Un mare regizor al lumii s-a mutat
într-o lume mai bună. Luni, 16 noiembrie, a fost depus în
foaierul Teatrului Naţional din Praga, apoi condus pe ultimul drum.
„Odată cu Otomar Krejca am pierdut o personalitate extraordinară“,
spune comunicatul Naţionalului praghez. „Ne vom aminti de el ca de
un de neînlocuit actor de caracter şi regizor al unor
producţii excepţionale, apreciate în întreaga lume. Dar
pentru teatrul ceh, pentru cultura europeană şi pentru societate ca
întreg, moştenirea lui e mult mai importantă. A fost o
personalitate de frunte în adevăratul sens al cuvîntului.
Strălucitor nu era doar talentul lui artistic, ci, mai presus de
toate, voinţa şi energia lui, standardele lui lipsite de
compromisuri şi formidabilul simţ de responsabilitate faţă de
sensul creaţiei. A arătat în rezultatele activităţii lui că
teatrul este adevărata şi imediata scenă a luptei pentru condiţia
acestei lumi.“
Născut într-o familie săracă,
într-o localitate dintre Praga şi Brno, Krejca a început
să lucreze în teatru imediat ce şi-a terminat studiile, în
1939, întîi ca ucenic şi figurant, în trupe mici,
de turneu, apoi a obţinut o slujbă stabilă ca actor în
companii de mîna a doua din împrejurimile capitalei. După
război şi înainte să se dedice el însuşi regiei, a
lucrat sub îndrumarea a trei dintre cei mai importanţi
directori de scenă ai perioadei, întîi cu E.F. Burian,
la renăscutul său Teatru D46, unde a jucat rolul titular din Cyrano
de Bergerac (regizat de Burian). A trecut apoi la Teatrul Vinohrady
din Praga, lucrînd cu Jirí Frejka, pe care Krejca îl
aprecia pentru profunzimea analizei textului dramatic şi formulările
incisive, dovedind perspectivă imaginativă. Acolo l-a cunoscut pe
dramaturgul Karel Kraus, cu care va colabora o viaţă, iar Frejka a
fost cel care l-a încurajat să se apuce de regie. Cînd
Frejka a fost dat afară, pe motive politice, Krejca a plecat şi el
din teatru (în 1951).
La Teatrul Naţional, unde s-a angajat
în 1956, a colaborat, ca actor, cu Alfred Radok (unul dintre
fondatorii, împreună cu scenograful Josef Svoboda, ai
Teatrului Lanterna Magika), de la care a preluat acribia lucrului cu
actorii şi o abordare metaforică, explicit teatrală, în
montare. Otomar Krejca a rămas la Naţional, ca actor şi regizor,
pînă în 1965, între timp, în stagiunea
1962-1963, punînd în scenă, pentru prima dată, o piesă
de Vaclav Havel, Petrecerea din grădină. Apoi a fondat un nou
teatru, Divadlo Za branou (Teatrul de dincolo de poartă), împreună
cu dramaturgii Karel Kraus şi Josef Topol şi actorii Marie Tomásová
şi Jan Tríska, unde a pus în scenă texte de Topol,
Cehov, Giraudoux, Sofocle; spectacolele lui se defineau printr-o
abordare existenţialistă a clasicilor şi performanţe actoriceşti
ieşite din comun, o sinteză între viziunea poetică asupra
dramaturgiei moderne şi stilul de joc realist-psihologic.
În 1972, Divadlo Za branou a fost
închis din raţiuni „administrative“, mai exact, pentru că
Otomar Krejca a refuzat să sprijine public invazia sovietică a
Pragăi, în primăvara lui ’68.
Din 1975, după o scurtă trecere
printr-un teatru de suburbie, şi pînă în 1990, lui
Krejca i s-a interzis să lucreze în propria ţară – la fel
ca românul Lucian Pintilie, a putut să monteze doar pe scene
internaţionale, în Belgia, Finlanda, Franţa, Italia,
Germania, Austria, Suedia. Şi a montat: Faust de Goethe, Hamlet,
Măsură pentru măsură şi A douăsprezecea noapte de Shakespeare,
Aşteptîndu-l pe Godot de Beckett, Tatăl de Strindberg, Viaţa
e vis de Calderón de la Barca, Unchiul Vania de Cehov, Avarul
de Molière, Antigona de Sofocle…
În 1990, Divadlo… a renăscut,
iar Krejca i-a montat cu această nouă companie a sa pe Cehov,
Beckett, Pirandello şi Hofmannsthal, după patru ani teatrul
închizîndu-se iarăşi, pentru totdeauna. Întors la
Naţional, Otomar Krejca a mai pus în scenă două texte, Faust
(1996) şi Portret al artistului la bătrîneţe (Minetti) de
Thomas Bernhard (2001).
Krejca a primit, din partea statului
francez, Ordinul Artelor şi Literelor, i s-a decernat Premiul
Stanislavski şi a fost deţinătorul, după 1990, a numeroase
titluri din partea autorităţilor cehe. A fost şi unul dintre
fondatorii Uniunii Teatrelor din Europa.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters