OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liviu C. TIRAU
Intre Washington si Moscova.
Politicile de securitate nationala ale SUA si URSS
si impactul lor asupra Romaniei (1945-1965)
Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005, 556 p.

Despre perioada Razboiului Rece s-au scris o gramada de carti. Subiectul a intrat tot mai mult in vizorul istoriografiei internationale odata cu demitizarile si detabuizarile datorate declasificarii informatiilor secrete. Preocuparea cercetatorilor a fost astfel satisfacuta de informatiile cvasiexhaustive puse in circulatie „cu generozitate“ atit de persoane particulare, cit si de institutiile publice, cu atit mai mult cu cit perioada Razboiului Rece nu mai apartine istoriei celei mai recente, actorii si scenografii ei fiind in afara oricaror „pericole“ pe care le implica o cunoastere temeinica a adevarului istoric.

Marele merit al cartii lui Liviu C. Tirau nu e acela ca aduce o multime de informatii noi – care sint inedite doar pentru spatiul romanesc, ostil detabuizarilor postcomuniste –, ci, mai ales, ca reuseste sa coroboreze intr-o maniera abila si coerenta detalii incitante, pina acum disparate. Aspectul arhitectonic al prezentului volum se datoreaza in mare parte interconectarii surselor la care cercetatorul clujean a avut acces (arhivele si documentele oficiale declasificate din SUA si Marea Britanie, statistici, atlase, enciclopedii, dictionare si lucrari de memorialistica a Razboiului Rece), informatii prelucrate de autor pe parcursul a zece ani de cercetari minutioase, perioada in care a beneficiat de doua stagii de documentare in Statele Unite.
In primele doua sectiuni ale lucrarii, Liviu C. Tirau radiografiaza pertinent situatia Marilor Puteri la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, introducindu-ne treptat in problematica conflictului ideologic bipolar dintre SUA si Uniunea Sovietica.

Accesul la arhivele declasificate ale SUA si ale Marii Britanii i-au deschis mult istoricului clujean orizontul de perceptie, reprezentare si abordare a Razboiului Rece. Liviu C. Tirau nu se grabeste, asadar, sa incrimineze „abandonul“ de la Yalta, ci deconstruieste realist si documentat, in potentat registru argumentativ, satelizarea Romaniei, in contextul mai larg al lipsei de cooperare dintre Aliati, dublat de suspiciunea reciproca si specularea de catre Stalin a prevederilor internationale care i-au lasat mina libera pentru sovietizarea Balcanilor.
Stalinizarea Romaniei nu poate fi privita acum, dintr-o retrospectiva coerenta a evenimentelor, drept o surpriza daca tinem cont de „pasii“ iremediabili catre Yalta si impartirea sferelor de influenta. E vorba – din perspectiva istoricului clujean – de un proces punctual ce dezvaluie impotenta puterilor occidentale, naive si slabite de razboi, in fata intransigentei sovieticilor, stapini, la ora acordurilor internationale, ai teritoriilor viitoarelor state satelite.

- Situatii politice mai putin cunoscute din culisele istoriei
Volumul aduce in prim-plan, detaliin-du-le, si situatii politice mai putin cunoscute din culisele istoriei: ipoteza incorporarii Romaniei la URSS ca a 17-a republica, idee nefinalizata din cauza mortii lui Stalin, sau tentativele de destindere politica incercate de Beria, care a propus Politburo-ului retragerea Armatei Rosii din Austria si Germania si impacarea rapida cu Tito.
In partea cea mai interesanta a cartii, care vizeaza in exclusivitate spatiul romanesc, Impactul politicilor de securitate nationala ale SUA si URSS asupra Romaniei (1945-1965), Liviu C. Tirau identifica avatarurile neocomunismului postdecembrist de la noi inca in perioada dezghetului hrusciovian, cind liderii de la Bucuresti erau considerati de catre observatorii straini drept cei mai atasati valorilor perimate ale stalinismului.

Consulul Legatiei americane din tara noastra, H. Bartlet Wells, il aminteste de doua ori in raportul sau pe tinarul politician Ion Iliescu, emblematic pentru viziunea stalinist-retrograda in care isi „exersa“, cu 30 de ani mai devreme, discursurile antigolanesti in avanpremiera la Piata Universitatii: „Reactiunea din tara noastra si din afara a incercat, si inca o mai face, sa insufle studentilor nostri otrava ideologiei reactionare, sovine si cosmopolite... Trebuie sa luam masuri hotarite si sa luptam incontinuu impotriva ideologiei burgheze, care genereaza manifestari huliganice si decadente“.
Conservatorismul autoritatilor comuniste de la noi s-a facut vizibil in multe privinte. Romania a fost singura tara din estul Europei care nu a acceptat sa introduca planul de descentralizare si eficientizare economica sustinut de Nikita Hrusciov. Un alt record negativ ne apartine: am fost ultima tara care a eliberat detinutii politici. O alta constanta comportamentala a conducerii PMR adusa in discutie de istoricul clujean o reprezinta tenta profund nationalista etalata cu prudenta inca in perioada dejista.

Paradoxal, nationalismul a avut si efecte pozitive precum: derusificarea onomastica si desfiintarea institutiilor culturale subordonate Uniunii Sovietice, eliminarea ofiterilor KGB din rindurile Securitatii etc. Dar, sub masca nationalismului, liderii comunisti de la Bucuresti ascundeau, in fapt, un rigorism imuabil in planul politicii interne, lipsurile materiale si nivelul scazut de trai al populatiei. Trasatura cea mai pregnanta care ne-a particularizat destinul nationalist-comunist in cadrul blocului socialist este contextualizata de istoric pentru a completa tabloul Romaniei sub refluxul stalinismului: „Conceptia autarhica a liderilor PMR este demonstrata si de faptul ca, la mijlocul deceniului sapte, din nou, cu exceptia Albaniei, Romania era singura tara comunista est-europeana care primea cel mai mic numar de turisti straini si, fapt mai semnificativ, ai carei cetateni calatoreau cel mai putin in afara tarii. Romanii de rind continuau sa fie tinuti intr-o carantina ce ii ferea nu doar de virusii occidentali, ci si de cei din tarile blocului“.

Concluziile lui Liviu C. Tirau extind cercetarea inceputa, inglobind, prin referiri sumare, si perioada urmatoare, a deceniilor 7-9, care au confirmat din plin impletirea unica in blocul rasaritean a tendintelor conservatoare cu afirmarea nationalismului romanesc. Per ansamblu, volumul Intre Washington si Moscova, o exegeza exemplara a Razboiului Rece, reuseste o performanta majora: aceea de a include in dinamica problematicii abordate spatiul romanesc cu elementele sale specifice, de a integra istoria noastra locala – pe care unii o trateaza in maniera localista, rupta de context – in Istoria Mare. In final, nu pot sa nu fac o recomandare amabila autorului: sa renunte la pretiosul si suparatorul „recte“, care apare de prea multe ori in paginile acestei lucrari, de altfel reusite si impresionant documentate, o marturie in acest sens fiind cele aproape 1.400 de note de subsol cu care Liviu C. Tirau si-a garnisit periplul istoric.