OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In perioada februarie-martie, cei care trec prin Otopeni pot vedea, respectiv admira, o instalatie Land Art care propune „plante urbane“. Este vorba despre o serie de lucrari monolitice de trei pina la cinci metri, amplasate de-a lungul soselei, in dialog cu natura si tesutul urban. Realizatorii acestui ansamblu sint artistii Florin Ciubotaru, Andrei Ciubotaru, Ciprian Paleologu, Jan Eugen, Iulian Toma. Tipul de arta propune dialogul direct intre creator si spectator si se bazeaza pe captarea nemediata a celui din urma. Spectatorul de ocazie se va intreba ce reprezinta ceea ce vede si de ce a fost realizata respectiva forma vizuala. Indiferent de raspunsurile date, chiar de respingerea motivata (cumva) a obiectului sau ideii, se creeaza o legatura vie intre initiator si destinatar. Dialogul cu receptorul, dar si cu mediul inconjurator reprezinta dubla miza a actului artistic.

Revolta artistului care isi paraseste atelierul
Maestrul Florin Ciubotaru a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu despre aceasta noua interventie la care a participat. „Prin proiectul Plantelor Urbane ne-am gindit mai mult la anuntul primaverii decit la 1 Martie si la celelalte momente festive ale perioadei. Am avut o surpriza placuta in colaborarea cu autoritatile administrative. Primarul Silviu Constantin Gheorghe, un om deosebit de receptiv, n-a avut nevoie de multe argumente si ne-a sprijinit total. Facusem anterior niste incercari in acest sens, proiectul la care ma refer fiind de asemenea spectaculos. Propunerea era pentru unul dintre bulevardele centrale ale Bucurestiului, iar lucrarile urmau a fi expuse pe centrul strazii. Proiectul a fost refuzat nu pentru ca nu a placut, caci este o tema generoasa, ci din alte motive, legate de modificarea radicala a peisajului urban. Le-am spus celor cu care am purtat dialogul ca nu este vorba de monumente, ci de o instalatie pasagera, vizibila pe parcursul unei perioade limitate, destul de scurte, menite sa revigoreze spiritul si sa scoata orasul din cenusiul sau. Am fost inteles, dar exista o frica de reactia unei parti din mass-media, asa ca nu s-a putut cadea la un acord.

Lucrarile, in sfirsit realizate, sint proprietatea primariei si vor fi reexpuse la toamna intr-un alt loc, probabil in proximitatea aeroportului. Acestea pot fi imprumutate si pentru alte situatii, dar conform legii nu pot fi instrainate.
Ca motivatie a actiunii noastre coordonate, as face o mica incursiune in fenomenul plastic: 80% din lucrarile existente au fost facute la comanda. Cind afli de discursul artistului german Beuys privind intrarea in social si dialogul artistului cu lumea, incepi sa te gindesti ca fiecare grup socio-profesional se zbate sa fie recunoscut. Este o dorinta legitima. Referitor la arte, muzica penetreaza socialul mai puternic decit vizualul, fiind acceptata pe scara mai larga. Teatrul inseamna miscare. Lumea este incintata de epic, de gest. Dansul le include pe toate. Cu mijloacele specifice, artistii plastici se indreapta de asemenea spre spatiul public, iesind in intimpinarea omului, produs al societatii de consum.
Aceasta iesire nu reprezinta vreo frustrare, ci pur si simplu rezultatul a ceva ce se intimpla in atelier. Apare sentimentul ca ceea ce faci intr-un spatiu inchis, destinat interiorului, nu este suficient ca desfasurare personala. Cu cit te extinzi in mai multe directii de manifestare si cunosti legile proprii fiecarei arte, cu atit te imbogatesti sufleteste. Gestul facut in privinta iesirii in natura nu inseamna ca am parasit pictura. Este vorba de curiozitatea de a vedea ce se intimpla in dialogul obiectului cu natura. Daca vreti, o cercetare. Ar fi si un fel de revolta – tara asta nu are o politica a culturii intr-adevar coerenta; nu a avut niciodata.“

Alte trei initiative
Fiind vorba despre o lucrare temporara, artistii nu s-au axat pe materiale definitive (cum ar fi bronzul). Piesele au un schelet foarte solid din fier sudat in interior, putind face fata vintului de pina la 160 km/h (!). Corpurile plantelor sint din rasini vopsite cu culori (speciale) mate pentru evitarea sentimentului de plastic sau a trimiterilor spre Arta Povera. Gradul ridicat de rezistenta la intemperii se datoreaza in mare parte colaborarii cu sculptorii Paul si Liviu Muscalu.

Acest capitol de Land Art in Romania a fost precedat in 2007 de un altul, care ii are ca protagonisti tot pe Florin&ndrei Ciubotaru si pe Jan Eugen. „Actiunea“ s-a desfasurat in Parcul Kiseleff, unde au fost amplasate citeva lucrari stranii pentru ochiul oraseanului obisnuit (doar) cu peisaje (post)industriale. Cu acea ocazie a fost vorba despre trei lucrari distincte ca tema. Una dintre ele consta intr-un car supradimensionat in care era plasat un personaj. Rotile erau pictate cu scene care trimiteau spre biografia acestuia. Privirea indreptata spre cer cuplata cu o atitudine care insuma latentul, nemanifestatul, atragea si totodata intriga privitorul (Andrei Ciubotaru). O a doua lucrare consta intr-un turn alb inalt de cinci metri cu functie de semnalizare. Sugestiile animaliere in plastica turnului vizau faptul ca regulile naturii nu pot fi schimbate, ci cel mult acceptate (Jan Eugen). A treia lucrare era un ansamblu alcatuit din douasprezece piese de 1.70 metri, realizate „economic“, reprezentind niste capete (Florin Ciubotaru). Lucrarea se numeste Duhurile pamintului si a fost expusa de asemenea la Sibiu, in cadrul Capitalei culturale. Locul de amplasare a fost ideal deoarece nu continea vegetatie care sa inchida unghiurile de vizibilitate. Proiectul a reprezentat o reusita deoarece vizitatorii parcului au fost scosi din inertie. Interesul acordat interventiilor temporare a fost urias, fapt care a dus la angajamentul primariei de a mai pune la dispozitie spatiul pentru asemenea evenimente plastice si in viitor.

Pentru a trasa axa trecut-viitor, aceiasi expozanti participa in prezent la un alt proiect, in comuna Naieni, judetul Buzau. Este vorba de o realizare inedita a Sfintului Gheorghe, confectionat din foaie de tabla groasa, dublata. Lucrarea are sapte metri inaltime si este plasata pe un deal, in mijlocul naturii. Ca modificare iconografica, balaurul are dimensiuni mult mai mari decit prevede erminia, deoarece raul s-a marit in zilele noastre. Oricum, Sfintul il va rapune si asa. Lucrarea va fi dezvelita, dupa cum se poate si anticipa, cu ocazia sarbatorii omonime. Primarul din Naieni, Lucel Zecheru, a dat dovada de mare deschidere, ca si primarul sectorului 1 din Bucuresti, Andrei Chiliman, si primarul Otopeniului, Silviu Constantin Gheorghe. Este vorba despre trei initiative care trebuie mentionate cu speranta de a se constitui in model si pentru alti edili. Printr-un cumul de astfel de fapte s-ar putea modifica si in Romania cite ceva in mentalitatea privind arta contemporana. Bucuria reala a artistului este cind lumea accepta ceea ce a facut. Cel cu adevarat cistigat este publicul.
Din zecile de mii de masini care ruleaza prin Otopeni, oamenii pot vedea pentru trei-patru saptamini ceva deosebit. In spatele acestui „ceva“ sta o munca de proportii insemnate, dar nu zadarnica. Cele citeva secunde de receptare inseamna deschidere pentru privitor, comunicare, spirit comunitar si nu in ultimul rind un anunt ca vine primavara. La propriu si la figurat.

In Land Art, incercarea majora este punerea in acord cu natura si cu puterea sa, de obicei superficial desconsiderata (cind nu este vorba despre dezastre iminente). In momentul in care se incearca o interventie coerenta, de-abia atunci este observata cu adevarat. Trebuie gasit echilibrul intre actiunea naturii si interventia artistica, spunea Florin Ciubotaru vorbind despre acest tip de manifestare artistica din munca sa. „Lucrarile trebuie sa traiasca fara a fi inghitite de natura. Daca iti alegi un subiect foarte bun, s-ar putea ca participarea ta sa fie minima; daca e prea slab, te poti duce prea tare la el si trebuie sa faci eforturi sa il salvezi“.

Miscarea Land Art este legata puternic de spatiul american. Citiva dintre artistii consacrati ai acestei forme de manifestare sint Nancy Holt, Walter De Maria, Dennis Oppenheim, Alan Sonfist. Artistul Christo, cunoscut pentru impachetarile de cladiri, este considerat de asemenea un artist Land Art. Conceptia lui Joseph Beuys privind sculptura cu impact social a influentat major curentul. Acesta a fost repropus ca varianta vie in spatiul european, incepind din 1998, de catre un grup de creatie din Amsterdam (ILAP).
Fie ca este vorba despre „captatoarele de fulgere“ din Statele Unite, cu „gradinile minimaliste albe“ din Londra, cu spiralele uriase de sare din Salt Lake City sau cu plantele din Otopeni, avem de-a face cu acelasi joc al liberului arbitru care ne poarta prin arta spre libertate.