OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Demarat in vara anului 2002, proiectul Re:Location/Shake poate fi definit ca o extraordinara experienta de colaborare umana/profesionala/institutionala. Probabil, putini inteleg cu adevarat modul de structurare si functionare al acestui proiect, din cauza unui mod neierarhizat de articulare si unui parcurs imprevizibil, care a pornit de la o schita si s-a construit pe parcurs. O serie de date s-au schimbat in timp: parterneri, locatii, concepte etc.
Participarea Romaniei se datoreaza Mariei Rus Bojan care si-a asumat responsabilitatea curatoriala si, initial, si manageriala. Propunerea ei s-a
construit, cu prioritate, pe implicarea si promovarea scenei artistice din Cluj, a carei sustinatoare si animatoare a fost si in calitate de director al Centrului Cultural Sindan. O serie de schimbari de strategie personala si institutionala au facut ca, incepind cu ianuarie 2003, Centrul International pentru Arta Contemporana, Bucuresti sa devina institutia partener din Romania, preluind managmentul proiectului. Bazata pe o istorie mai veche de colaborare, relatia dintre Maria Rus Bojan si CIAC s-a dovedit o experienta de succes.


Re:Location 1-7

Prima parte a proiectului se defineste prin mobilitate, cercetare, confruntare cu medii artistice noi. La origine s-a pornit de la stabilirea de parteneriate bilaterale – prin tragere la sorti –, in asa fel incit fiecare centru sa aiba doi parteneri, si de la ideea ca fiecare partener/curator selecteaza un artist in rezidenta in vederea unei expozitii. S-au definit astfel 7 oportunitati de schimburi. Romania (curator Maria Rus Bojan) i-a avut parteneri pe Casino Luxemburg (curator Enrico Lunghi) si pe OK Centrum, Linz (curatori Martin Sturm, Stella Rolling, Genoveva Ruckert). Aceste doua centre au mai avut partener Galeria Jana Koniarka din Trnava, Slovacia (curator Viera Jancekova).

Elvetia (curator Heike Munder) a colaborat cu Polonia (curator Adam Budak) si Franta (curator Laurence Gateau), optind pentru o structura de functionare diferita, adica au sarit etapa rezidentelor de artisti, in favoarea rezidentelor de curatori. Au fost create proiecte expozitionale pe concepte comune, in care au fost implicati artisti din tarile respective. Romania, Slovacia, Austria si Luxemburg au ramas la structura rezidentelor de artisti. Astfel Martin Sturm si Stella Rollig au selectat doua artiste din Cluj – Yvette Martini si Nicoleta Mocanu; Enrico Lunghi l-a ales pe Cosmin Pop tot din Cluj; Maria Rus Bojan a optat pentru Vera Weisgerber din Luxemburg, Barbara Musil si Markus Seidl din Linz. Aceasta etapa, cel putin in ceea ce priveste participarea romaneasca, a determinat o multitudine de contacte si relationari, fiecare dintre artistii implicati direct invitind la rindul lui alti artisti sa participe. O ilustrare mai ampla face obiectul primului catalog, deja realizat.


SHAKE

Al doilea volet al acestui proiect a fost initial planuit ca un eveniment comun, un „Shake“ al experintelor acumulate prin proiectele Re:Location. Decizia cu privire la structura unui asemenea eveniment a demarat cu o serie de probleme ramase fara solutie: pe de o parte locul (tara, institutia, spatiul expozitional) capabil sa ofere vizibilitate, sa fie reprezentativ, sa fie suficient de mare, sa ofere infrastructura si sa dispuna de resursele umane si financiare necesare; pe de alta parte, conceptul care sa fie original, sa satisfaca mai multe puncte de vedere si sa raspunda unor realitati culturale din tari destul de diferite. De aceasta data diversitatea s-a dovedit un principiu unificator facind din proiectul SHAKE o structura caleidoscopica. Proiectul a ramas unitar, dar s-a articulat intr-un numar de sapte evenimente diferite, plasate in locatii diferite. Astfel, pornind de la elemente similare, fiecare curator a generat o reprezentare menita sa raspunda contextului local. Dupa cum se poate citi si din textele propuse ca argument de curatori, nu doar conceptul, ci chiar structura evenimentelor difera de la un caz la celalalt.
Primul eveniment a avut vernisajul in data de 14 mai la Lüneburg.

Aceasta relocalizare a proiectului are originea in colaborari anterioare. Astfel, Halle für Kunst Lüneburg a devenit un nou partener si gazda evenimentului. Initial a existat idea relocalizarii institutionale, adica deplasarea muzeului migros la Belgrad, in cadul Muzeului de Arta Contemporana. Datorita dificultatilor logistice si financiare, acest proiect a cazut. Echipa curatoriala a fost extinsa: Heike Munder, Bettina Steinbrügge – curator Lüneburg si Zoran Eric – curator Belgrad.
Urmatorul vernisaj a fost cel de la Linz, in 27 mai. Si aici ideea relocalizarii a fost unul dintre motoare. Structura de schimburi, dezvoltata in prima parte a proiectului, a generat dorinta realizarii unui schimb intre Linz si Nisa. Astfel, pe un concept propus de Laurence Gateau, Martin Sturm si Stella Rollig, s-a construit acest proiect in care sint prezenti aceiasi artisi in doua locatii diferite, cu proiecte diferite, legate insa de acelasi concept. Primul a fost vernisajul austriac urmat la mai bine de o luna (2 iulie) de vernisajul francez.

Pe 4 iunie au avut loc, in acelasi timp, vernisajele de la Bucuresti si Trnava. Si in cazul proiectului romanesc s-au produs relocalizari in sensul organizarii expozitiei la Bucuresti si nu la Cluj, in spatiile Kalinderu Medialab ale Muzeului National pentru Arta Contemporana, cele mai adecvate structurii ale proiectului. Generat de permanentele limitari aparute pe parcursul organizarii, propunerea Mariei Rus Bojan a generat, in fapt, o dislocare a limitelor.
Tot ca o dislocare s-a construit si proiectul slovac (curator Viera Jancekova), de data aceasta provocarea fiind adresata atitudinii apatice si lipsei de interes si reactie a publicului fata de arta contemporana.

In calendar a urmat lansarea, pe 18 iunie, a „SHAKE Academy“ la Luxembourg, ca raspuns la lipsa oricarei forme de invatamint artistic universitar, menite nu doar sa formeze artisti, ci sa fie motorul unei relatii mai vii intre creatori si audienta.
Suita de vernisaje a fost urmata de cel de la Gdansk in 25 iunie, cu un proiect expozitional ce schiteaza situatia institutiilor artistice poloneze intr-un permanent balans intre comedie si tragedie (curator Adam Budak), si s-a incheiat cu cel de la Nisa.
Indrazneala acestui proiect nu s-a oprit insa aici. In 9 iulie a avut loc un ansamblu de 7 evenimente, organizate simultan. Ca o legatura in spatiul virtual, acest eveniment, SHAKE NIGHT, a invitat publicul european din toate locatiile proiectului – si nu numai – sa fie in contact prin intemediul unei transmisiuni de televiziune in direct.

Publicul bucurestean a putut sa participe, incepind cu ora 18.00, la o dezbatere urmata de prezentarea unei selectii de arta video, realizate de trei tineri curatori invitati. Fiecare dintre ei a incercat sa defineasca o fateta a resurselor curente in creatia video din Romania, intr-un VIDEO SHAKE: Mihnea Mircan a selectat lucrari de Aurelia Mihai, Dan Acostioaei, Cristian Pogacean, Dragos Platon, Szabolcs Kisspal, Arnold Estefan; Alina Serban i-a prezentat pe Paul Hays/Anton Groves, Patricia Teodorescu, Peter Szabo, Irina Botea, Barnabas Vetro/Tamaka, Roolytoons, Cristina David, Naste Dorel, Csaba Csiki; Stefan Tiron a proiectat lucrari de Mihai Nadolu, Bogdan Marcu, Valentin Chincisan, Cosmin Moldovan, Liviu Puzderca, Valentin Chincisan, Calin Bogdacenco, Marina Albu, Vilhelem Jozsef Hunor, Daniel Botezatu, Ciprian Dicu. Participarea Romaniei in cadrul acestei transmisiuni a fost posibila multumita TVR Cultural. Un al doilea catalog ce va ilustra experienta SHAKE si va fi insosit de un DVD cu transmisiunea de televiziune va fi lansat la sfirsitul lui octombrie.
Expozitia de la Bucuresti s-a inchis. Celelalte mai sint pentru o vreme vizitabile. Dincolo de parcursul temporal, experienta acestui proiect nu va intirzia – cu siguranta – sa dea nastere unor noi motive de inilnire intre artistii, curatorii si publicul de arta din Europa (si nu numai).