OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ciclul de conferinte si dezbateri saptaminale de la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj, in perioada 20 octombrie-20 noiembrie 2003 s-a desfasurat programul Etica si societate. Limite si deschideri ale eticii aplicate, un program ce a reunit studenti, profesori si cercetatori din Universitate si din tara. Organizatorii au fost Grupul de Dezbatere Etica si Societate si Seminarul de Cercetare Interdisciplinara a Religiilor si Ideologiilor, cu sprijinul Facultatii de Istorie si Filozofie din cadrul UBB, al SACRI (www.sacri.ro) si al CNCSIS, Bucuresti.

Conferintele au fost sustinute, cronologic, de: Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului; asist. dr. Mihaela Frunza, Catedra de Filozofie Sistematica, UBB Cluj; conf. dr. Nicu Gavriluta, Univ. „Al.I. Cuza“, Iasi; lect. dr. Cristian Pirvulescu, SNSPA; prof. dr. Grigore Zanc, Facultatea de Istorie si Filozofie, UBB Cluj; lect. dr. Stefan Iloaie, Facultatea de Teologie Ortodoxa, UBB Cluj; lect. dr. Calin Saplacan, Facultatea de Teologie Greco-Catolica, UBB Cluj.
Etica aplicata reprezinta, astazi, unul dintre domeniile cele mai importante si mai provocatoare ale cercetarii filozofice. Prin diversitatea preocuparilor si dialogul fecund cu alte domenii (cum ar fi genetica, medicina, politica, jurnalistica etc.), etica aplicata reface, in plina postmodernitate, destinul filozofiei de la inceputuri, cind granitele inter-disciplinare nu erau inca bine fixate.

Desigur, premisele nu mai sint aceleasi, si chiar tipul de interogatie e semnificativ diferit; insa, cu siguranta, vivacitatea eticii aplicate se datoreaza, in buna masura, capacitatii inepuizabile de problematizare sistematica a unor fenomene, situatii si evenimente, care isi depasesc propriile limite disciplinare pentru a provoca, constant, reflectia noastra.
Nu este de mirare ca acest capitol al cercetarii filozofice este unul extrem de dinamic si reclama mijloace de investigatie ce necesita nu doar aplecarea filozofica spre analiza, dar si metodele mai pragmatice ale cercetarii din domeniul biologiei, teologiei, stiintelor sociale, stiintelor juridice sau stiintelor comunicarii. Peste tot in lume unde provocarile acestui domeniu sint receptate prompt, comisiile si institutele de bioetica au devenit ceva obisnuit.

In toate aceste locuri, prezenta filozofului si capacitatile sale analitice reprezinta o necesitate, dar si un pariu: pot teoriile si argumentele filozofice sa se particularizeze pina intr-atit incit sa ajute la solutionarea unor probleme nu doar inepuizabile, dar si infinit individualizate? Este reflectia etica suficient de adaptabila incit, fara a cadea in dualisme si paradoxuri, sa dea totusi seama de nuantele infinitezimale ale vietii?
Aceste intrebari si altele, mult mai specifice, au reprezentat cadrul in care s-au derulat, timp de o luna, conferintele de la Facultatea de Istorie si Filozofie. Intilnirile si dezbaterile de aici au incercat sa acopere o parte cit mai consistenta a domeniului eticii aplicate, facind evident atit caracterul interdisciplinar al acestuia, cit si actualitatea sa continua. In acest cadru preliminar, fireste ca diferentele de perspectiva au permis conturarea unor pozitii distincte, care au contribuit la crearea unei atmosfere speciale, de dialog constructiv intre conferentiari si public.

Tema bioeticii si a provocarilor sale a constituit subiectul principal atit al conferintei I.P.S. Bartolomeu Anania, cit si al celei a lui Nicu Gavriluta, acesta din urma oprindu-se la una din sub-temele acesteia, respectiv clonarea. Daca prima conferinta a oferit un cadru cuprinzator si generos pentru interogatiile dureroase si solicitante care apar in contextul provocarilor oferite de avort, manipulare genetica, eutanasie, cea de-a doua conferinta s-a centrat asupra intrebarilor si pozitiilor specifice, articulate in cazul controversat al clonarii in genere si al clonarii umane in particular. I.P.S. Bartolomeu Anania a reusit sa convinga auditoriul de importanta unui dialog constant intre medici, teologi, juristi, filozofi, oameni de cultura, formulind, cu maxima claritate, exigenta principala a eticii aplicate, aceea de a fi o etica a nuantelor, a intermediarului.

Celalalt vorbitor a propus un discurs nuantat despre „binecuvintarile“ si „blasfemiile“ clonarii, trecind in revista atit aspectele strict etice, cit si valentele sale mitico-religioase.
Pe un palier apropiat, cel al raporturilor dintre etic, teologic si (partial) juridic, s-au situat prezentarile lui Stefan Iloaie si Calin Saplacan. Aici, dialogul a fost cu atit mai viu cu cit cei doi conferentiari si-au prezentat lucrarile in aceeasi seara. Primul a propus o meditatie interesanta despre etica responsabilitatii, subliniind legaturile pe care aceasta le creeaza intre persoane, ca si aspectul sau colectiv si comunitar. Libertatea este o conditie esentiala a responsabilitatii, insa aceasta din urma este cea care poate stabili o conexiune directa intre actiunea individuala si consecintele acesteia. De cealalta parte, Calin Saplacan a abordat o tema inedita in cadrul propriu-zis al eticii aplicate, demonstrind convingator capacitatea acesteia de a incorpora teme care, la prima vedere, ii par straine. Pornind de la statutul special al corpului in postmodernitate, redus adesea la o imagine atent (re)construita, vorbitorul a pledat pentru o etica a privirii care sa nu se mai multumeasca cu aparenta vizibila a imaginii, ci sa caute fundamentul invizibil al acesteia.

Nu intimplator, partea cea mai animata a programului a fost reprezentata de conferintele in care s-au rediscutat raporturile dintre etic si politic, dezbateri propuse de Cristian Pirvulescu si de Grigore Zanc. Prima conferinta a lansat o incursiune in istoria (mai indepartata sau mai recenta) a libertatii, a alegerilor libere, a democratiei si a seriei de „accidente“/„coincidente“ care au determinat ascensiunea si declinul liberalismului. Cu referire aplicata la contextul romanesc, Cristian Pirvulescu a relevat importanta extinderii unei culturi politice participative, in absenta careia termenii mentionati anterior devin cuvinte golite de orice sens. Celalalt vorbitor a propus o discutie despre intersectiile complementare sau conflictuale dintre etic si politic, tintind insa sa sublinieze contradictiile spatiului romanesc.
O problematica aparte adusa de discutiile din cimpul eticii aplicate, avind si o deschidere culturala mai larga, a propus conferinta despre etica grijii, sustinuta de Mihaela Frunza. Etica feminista s-a intilnit cu etica filozofica, intr-un efort de recuperare a acestora in discursul stiintific si in practica culturala contemporana.

Discutiile antamate de program in ansamblu si de fiecare conferinta in parte au fost extrem de vii si de tonice, atit pentru vorbitori, cit si pentru public. In special studentii s-au aratat interesati si dornici de dezbatere, intrebarile si comentariile lor dovedind deschiderea si actualitatea domeniului. Sperind intr-o reluare si o diversificare a tematicii, incheiem cu o butada care arata in mod clar tipul de deschidere culturala adus de asemenea dezbateri: „Secolul XXI va fi etic sau nu va fi deloc“.