OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Seriile de fotografii din cadrul proiectului Asta e casa mea al artistului olandez rezident la Chisinau Ron Sluik au fost reunite in multiple expozitii realizate la Chisinau, Bucuresti, Zagreb, Amsterdam. De curind, o selectie a imaginilor a fost inclusa intr-o carte-album, formula noua care a scos in relief mult mai bine motivele centrale ale proiectului. Cartea This is My House. The Cruel Paradise (Asta e casa mea. Nemilosul paradis) a fost editata de Centrul de Arta AoRTa, cu sprijinul Fondului Olandez pentru Arte Frumoase, Design si Arhitectura din Amsterdam. Fotografiile realizate de Ron Sluik pe teritoriul Republicii Moldova au fost insotite de texte semnate de criticul de arta Irina Grabovan si de artistul insusi (in traducere romaneasca de Iulian Robu). Textele sint in engleza, rusa si romana.

Sectiunea vizuala a cartii-album contine, pe de o parte, lucrarile numite Lenin Monuments in Moldova, iar, pe de alta parte, lucrarile adunate sub titlul Small Cruel Paradise, dedicate „celor care au plecat si putinilor care au ramas“. Curioasa este alinierea imaginilor care il invoca pe Lenin, reprezentat in mai multe localitati: Ribnita, Anenii Noi, Balti, Riscani, Orhei, Vadul lui Voda, Chisinau, Tiraspol, Hincesti, Dubasari, Cahul, Calarasi. Ipostazele in care este fixat „intelectualul-dictator“ sint, intr-adevar, inedite. Unele prefera sa decupeze un fragment din statuie: corpul fara cap, portiunea cu numele, pe jumatate sters, o parte din corp fotografiata din fata sau din spate, surprinderea gambei piciorului drept putin inaintat.

Majoritatea imaginilor inregistreaza insa... absenta monumentului lui Lenin. Sint fotografiate, altfel spus, locurile in care s-a aflat cindva statuia lui. Prin urmare, chiar daca ea a disparut, fascinatia ei supravietuieste. Figura lui Lenin are o valoare spectrala, este o praesentia in absentia. Sint inregistrate diverse contexte si situatii care reflecta schimbarea, marcata profund de kitsch, din Moldova postsovietica. Descoperim o intreaga lume a tranzitiei: case noi nefinisate/abandonate, case vechi care se darima, statii insingurate, peisaje terne, atmosfera trista si apasatoare. In general, in contextul tuturor fotografiilor exista putina prezenta umana, cu exceptia citorva urme de vietati care mai induioseaza impresia cvasi-totala de gri: fie corpul estompat, cetos al unei fetite, fie imaginea unui cal, a unei pasari domestice sau a unui ciine – sugestia unei lumi parasite, bintuite de fantome. Pina si singurele siluete umane individualizate – doua femei – exprima nepotrivire, nesincronizare. Prima imagine, Pioneer Irina, cea a curatorului si criticului de arta Irina Grabovan, surprinsa in gradina locuintei sale, se caracterizeaza printr-o atitudine old-fashioned, a unui pionier-sef (in anii ’80, ea a fost intr-adevar „pionierul principal“ al Chisinaului), desi in momentul de fata ea este o femeie moderna. Cealalta, Moldovan Venus, descrie o femeie simpla din Butuceni, imbracata ingrijit, dar saracacios, folosind un celular. Atitudinea femeilor din imagini e in opozitie cu tonul general al compozitiilor si al contextelor.

Desi aparitia acestei carti nu a stirnit prea mult entuziasm in lumea artistica moldoveneasca, ea nu este deloc lipsita de substanta. Ba dimpotriva, cartea-album This is My House. The Cruel Paradise prezinta o imagine alternativa a Moldovei din perioada de tranzitie, ca o lume in deriva. Aparitia ei a constituit si o modalitate inedita de a contesta atitudinea roz-luminoasa a ipocritelor albume turistice despre Republica Moldova, cu redundantele coperti lucioase, cartonate.