OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce stiti, doamnelor si domnilor, despre literatura nigeriana? Serios, chiar stiti ceva despre acest subiect? Eu recunosc ca nu, si daca anul acesta doua premii literare prestigioase nu ar fi ajuns in miinile a doi nigerieni, probabil ca as fi persistat in ignoranta mea, femeiasca pesemne. 30.000 de lire sterline, o gramada de bani adica, si multa publicitate, deci si vinzari consistente, nu sint putin lucru pentru o autoare tinara cum e Chimamanda Ngozi Adichie, cistigatoarea de anul acesta a Premiului Orange.

E o alegere politica, menita sa promoveze o literatura cvasi-minoritara, discriminata si ignorata? Nu uitati ca romanul premiat, Half of a Yellow Sun, ca si precedentul, Purple Hibiscus, a fost scris in engleza, si nu in nigeriana. Subiectul are, intr-adevar, o componenta etnica, ceea ce e normal pentru un autor crescut intr-o cultura mica, considerata inferioara, eventual, exotica. in cel mai bun caz. insa scriitura e de calitate („superioara“, vorba hitului): tinara nigerianca povesteste cursiv, cu farmec, pastrind decorul Nigeriei contemporane, punctind realitatile sociale fara sa alunece in tezism. Cartea va fi tradusa si la noi in scurt timp, asa ca ne vom convinge singuri daca Nigeria e sau nu o pepiniera de mari talente literare, asa cum o spun „juratii“ din board-ul premiilor Orange si International Man Booker. La acesta din urma cistigator a fost Chinua Achebe, care a lasat cu ochii in soare toata floarea cea vestita a literaturilor britanica, americana si canadiana.

Concluzia? Nu e nici o concluzie. Doar o observatie: in ultima vreme, literatura engleza de calitate a fost produsa de autori venind dintr-o alta cultura decit cea europeana (conventional si general vorbind). Monica Ali vine din Bangladesh, Zadie Smith e pe jumatate jamaicana, la fel si Andrea Levy, ca sa dam exemplele cele mai cunoscute. Multiculturalismul a devenit o tema recurenta, chiar obositoare, si e limpede ca am ajuns intr-un punct mort. intre metafictiunea istoriografica si romanul despre culorile curcubeului etnic, britanicii nu-si permit – si nici nu disting cu placere – prea multe nuante. in acest context, mi se pare ca alegerea juriului Orange, prezidat de Muriel Gray (care nu se ocupa cu telefoane mobile, ci cu carti de toate felurile, le scrie si le citeste deopotriva), e cit se poate de previzibila. insa admirind lista glorioasa a nominalizarilor la International Man Booker, imi spun ca acolo trebuie sa fi fost ceva putred.