OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pentru iubitorii lui Witold Gombrowicz romanul Posedatii*, editat inainte de razboi in cotidienele poloneze in foileton, constituie inca o posibilitate de a urmari unele cai, mai putin cunoscute, ale evolutiei prozei scriitorului polonez. Mult timp s-a crezut ca romanul a ramas neterminat, dar, in urma stradaniilor depuse de specialisti, au fost recuperate si ultimele foiletoane ratacite in momentul izbucnirii razboiului.

Intriga, similara unui roman politist, povestea despre dragostea dintre cei doi tineri. Atmosfera densa de mister, precum si actiunea presarata cu numeroase momente de suspans, toate acestea ridica valoarea textului, interpretat de unii critici ca roman „gotic“.
in esenta, romanul poate fi caracterizat in primul rind ca roman psihologic, cu o interesanta strategie a tesaturii textuale si contextuale, deosebindu-se de celelalte carti ale autorului, considerate metatexte.
Romanul cuprinde in sine, pe de o parte, ingrediente proprii unei opere literare gotice: castelul misterios, care provoaca spaima, scandalul in familia princiara, blestemul etc. Daca adaugam si existenta unui clarvazator, a unui profesor-medic (care se ingrijeste de printul nebun), dragostea blestemata, precum si numeroasele dialoguri, vom intelege structura dramatica si secventiala a textului construit astfel datorita intentiei initiale de a fi publicat in foileton.

Se pastreaza, insa, spiritul gombrowiczean. Ca si in celelalte texte, Gombrowicz este preocupat de ipostazele relatiei dintre cei doi tineri (Maja si Leszczuk – protagonistii cartii), de citeva antinomii fundamentale (maturitate/imaturitate, autenticitate/artificialitate, esenta/aparenta etc.), dezvaluind in mod consecvent alcatuirea complicata a personalitatii umane. Privit prin prisma spatiului cultural polonez, cuplul lasa sa se intrevada totodata legatura simbiotica dintre „stapin“ si „sluga“, dificultatile de adaptare si transferul de insusiri caracterologice.
Pe masura ce inaintam in intriga cartii, numeroase fragmente dezvaluie fatete noi, surprinzatoare ale protagonistilor (vezi indeosebi scena confruntarii de pe terenul de tenis, moartea veveritei, uciderea milionarului Maliniak). Daca analizam acest text din perspectiva atitudinii personajelor, precum si din perspectiva limbajului care le tradeaza atit originea, cit si tipul uman, se poate afirma ca exista o oarecare asemanare cu textele Hortensiei Papadat-Bengescu. Apar personajele reflectori, cum ar fi Roza, echivalentul lui Mimi din Fecioarele despletite, printul macinat de boala aminteste de Maxentiu din Concert din muzica de Bach, Szulk – zeflemitor si ingimfat – seamana cu Lica Trubadurul, rautacioasa marchiza aduce cu Ada Razu etc.

Dialogul din finalul romanului, dintre Maia si clarvazator este revelant pentru asa-zisa morala a romanului de fata. Nu rezolvarea cazului in sine era esenta, ci descoperirea caracterului celor doi protagonisti, inlaturarea confuziei interioare, ceea ce intareste ideea de roman psihologic, analitic („in aceasta lume, plina de confuzii si enigme, de neguri si involburari, de ciudatenii si erori, exista doar un adevar infailibil – adevarul caracterului“).
Posedatii se incheie cu o morala. Nu mai exista tenta persiflatoare din finalul romanului anterior Ferydurke („Asta-i tot. S-a terminat./ Cine-a citit e un cascat!“), desi regasim si aici numeroase scene grotesti si sarcastice.
Scris intr-un limbaj traditional, fara a urmari efecte stilistice, la nivelul ideatic, al atitudinii fata de personaje si al sugestiei, si acest roman intruneste trasaturile spiritului gombrowiczean: consecventa si finete analitica, rigoare logica, relativism cognitiv, scepticism. Traducerea lui in romaeste va contribui in mod cert la o mai buna cunoastere a operei scriitorului polonez la noi.
–––––––––––
* Witold Gombrowicz, Posedatii, traducere si prefata de C. Geambasu, Editura Paralela 45, Bucuresti, 2006.

Supliment finantat de Institutul Polonez din Bucuresti