OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Irina PETRAS
Panorama criticii literare romanesti
Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2002, 672 p., f.p.


Cunoscuta eseista clujeana Irina Petras – autoare a unor carti despre Camil Petrescu, M. Eminescu, Ion Creanga, a celor doua volume despre Stiinta mortii, traducatoare a unor carti ale lui H. James, M. Moreau, M. Haar – a publicat la Casa Cartii de Stiinta din Cluj-Napoca, in urma cu un an, o carte masiva, bine documentata si, inainte de toate, extrem de necesara: Panorama criticii literare romanesti.
Nimeni nu poate nega oportunitatea unei asemenea lucrari, atit de rara astazi, cu toate ca exista nu putini cercetatori priceputi si, mai ales, pasionati de istoria si critica literara. Ca atare, salutind si apreciind initiativa doamnei Irina Petras, am vrea doar sa completam respectiva panorama, interventia noastra nefiind critica sau rau-voitoare, ci constructiva, in eventualitatea ca lucrarea ar fi reeditata, la un moment dat, cu completari, data fiind importanta ei.

Mai intii am dori sa relevam o serie de erori referitoare la titluri si nume de autori. Astfel, cel mai „vitregit“ este, se pare, eseistul monah N. Steinhardt, in prezentarea caruia s-au adunat prea multe erori, inexplicabile de altfel, caci Steinhardt a fost un autor mult comentat in ultimul deceniu. Data nasterii este gresit indicata 21 iunie, in realitate ea fiind 29 iulie. La fel, data mortii nu este 29, ci 30 martie. Apoi, Critica la persoana intii (Editura Dacia, 1983) devine in cartea Irinei Petras Literatura la persoana intii (s.n.); iar ultima carte antuma a lui Steinhardt, care i-a provocat atita suparare, fiind desfigurata de cenzura, pe care el a intitulat-o Eu insumi si citiva altii, dar care a devenit atunci, in 1988, Prin altii spre sine, se numeste, la Irina Petras, Prin altii spre mine (s.n.). Jurnalul fericirii n-a aparut – prima editie – in 1992, ci in 1991, inaintea Monologului polifonic. Nu sint, apoi, amintite colaborarile lui Steinhardt la Steaua, Familia, Vatra, Astra, Orizont, Romania literara – ca sa amintim doar o parte din zecile de reviste la care a publicat harnicul eseist. Sigur, ar fi fost de preferat ca la enumerarea de lucrari sau reviste la cei care au scris mult – si sint, slava Domnului, destui in aceasta carte – sa se specifice intotdeauna „selectiv“ sau „si altele“. O asemenea specificare ar fi inlaturat orice posibil repros.
Titlul cartii lui George Voicu Mitul Nae Ionescu este redat Mitul Ionescu; Retroproiectii literare de Pericle Martinescu devine Retrospectii literare (s.n.), Istoria literaturii romane vechi de Ion Siadbei – Istoria literaturii romane vesele (s.n.). Cartea lui Petru Mihai Gorcea Structura si mit in proza contemporana devine Structura si unitate in proza contemporana (s.n.) etc.
Numele unor autori sint redate incomplet, nu asa cum sint cunoscute si cum au circulat ele. Astfel, D.M. Pippidi este scris simplu D. Pippidi; la fel, Petre V. Hanes este scris Petre Hanes, I.M. Stefan doar I. Stefan, Eugenia Tudor-Anton doar Eugenia Tudor etc.

Elvira Sorohan, prezentata pe larg la p. 583, apare si la p. 572, dar ca Elvira Schoran, cu o singura lucrare, Ipostaze ale revoltei la Heliade Radulescu si Eminescu, cu data aparitiei 1982, pe cind la p. 583 anul aparitiei este dat gresit (1984).
La bibliografie este indicat drept sursa si volumul Autori maramureseni. Dictionar biobibliografic, elaborat de Laura Temian, Otilia Marinescu si Ana-Maria Brezovszki, dar este retinuta ca autor doar Laura Temian (care nu este coordonatorul volumului, fapt ce ar fi putut explica omiterea celorlalte doua autoare).
O mai mare preocupare pentru rigoare ar fi impiedicat aparitia unor asemenea erori. Stim ca este dificil de retinut si de controlat un material atit de bogat si divers, mai ales ca autoarea transcende in mod deliberat domeniul criticii literare, in carte aflindu-si locul si „teoreticieni, eseisti, esteticieni“. Demersul Irinei Petras, temerar in esenta, introduce un anumit relativism, diluind informatia si amalgamind domeniile. Astfel, daca sociologul Traian Herseni putea fi inclus aici (pentru Literatura si civilizatie din 1976, titlu omis insa), la filozoful Radu Tomoiaga se putea renunta cu usurinta (sint multi alti filozofi mai aproape de eseistica decit acesta!).

Anton Dumitriu, logicianul roman de reputatie europeana, este autorul unor eseuri de factura filozofica, precum Philosophia mirabilis, Aletheia, Cartea intilnirilor admirabile, Culturi eleate si culturi heraclitice, pe care specialistii si iubitorii de filozofie le cunosc. Necunoscatorii vor ramine, insa, cu o imagine vaga, inadecvata asupra acestuia, caci nu apar date personale (nu era greu de aflat cind s-a nascut si cind a murit), iar din opera sa sint retinute doar doua lucrari (Homo universalis si Retrospective), nu cele mai reprezentative.
Eseistul de marca Vasile Bancila este expediat in doua rinduri si jumatate, care-l prezinta trunchiat. Nu merita o prezentare mai completa eseistul caruia nu i s-a publicat, in regimul comunist, decit un volum, si acela postum? Cartea sa Lucian Blaga, energie romaneasca (reeditata in 1995) a fost considerata, decenii la rind (Blaga insusi a afirmat-o), drept cea mai buna abordare a operei filozofului din Lancram. Au urmat Duhul sarbatorii (1996), Filozofia virstelor (1997), Religia iubirii si Pestalozzi (1998) etc. Apoi, Semnificatia Ardealului nu este o carte postuma: eseul cu titlul respectiv a aparut in revista Gind romanesc (Nr. 7-9, 1939), fiind reeditat la Editura Clusium in 1993 si la Editura Marineasa in 1997, de data aceasta in volum, impreuna cu alte eseuri despre Ion Chinezu, Nichifor Crainic etc.

Erori se intilnesc si in fisa dedicata lui Constantin Noica, fapt care nu se explica decit printr-o informare indirecta si nu de la sursa, desi la o personalitate de aceasta anvergura se impunea o atentie mai mare. Lucrarea Douazeci si sapte de trepte ale realului este mentionata gresit (cu cifre) 27 de trepte ale realului; Introducere la miracolul eminescian devine Introducere in miracolul eminescian (s.n.), ceea ce este altceva, si, in fine, Simple introduceri la bunatatea timpului nostru (1996), cuprinzind texte despre Kant, Hegel, Heidegger, Blaga, Eliade etc., de regula prefete si introduceri scrise de Noica in ultimii 15 ani ai vietii sale, apare cu un titlu total diferit de cel real (dorit, de altfel, de autor), drept Simpla introducere la bunatatea secolului nostru (s.n.). Lipsind specificarea „selectiv“ (care apare, in schimb, la Cioran, Eliade etc.), trebuie sa amintim citeva titluri omise: Pagini despre sufletul romanesc (1944, 1991), Jurnal filozofic (1944, 1990), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978) etc.
La p. 434, la fisa cu numele Stefan Munteanu, se face, asa cum a observat si Alexandru Ruja (Orizont, Nr. 11, 2002, p. 21), o confuzie intre doi autori cu acelasi nume si prenume: unul lingvist si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara, iar celalalt, filozof si profesor la Universitatea din Bacau. Acestuia din urma ii apartine cartea Filozofia indiana si creatia eminesciana (Premiul „Ion Petrovici“ al Academiei Romane pe anul 1997). Universitarul bacauan a mai publicat, printre altele, Dimensiuni ale spiritualitatii indiene (1997) si Fulguratii eminescologice (2000).

Lucrarea de futurologie Cronica anului 2000 (1969), apartinindu-i lui Mircea Malita, este numita gresit drept Civilizatia anului 2000 (s.n.).
Imprecizii cu privire la titluri si la anii de aparitie intilnim si in paginile dedicate lui Mircea Eliade. Cele trei volume de Istoria credintelor si ideilor religioase n-au aparut intr-un singur an nici in editia franceza. In dreptul lor, Irina Petras pune anul 1986 – or, ele au fost traduse si publicate treptat, cite un volum, in anii 1981, 1986, 1988.
La fisa Mircea Handoca, volumul Mircea Eliade mentionat de Irina Petras, aparut in 1980, nu este acelasi cu cel aparut in 1992. Primul este Mircea Eliade. Contributii biobibliografice (prima biobibliografie consacrata acestuia in limba romana), iar celalalt este o monografie (deci o alta carte!) cu titlul complet Mircea Eliade. Citeva ipostaze ale unei personalitati proteice. Si, in sfirsit, cele doua carti ale lui Mircea Handoca mentionate de Irina Petras sub titlurile G. Topirceanu si Al.O. Teodoreanu nu au fost publicate in anul 1985 si se numesc, de fapt, Pe urmele lui George Topirceanu (1983) si Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu – Pastorel (1988), ambele aparute la Editura Sport-Turism (ultima fiind reluarea unei mai vechi carti publicate in 1975 la Editura Litera).
Sigur, apar si erori datorate calculatorului si neobservate la corectura, cind doar o litera omisa sau adaugata poate schimba sensul. Asa este cartea lui Alexandru Dutu Calatorii, imagini, constante, devenita Calatori, imagini, constante (s.n.), accentul fiind transferat, astfel, de pe calatorie pe calator; sau, la Ion Zamfirescu, in loc de Teatru si umanitate (nearticulat), apare Teatrul si umanitatea.

Exista, apoi, expresii redundante de tipul „Corin Braga [...]. Fiul lui Mircea Braga [...]“ (p. 144) si „Mircea Braga [...]. Tatal lui Corin Braga [...]“ (p. 147). Sau: „Ana-Stanca Tabarasi [...]. Fiica poetei Grete Tartler si a prozatorului Stelian Tabaras“ (p. 603) si „Tudor Vlad [...], fiul lui Carmen si Ioan Vlad [...]“ (p. 644). De ce nu si „Maria Pillat, fiica lui Dinu Pillat“? Sau: „Ion Vianu (omis, desi a publicat, inainte de a pleca in exil, Stil si persoana, 1975), fiul lui Tudor Vianu“? Si, in fine, „Radu Popescu [...], tatal prozatorului Petru Popescu“! Nu vedem nici un rau in a sublinia asemenea legaturi de familie, dar ele se fac in dauna altor informatii, mult mai necesare, care lipsesc – de exemplu, anul nasterii (lipseste la circa 300 de autori) si al mortii (Vladimir Colin, Melania Livada, Ion Apostol Popescu, D.I. Suchianu, Ieronim Serbu, Alice Voinescu etc.), fapt care poate genera ambiguitati privind situarea in timp a acestora. Cazul criticului Octav Sulutiu (1901-1949) este elocvent in acest sens. El este mentionat (p. 602) cu trei carti publicate in anii 1970, 1974 si 1989.

Cei nepreveniti ar putea crede ca eseistul a trait si a scris in a doua jumatate a secolului nu de mult incheiat.
Exista prea multe omisiuni, atit de autori care se circumscriu sintagmei aplicate de autoare, cit si de lucrari – ceea ce impune completarea si reeditarea acestui dictionar. Si aceasta nu numai pentru ca, de la aparitia lui, bibliografia s-a imbogatit, cum era si firesc, ci in primul rind din necesitatea de a da o imagine adecvata a perioadei in discutie (1950-2000).
Dintre autorii care ar fi trebuit sa-si aiba locul in aceasta valoroasa lucrare ii amintim, in primul rind, pe Dumitru Isac si Grigore Popa. Primul, cunoscut ca istoric al filozofiei antice si estetician, a trait, aproape toata viata, la Cluj-Napoca. In anii ’70 a publicat o serie de eseuri pertinente despre Lucian Blaga in revista Tribuna (dupa ce, in anii ’40, il atacase violent), monografiile Aristotel (1962) si Jean-Jacques Rousseau (1966), precum si o lucrare de estetica de mare profunzime: Frumosul in filozofia clasica greaca (1970). Grigore Popa (1910-1994), care n-a publicat nici un volum in anii comunismului, a scris, in schimb, eseuri si prefete – de filozofie a culturii si a artei, in special –, iar in anul 1998 i-a fost reeditat eseul Existenta si adevar la Sören Kierkegaard (cu care obtinuse doctoratul, cu D.D. Rosca, in 1939) la Editura Dacia din Cluj-Napoca.

Alte omisiuni notabile sint: Theodor Baconski (Risul patriarhilor, 1996; Iacob si ingerul, 1996; Ispita binelui, 1999), Ana Blandiana (Eu scriu, tu scrii, el scrie, 1976), Augustin Buzura (Bloc notes, 1981), Ion Dur (Noica – intre dandysm si mitul scolii, 1994; De la Eminescu la Cioran, 1996; Noica – Portretul gazetarului la tinerete, 1999; Hirtia de turnesol, 2000), Alexandra Emilian (Saint-John Perse, 1985), Ilie Gyurcsik (Paradigme moderne. Autori – Texte – Arlechini, 2000), Marta Gyurcsik (A povesti, a reflecta, 1991), Emilia St. Milicescu (Delavrancea, 1975; Gheorghe Lazar, 1982), Gabriela Negreanu (Paul Valéry si modelul Leonardo, 1978), Doina M. Pacurariu (Miguel de Unamuno, 1977), Radu Petrescu (Meteorologia lecturii, 1982; Bacovia, 1999), Petru Rezus (Ion Creanga, Mit si adevar, 1981; M. Eminescu, 1983), Mihai Miroiu (Virginia Woolf, 1977), Isabela Vasiliu-Scraba (Filosofia lui C. Noica, intre fantasma si luciditate, 1992; Inefabila metafizica, 1992; Filosofie acroamatica la Platon, 1997; Mistica platonica, 1999; Metafizica lui Nae Ionescu, 2000 etc.), Elena Vianu (Racine, 1956; Moralistii francezi, 1963; Oameni si idei, 1968), Narcis Zarnescu (Stendhal, 1980) etc.

Exista, apoi, autori cuprinsi in dictionar la care nu sint mentionate anumite lucrari: Cristian Badilita (Calugarul si moartea, 1998; Platonopolis sau impacarea cu filozofia, 1999); George Balan (In cautarea maestrului, 1999); Gheorghe Bulgar (Mircea Eliade in actualitate, 1991); Alexandru Busuioceanu (Zamolxis, 1985); Alexandru Cioranescu (Barocul sau descoperirea dramei, 1980); Doina Ciurea (Descifrari, 1977); Ovidiu Cotrus (Dialoguri, 1999); Ioan Petru Culianu (Mircea Eliade, 1995; Psichanodia, 1997; Experiente ale extazului, 1998; Arborele gnozei, 1998 etc.); Alexandru Dutu (Ideea de Europa si aventura constiintei europene, 1999); Paul Al. Georgescu (Cartea intruparilor, 1999); Petru Mihai Gorcea (Eminescu, 1998); Ion Ianosi (Constantin Noica, 1998; Romanul unei drame, 1991); Vasile Lovinescu (Mitul sfisiat, 1993; Incantatia singelui, 1993; Steaua fara nume, 1994 etc.); Norman Manea (Despre clovni: dictatorul si artistul, 1997); Irina Mavrodin (Romanul poetic, 1977); Modest Morariu (Intre relativ si absolut, 1979; Eseuri, 1991); Edgar Papu (Scriitori-filozofi in cultura romana, 1994); Toma Pavel (Arta indepartarii, 1999); D.M. Pippidi (Variatii pe teme clasice, 1981); Richard Reschika (Introducere in opera lui Mircea Eliade, 2000); George Sanda (G. Topirceanu inedit, 1997); Eugeniu Sperantia (Cartea despre carte, 1984); Dan Stanca (Vedenie si simbol, 1995); Victor Stoleru (B. Fundoianu, 2000); C.D. Zeletin (Respiro in amonte. Eseuri, 1995) etc.

Autoarea nu poate invoca lipsa spatiului (argument indeobste invocat si acceptat), de vreme ce repartizarea acestuia pe autori este inegala, ca sa nu spunem deficitara, vadind preferinte subiective. Spre exemplu, ce justifica acordarea a trei pagini lui C.M. Popa? Dar doua pagini Mihaelei Ursa? Sau, lui Cornel Vilcu, o jumatate de pagina, desi el n-a publicat (inca) nici o carte?
Este vizibila – si, pina la un punct, explicabila – preferinta autoarei pentru scriitorii clujeni: Doina Modola (3 pagini), Marian Papahagi (7 pagini), Mircea Oprita (3 pagini), Ioana Petrescu (5 pagini si jumatate), Marta Petreu (5 pagini), Alina Pamfil (2 pagini), Horea Poenar (o pagina) etc. La aproape 300 de autori lipseste, practic, fisa biografica (nu se specifica nici macar anii de nastere sau, unde este cazul, anul mortii, ce sa mai vorbim de alte date de identificare, chiar daca unii dintre ei sint intrati de mult in istoria culturii/literaturii romane, ca Alexandru Busuioceanu, Cicerone Poghirc, D.I. Suchianu, Alice Voinescu etc.).

Sint prezentati, in schimb, mult mai pe larg o serie de tineri – ceea ce nu e rau, in ultima instanta, e doar o inconsecventa –, colaboratori la diferite reviste (Valeriu Gherghel – o pagina, Doru Mares, Ana Nelega, C. Rogozanu etc.) sau coautori la diferite carti (Carmen Negulei, Algeria Simota, Calin Teutisan etc.). Tot in sensul economiei de spatiu s-ar fi putut renunta la unii autori sau la unele lucrari. Astfel, istoricii Virgil Cindea, Damian Hurezeanu, P.P. Panaitescu si filozofii Dan Badarau si Simion Ghita puteau lipsi din acest dictionar.
La Mihai Isbasescu se indica tot ce a scris si a publicat acesta inainte de 1950 (7 titluri), dar nu si Istoria literaturii germane (1968). La Ioan D. Gherea este specificat si romanul Nevinovatii viclene (scris, de altfel, in colaborare cu Luca I. Caragiale, autor neamintit aici). La Mihai Gramatopol, doar primele doua titluri se justifica, celelalte (5) apartin mai degraba stiintei istorice.
Sint cuprinsi, apoi, si citiva critici de arta (Amelia Pavel, Anca Oroveanu etc.) care nu-si aveau locul aici.
Geo Serban nu este autorul, ci coordonatorul volumului colectiv Sebastian sub vremi.

Avem si citeva, mai degraba, nedumeriri: a scris, oare, Tanase Filip o carte cu titlul Citeva aspecte fantastice in opera lui Negruzzi (1969)? Cartea lui Ioan Paler Introducere in opera lui E. Cioran (Ed. Paralela 45, 1997) e totuna cu Cioran – scepticul din Montparnasse, titlul indicat de Irina Petras pentru acelasi an? Sau: anul nasterii lui Ioan D. Gherea este 1898, cum spun literatii (Doina Uricariu, Irina Petras), sau 1895, cum afirma filozofii (Gheorghe Vladutescu si Madalina Diaconu)?
Toate aceste observatii nu vor sa minimalizeze efortul depus de Irina Petras pentru a ordona si pentru a sistematiza un urias volum de informatie (autori si lucrari). Ele atrag atentia, insa, asupra precaritatii surselor de informatii (instrumente de lucru) intr-un domeniu precum critica si eseistica literara, supus unei continue deveniri.
Putinele dictionare de care dispunem sint incomplete, ramase, unele, la nivelul anului 1989 (a se vedea Dictionarul scriitorilor romani, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu), si adesea perpetueaza erori tot mai dificil de corectat pe masura trecerii timpului. Este firesc, deci, ca intr-o acuta lipsa de asemenea lucrari sa salutam curajul si efortul Irinei Petras de a pune la dispozitia celor interesati aceasta panorama – chiar daca prea „panoramica“ – a criticii literare romanesti.