OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cartea franceza a lui Corin Braga reprezinta, din mai multe puncte de vedere, o performanta intelectuala de amploare. Majoritatea confratilor nostri care publica ocazional in Occident lucreaza pe teme autohtone, cunoscute numai noua, fiind ulterior gratulati de catre referentii externi cu o politete condescendenta, neparticipativa. Nu este cazul cartii lui Corin Braga: tema (reprezentarea Paradisului inaccesibil si a Orientului paradisiac in imaginarul cultural vest-european) este una de mare actualitate in Occident, pasind pe linia majora a multiculturalismului mitocritic si a orientalismului deschis de catre Edward Said.
Metodologia este, si ea, de prima mina: studii culturale cercetate prin reflexe si oglindiri, imaginar intercultural, istoria mentalitatilor, psihanaliza simbolica, mitanaliza si antropologie, ingemanate firesc, suplu, nuantat, de catre un intelectual de mare calibru, care se misca usor printre mai multe domenii, fiind ajutat, pe de alta parte, si de instrumentarul filologic necesar pentru a scrie o opera de referinta.

Corin Braga citeste surse in mai multe limbi – inclusiv latina sau greaca veche –, merge direct la textele originare, de baza, nu lucreaza doar cu volume de grad secund sau tertiare. Adica – insumind –: Le Paradis interdit au Moyen Age. La quête manquée de l’Eden oriental (L’Harmattan, Paris, 2004, 404 pagini) are toate calitatile unei performante intelectuale superioare, fiind, aproape sigur, una dintre cele mai importante realizari ale culturii noastre din ultimii ani si, cu certitudine, cea mai prestigioasa realizare externa clujeana de la publicarea, in 1981, a versiunii franceze a monografiei dedicate lui Mircea Eliade si, in anul proxim, a eseului Etiemble, ou le comparatisme militant, ale lui Adrian Marino.

- O sintaxa de amploare a imaginarului cultural, a mitanalizei si a filozofiei culturii
Ca atitudine personala, s-ar mai cuveni mentionat doar faptul ca volumul lui Corin Braga precede un doctorat cu o tematica similara, care urmeaza sa fie sustinut in Franta, dupa ce autorul sustinuse deja unul la Cluj. Pe de alta parte, autorul este pe terminate cu volumul al doilea al cartii pe care o discutam, care urmeaza sa apara anul acesta. Nu trebuie uitat nici aspectul metodologic, fiindca Le Paradis interdit... marcheaza o modificare de tip integrativ a metodelor folosite pina acum de catre autor, in directia nuantarii pistei restrictive pe care o reprezenta arhetipologia jungiana. In aceasta privinta, supletea intelectuala a lui Corin Braga se dovedeste a fi remarcabila: de-a lungul anilor, el si-a tot largit perceptia critica si erudita, dind ceva nou cu fiecare carte pe care o publica. 10 studii de arhetipologie (1999) – ultimul sau volum autohton de tinuta – anunta deja o deschidere inspre sintaxa de amploare a imaginarului cultural, a mitanalizei si a filozofiei culturii, unde autorul regasea citeva dintre planurile de idei la care lucrase in foarte solidul studiu dedicat genezei universurilor imaginare din opera lui Lucian Blaga (1998).

Ulterior, aceste preocupari s-au diversificat institutional, prin lansarea Centrului de Cercetare a Imaginarului „Phantasma“ de la Facultatea de Litere din Cluj (www.lett.ubbclujro./˜phantasma) si a colectiei de carte „Mundus Imaginalis“ de la Editura Dacia, unde s-au tradus pina acum citeva nume celebre (Charles Mauron, Lucien Lévy-Bruhl, Wayne Shumaker etc.), Corin Braga insusi adaugind, foarte recent, acestei serii un excelent volum de Gilbert Durand (Introducere in mitodologie). Din nou, insumind: ne aflam in fata unui intelectual altruist, de mare calibru, si atipic in peisajul nostru cultural si academic autohton, unde oamenii prind, de regula, o pista occidentala minuscula – daca o prind... –, pentru a o pastra apoi in secret doar pentru ei insisi, pentru ca nimeni sa nu le-o fure sau sa le deturneze invitatiile.

- Anarhetipul – cea mai fructuoasa propunere conceptuala lansata in ultimii ani
Prefatat de catre Jean-Jacques Wunenburger, care a fost la Cluj cu prilejul lansarii Centrului de Cercetare a Imaginarului, fiind si conducatorul de doctorat extern al lui Corin Braga, volumul Le Paradis interdit au Moyen Age. La quête manquée de l’Eden oriental propune o nuantare a modelului initiatic eroic din Antichitate, demonstrind ca majoritatea calatoriilor initiatice medievale si renascentiste sint ratate, se opresc intr-un punct dincolo de care incepe un teritoriu simbolic inaccesibil (Paradisul).

Motivul acestei suspendari a drumului inainte de a-si atinge desarvirsirea rezida, pe de o parte, in protoistoria tematica a motivului, coborita pina la Epopeea lui Ghilgames, si, pe de alta, in imaginarul iudaic al Genezei din Vechiul Testament, unde se creeaza o enclava inaccesibila in geografia sacrala a lumii, prin instituirea Edenului din care omul este expulzat.
Cartea lui Corin Braga investigheaza modul in care spiritualitatea crestina sau pragmatica belicoasa a Evului Mediu – marcata prin cruciade – si-au propus recuperarea acestui spatiu interzis, localizat cu precadere in Rasaritul fantast si exotic, unde putinor intelectuali le era dat sa ajunga. In consecinta – demonstreaza superb autorul –, „questa“ abordarii Edenului, fie pe calea interioara a spiritului, fie pe cea exterioara, a armei, a generat in Occident un domeniu imaginar specific, a carui relevanta psihologica si culturala crestea cu fiecare nou element fantast adaugat la tema initiala.

In mod firesc, acest imaginar a functionat si ca spatiu de compensatie pentru visele si reveriile unui Occident relativ static, feudal, fiindca el nu se lovea de restrictiile terne ale realitatii. Dimpotriva, cu fiecare cruciat sosit din Rasarit, cu fiecare calator trimis intr-acolo si intors cu tolba plina de miracole, luxurianta acestei imaginatii crestea cantitativ si calitativ, alimentata fiind si de „industria“ simbolurilor si a imaginilor exotice pe care o generau preotii claustrati in chilii, copistii sedentari sau visatorii profesionisti ai cancelariilor imperiale.
Corin Braga are curajul de a le oferi invatatilor occidentali – care i-au primit cartea cu superlative – si metodologia adecvata pentru a cerceta acest fenomen de imaginatie escaladanta, prin introducerea termenului de anarhetip, lansat cu prilejul unei sedinte a Centrului de Cercetare a Imaginarului din Cluj, pentru a fi pus ulterior in circulatie chiar in coloanele Observatorului cultural (nr. 165-167/ 2003).

Anarhetipul este – daca mi se ingaduie aceasta precizare – cea mai fructuoasa propunere conceptuala pe care un intelectual roman a lansat-o in ultimii ani, fiind consonanta si cu imaginarul descentrat, „rizomatic“ al postmodernismului. Aplicabilitatea lui e infinita, si el ar trebui avut in vedere si in analiza morfologica a literaturii romane de dupa 1989, marcata, in principal, de maturizarea intelectuala a optzecismului si nouazecismului. Cartarescu poate fi inteles doar anarhetipal; Magda Carneci (in Haosmos) sau Simona Popescu (in Exuvii) – la fel. Melodrama realului a lui Gheorghe Izbasescu se construieste pe aceasta logica a proliferarii sarcastice, jucause, a orizontalei, si exemplele ar putea continua cu romane semnate de catre Gheorghe Craciun sau Liviu Ioan Stoiciu, sau chiar cu eseuri de Andrei Bodiu sau Caius Dobrescu. Ne aflam, asadar, in fata unui concept care trebuie scos din marginalitatea in care a fost impins datorita faptului ca autorul este un provincial, si reconsiderat, fiindca – iata ca istoria multiseculara, emblematica, a culturii noastre se repeta obsedant... – aplicabilitatea lui devine operationala la Paris, in vreme ce la noi el e cunoscut cel mult superficial si la intimplare.

- O sondare profunda a mai multor falii culturale
Corin Braga demonstreaza ca escalada imaginara privind Orientul este generata in Occidentul medieval pe un model anarhetipal, fisional, in care reprezentarile initiatice se multiplica fara o logica ordonatoare anume, din simpla placere de a adauga detalii exotice la un tablou mirific, mai ales in momentele de ruptura, in care perspectiva sapientiala a vreunei perioade se modifica radical. Dau un singur exemplu, pentru a ilustra cit de nuantate sint cercetarile interdisciplinare ale lui Corin Braga: spre sfirsitul Evului Mediu, cind hartile plane, bidimensionale ale Pamintului sint inlocuite cu harti sferice, de inspiratie pitagoreica (America nu fusese inca descoperita), „questa“ initiatica a occidentalilor se diversifica geografic si spatial, rutelor traditionale orientale adaugindu-li-se trasee sudice, sud-estice si chiar occidentale. In calea fiecarei asemenea rute se afla cite un popor antic precrestin (egiptenii, de pilda, sau grecii in sud si in sud-est; iar in partea opusa: celtii), ceea ce face ca impulsul spiritual exclusivist crestin al drumului sa se nuanteze prin integrarea unor forme de cultura si simboluri anterioare crestinismului.

- Evul Mediu se deconstruieste neincetat pe sine, anuntind liberalismele imaginare ale Renasterii
Ca tema generala de lucru, Corin Braga demonstreaza, cu o suplete hermeneutica incomparabila, ca orice initiere medievala a reprezentat, de fapt, o sondare profunda a mai multor falii culturale, pe o verticala unde crestinismul si simbolurile sale nu se afla decit la suprafata. In consecinta, orice „questa“, chiar si cele prudente, arhetipale, pun in discutie, inevitabil, chiar normele canonice ale comportamentului crestin, jucind rolul unor instrumente culturale de deconstructie. Mai simplu, am putea spune – exagerind putin – ca nu exista initiere medievala de tip imaginar fara erezie (chiar nepedepsita), ceea ce ne duce la concluzia ca, prin acest instrument de evaziune fantasta, Evul Mediu se deconstruieste neincetat pe sine, anuntind liberalismele imaginare ale Renasterii si ale modernitatii. Sensul metodologic – e de precizat acest lucru – este invers celui folosit de catre Jacques le Goff in Imaginarul medieval sau de catre Bietenholz in Historia et fabula, privilegiind scenariile imaginare dispersive, rasfirate, plurale, in locul regresiei spre sensurile prime, originare. Astfel, Le Paradis interdit au Moyen Age... devine si o provocare metodologica de anvergura, care s-ar putea sa germineze (daca nu la noi, la altii). Autorului, intreaga mea admiratie!