OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dincolo de bolboroselile despre indicatori macroeconomici, ruperea acordului cu FMI este un act de curaj al echipei conduse de premierul Tariceanu. Tarile puternice ale lumii nu permit nimanui sa le fixeze nivelurile deficitelor bugetare si nu sint dependente de OK-ul unui finantator sau altul. A venit momentul sa aflam daca ne permitem sa ne fixam singuri prioritatile. Daca da, atunci vom inregistra un pas important in maturitatea guvernarii, daca nu, ne vom cunoaste mai bine limitele si vom ramine dependenti de expertiza internationala.

Dar, pina la urma, ce este acest Fond Monetar International? FMI este o organizatie care imprumuta bani celor aflati la strimtoare si, ca orice banca, se ingrijeste sa poata recupera banii imprumutati, fixind anumite prioritati economice statelor pe care le imprumuta, monitorizind si evaluind totodata evolutia acestora. Fondul, despre el insusi, spune ca se vrea o organizatie care subsumeaza 184 de tari, care ajuta la stabilitatea financiara, promoveaza cresterea economica si lupta pentru scaderea saraciei. Asta pe scurt. Clientii preferati ai FMI sint tari precum Kenia, Honduras si Bolivia, tari care, ascultatoare, incearca sa invinga saracia.

Privirea ingrijorata a analistilor si tipatul alarmist al PSD in ceea ce priveste ruperea acordului cu FMI este de natura sa irite. Se spune ca e bine sa ai un acord cu FMI pentru ca avantajele sint sinergice si inseamna mai mult decit acordul propriu-zis. Printre cele mai invocate avantaje sint cele care tin de credibilitatea Romaniei pe plan extern, de ideea de a beneficia de expertiza din partea unei institutii prestigioase a globalizarii si cam atit. A beneficia de ghidare externa ajuta Romaniei atit timp cit clasa politica se arata incapabila sa gestioneze viata economica a societatii. Dar ce se intimpla atunci cind administratia romaneasca se arata incapabila sa gestioneze banii de la finantatorii internationali?

In ceea ce priveste istoria relatiei Romaniei cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International, intotdeauna administratia romaneasca a fost prinsa intr-un paradox: Romania a avut nevoie de acorduri cu cele doua institutii pentru a capata credibilitate, pentru a capata expertiza, pentru a capata indrumare si control (toate acestea nu puteau fi asigurate prin forte proprii); ceea ce nu a capatat Romania, cum spuneam, paradoxal... sint beneficiile materiale de pe urma acordurilor. A primit bani, i-a cheltuit, i-a dat, si inca ii mai da inapoi, dar nu a avut beneficii concordante cu investitiile masive. Nu am avut capacitatea sa cheltuim eficient banii imprumutati si sa incepem sa returnam banii din beneficiile (profitul) inregistrate de pe urma investitiilor facute eventual si cu acei bani.

In multe situatii, am ajuns sa incepem sa platim transele la BM si FMI, fara ca proiectele finantate sa se fi terminat de implementat, fara sa avem preconizata reforma ce s-ar fi facut cu acei bani. Iar banii pe care ii platim sub forma de transe sint bani publici, din impozitele si taxele noastre. Si asta nu pentru ca BM si FMI ar fi rele, ci pentru ca noi sintem prostovani si cu competente politico-administrative inapoiate. Clasa politica si administratia au fost incompetente, proaste. Paradoxal, in loc sa platim pentru beneficii ce ar fi trebuit sa apara din domeniile finantate, am platit pentru credibilitate internationala, ceva expertiza externa si control. Cam scump... pentru ca aici vorbim despre citeva miliarde de dolari din 1990 si pina astazi! Si, pentru ca istoria nu se face cu daca, niciodata nu o sa stim daca ar fi fost mai bine sa nu apelam masiv la finantatorii internationali, daca am fi sucombat fara ajutorul acestora sau daca specialistii romani si externi au tinut cont si de capacitatea administrativa a structurilor care au manageriat imprumuturile externe.

Revenind la ruperea acordului cu FMI, tonul negociatorului-sef al delegatiei FMI este deranjant in contextul in care, din conditiile impuse, reiese clar ca negociatorii FMI nu s-au aratat foarte intelegatori cu partea romana. In viziunea lor primeaza aridele argumente economice. Premierul, in exercitarea guvernarii, trebuie sa tina cont de mult mai multe lucruri decit cifre, procente, indici, minusuri sau plusuri. De exemplu, nu poti ingheta salariile dupa cinci ani de crestere economica. Asta duce la cresterea tensiunii sociale, fapt care cu siguranta nu este masurat de specialistii FMI. Mai mult, Romania are nevoie de investitii, are de platit facturile unui an greu. In acelasi timp, raspunsul Ministerului Finantelor evidentiaza pozitia intransigenta a FMI, aratind ca Romania inregistreaza deficite bugetare mult inferioare celor din tarile Uniunii Europene, iar ponderea datoriei publice in PIB este mult sub nivelul din UE.

Una peste alta, responsabilitatea guvernarii apartine executivului si nu FMI-ului. Am vazut cum a fost cu acord FMI – a fost bine, a fost rau? – dar sa vedem cum este si fara. Vine un timp in care preferi sa responsabilizezi mai mult expertiza nationala si sa mergi pe mina liberala.