OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pozitia Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti fata de initiativa legislativa Lege pentru folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice

Proiectul legislativ privind „folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice“, initiat de senatorul George Pruteanu, a primit de curind avizul favorabil al Camerei Deputatilor. In timpul scurs de la dezbaterea din Senat si pina acum, proiectul a fost obiectul unor analize si remarce critice, formulate atit de specialisti, cit si de persoane interesate de problemele puse de acest proiect. In calitatea sa de institutie de prima importanta pentru invatamintul filologic romanesc, Facultatea de Litere din Bucuresti se simte obligata sa se implice in dezbatere. Interventia sa este, in acelasi timp, o invitatie: conform senatorului Pruteanu, exista specialisti care sustin acesta initiativa legislativa. Ii chemam sa dea expresie publica argumentelor stiintifice, in virtutea carora sint de partea proiectului.

Aceasta lege nu este un motiv de mindrie pentru cultura juridica si lingvistica romaneasca. Motivul invocat pentru elaborarea ei – faptul ca sint multi vorbitori care se pling ca nu pricep limba vorbita in jurul lor – nu e convingator, iar solutia avansata nu e adecvata. Senatorul George Pruteanu putea propune o lege de asistenta si consultanta lingvistica pentru cei aflati in dificultate. N-a facut-o. A propus, in schimb, un proiect construit in dispretul sau ignorarea principiilor care privesc deopotriva norma literara, dinamica lexicala, uzul si tendintele generale de evolutie a limbii.
Esenta acestui proiect se concentreaza in patru articole. Unul stipuleaza obligatia utilizarii corecte a limbii romane, in circumstante publice; doua prevad obligatia traducerii textelor din alte limbi in romana si descriu exceptiile la aceasta prevedere; iar ultimul defineste notiunea de contraventie si stabileste sanctiunile.


1. Obligatia de a utiliza corect limba romana in circumstante publice

Aceasta obligatie este formulata la articolul 1, alineatul (1) si trebuie corelata cu articolul 7, alineatul (1). Articolul 1, alineatul (1) spune: „Pe teritoriul Romaniei, orice text in limba romana, cu caracter de interes public, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie corect gramatical, ortografic, ortoepic si semantic – claritatea si proprietatea termenilor –, conform normelor academice in vigoare“.
Iar articolul 7, alineatul (1) adauga: „Incalcarea prevederilor prezentei legi constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 10.000.000 lei si 50.000.000 lei“.
Prevederile continute in aceste doua articole nu pot fi acceptate, deoarece:
a) extind in mod abuziv ideea de contraventie;
b) ignora raportul dintre norma si uz lingvistic;
c) nesocotesc conditiile concrete de utilizare a limbii romane de azi.

1.1. Extinderea abuziva a notiunii de contraventie la nivelul utilizarii limbii

Prin proiectul senatorului George Pruteanu, persoana care face o greseala (sau greseli) de limba intr-o interventie publica savirseste o contraventie. Aceasta largire a notiunii de contraventie este abuziva, pentru ca o parte constitutiva a contraventiei este intentia de a incalca o reglementare. Greselile de limba (in sensul relevant al acestei discutii) sint insa neintentionate, iar vorbitorii – chiar si cei cu educatie precara – stiu ca a face greseli este descalificant social. In consecinta, ei se straduiesc sa nu greseasca. De aceea, combaterea greselilor de limba se face peste tot in lume prin tentative de ridicare a nivelului cultural al individului, si nu prin masuri politienesti.

1.2. Neintelegerea raportului dintre norma si uz lingvistic

Obligatia de a utiliza corect limba romana in imprejurari publice este justificata in proiectul legislativ al senatorului George Pruteanu prin existenta normelor literare. Cum s-a mai observat si in alte analize critice ale proiectului, autorul nu stie insa ca pe linga aspectele ei „clare“, norma literara prezinta, in multe din momentele de existenta a unei limbi, si aspecte controversate. Aceasta ineamna ca nu toata comunitatea de specialisti admite acelasi numar de norme cu aceleasi continuturi, pentru o perioada data. Autorul initiativei nu cunoaste apoi nici faptul ca uzul poate determina o modificare a normei, chiar impotriva recomandarilor specialistilor. I-ar fi fost utila senatorului Pruteanu lectura cartii lui Iorgu Iordan, Limba romana actuala. O gramatica a „greselilor“, din care ar fi vazut cum o parte din faptele considerate greseli in romana literara a anilor ’30, au devenit elemente de norma in romana de azi. Astfel de fenomene complexe (care nu sint deloc exceptii, ci starile normale ale unei limbi ce se vorbeste) nu vor putea fi niciodata codificate in normele metodologice ale vreunui proiect legislativ.

1.3. Ignorarea conditiilor concrete de utilizare a limbii romane

Limba romana de azi e vorbita de un numar important de persoane care au o alta limba materna. In lumina prevederilor mai sus-citate, acesti vorbitori vor fi expusi intr-o masura mult mai mare sanctiunilor, ceea ce reprezinta o inechitate flagranta si extrem de periculoasa.


2. Obligatia de a traduce textele de interes public din alte limbi in limba romana se gaseste exprimata in alineatul (2) al articolului 1: „Pe teritoriul Romaniei, orice text intr-o limba straina, cu caracter de interes public, scris sau vorbit, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie insotit de traducerea in limba romana“.
Pe de alta parte, articolul 2, alineatul (3), literele a)-g) precizeaza conditiile in care prevederile articolului 1, alineatul (2) pot sa nu fie respectate.

Corelatia cu articolul 7 conduce si ea la consecinta ca nerespectarea articolului 1, alineatul (2) inseamna contraventie. Notiunea de contraventie este astfel a doua oara folosita abuziv in acest proiect. Contraventiile sint acte antisociale, acte care afecteaza sau suspenda drepturile sau libertatile celorlalti membri ai societatii. Nici un tratat de lingvistica, de sociolingvistica, sau de drept nu defineste drept act antisocial folosirea fara traducere (in circumstante publice) a unei limbi straine pe teritoriul unei limbi nationale. George Pruteanu nu poate invoca reglementarile similare din Franta sau Canada, deoarece experientele din acele tari sint deja ratate si discreditate atit public, cit si stiintific.

In plus, aplicarea intocmai a articolului 1 alineatul (2) ar presupune:
a) ignorarea raportului dintre cuvintele aflate in circulatie la un moment dat si cuvintele consemnate in dictionarul sau in dictionarele limbii;
b) interzicerea unor tendinte normale de internationalizare lingvistica, observabile in multe alte limbi;
c) nesocotirea limitelor traducerii (limite inerente unor anumite situatii);
d) ignorarea scopurilor de comunicare urmarite de vorbitori prin utilizarea unor cuvinte straine.

2.1. Ignorarea raportului dintre cuvintele aflate in uz si cuvintele consemnate in dictionare

In orice limba, cuvintele aflate la un moment dat in circulatie sint mai numeroase decit cele consemnate in dictionare, iar o buna parte din cuvintele pe care dictionarele nu le inregistreaza sint cuvinte imprumutate. Despre multe din aceste cuvinte, nimeni nu poate spune cu certitudine daca s-au integrat sau nu vocabularului limbii. Cind lexicologii iau decizii de consemnare in dictionar a unor cuvinte recente, deciziile survin dupa indelungi si atente studii asupra frecventei de utilizare. Aceasta situatie nu convine legii de care ne ocupam aici, deoarece aplicarea ei va reclama hotariri rapide privind apartenenta unui cuvint la vocabular. Hotaririle rapide se pot lua insa numai cu pretul arbitrarului.

2.2. Interzicerea unor tendinte normale de internationalizare lingvistica

Pentru companiile care folosesc sloganuri publicitare internationalizate (The future’s bright, Nokia, connecting people, „Keep walking, The next generation network s.a.m.d.) formulele in cauza au devenit emblematice, chiar daca ele nu sint parti ale marcii inregistrate. Formulele sint intrebuintate in versiunea engleza in multe dintre tarile neanglofone. Nu exista nici un motiv rezonabil sa se ceara traducerea lor in romana.

2.3. Nesocotirea limitelor traducerii

In romana, circula cuvinte si sintagme (mai ales englezesti), pentru care nu dispunem de echivalente autohtone exacte. In acest caz, pentru intelegerea cuvintelor respective, nu de traduceri e nevoie, ci de explicatii – uneori complexe. Asa se intimpla cu termeni sau expresii, precum leasing, cash-and-carry, bond, stand-by, marketing, broker s.a. Cerind sa existe traducerea unor asemenea termeni, proiectul de lege nesocoteste atit limitele de traducere in anumite situatii, cit si o tendinta naturala a comunicarii in genere: maxima eficienta in comunicare, realizata cu maxima economie de mijloace de exprimare.

2.4. Ignorarea scopurilor de comunicare

Proiectul neglijeaza si faptul elementar ca felul de exprimare pe care il adoptam reflecta anumite intentii sau scopuri de comunicare. Expresivitatea este unul dintre acestea. Daca, de pilda, autorul unui text publicitar este obligat sa traduca un cuvint strain folosit in mesajul sau, in scopuri expresiv-persuasive, el isi distruge tocmai mijlocul prin care a urmarit sa produca efectul in cauza. In ultima analiza, a ingradi libertatea unei persoane de a alege cuvintele pe care le considera necesare reprezinta o primitiva agresiune asupra dreptului de manifestare a propriei personalitati.

Lipsita de baza stiintifica, neglijent redactata si avind accente de un autoritarism demn de lumea lui George Orwell, legea senatorului George Pruteanu este o pseudosolutie pentru o pseudoproblema. Normele metodologice de aplicare a acestei legi nu au cum sa fie altfel decit arbitrare, iar aplicarea propriu-zisa – daca, din nefericire, proiectul va capata putere de lege – nu poate fi decit discretionara. De aceea, din spirit de onestitate stiintifica si de responsabilitate civica, Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti solicita Presedintelui Romaniei sa nu promulge aceasta lege.

In numele Facultatii de Litere,

Prof. univ. dr. Dan-Horia Mazilu
membru corespondent al Academiei Romane