OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aflat acasă, dacă nu în defensivă, măcar într-un fel de expectativă prudentă, din cauza crizei politice prelungite, Vladimir Voronin îşi continuă ofensiva peste Prut. Politicienii români – a declarat el agenţiei ruse RIA Novosti – sînt responsabili pentru revolta antiguvernamentală care a urmat victoriei categorice a comuniştilor în legislativele din 5 aprilie. Dar nu singuri, deoarece nu ar fi fost capabili, ci în complicitate cu alte state occidentale, pe scenariul identic cu cel al aşa-numitelor revoluţii portocalii din spaţiul ex-sovietic, a mai susţinut liderul comunist. El a invocat drept argument atacul informatic la care ar fi fost supuse serverele preşedinţiei şi ale ministerului de Interne. Totodată, Voronin a spus că a văzut personal, în mulţimea care lua cu asalt sediul preşedinţiei, peste 300 de persoane dintr-o subunitate specială, care ar fi sosit cu o zi mai devreme din România. Apoi, l-a pus din nou la zid pe preşedintele Traian Băsescu, acuzat că „a continuat să emită blesteme şi intenţii cotropitoare la adresa Moldovei“. UE l-a scăpat de sub control pe liderul român, conchide, dramatic, Vladimir Voronin. Ieşirile acestuia în decor nu mai surprind pe nimeni. Fost miliţian sovietic, criptostalinistul intratabil îşi prelungeşte agonia politică perseverînd într-o românofobie cu iz de paranoia. Autoritarismul şi scenariile rocamboleşti pe care le vehiculează, fără a le proba, marcate, toate, de obsesia privind amestecul străin în aşa-zisa tentativă de destabilizare a Moldovei, îl plasează în galeria liderilor anacronici gen Slobodan Miloşevici. Menajat de forurile executive ale UE, care, spre deosebire de Parlamentul comunitar, au păstrat un ton moale cu privire la evenimentele din aprilie, omul suprem de la Chişinău are, totuşi, de dat socoteală pentru represiunea brutală a tinerilor anticomunişti – sătui de prizonieratul la care i-a supus puterea –, pentru reţineri abuzive, molestări şi torturi.

Noua diatribă antiromânească, suprapusă – măgulitor pentru autorităţile de la Bucureşti – cu una antioccidentală, nu a venit întîmplător. Instinctul i-a dictat lui Voronin că momentul lansării atacului este favorabil. La nouă fusuri orare de Bruxelles, undeva aproape de graniţa Rusiei cu China, fosta putere imperială şi-a delimitat, încă o dată, zonele de interes strategic, marcînd, în acelaşi timp, punctele minate de divergenţele în relaţia cu Europa. Iar Moldova este un astfel de punct. Primul, şi care îi arde cel mai tare pe europeni, este energia. Moscova a respins din nou ideea aderării la Carta energetică, semnată, în 1994, de 49 de state, înţelegere care urmăreşte securizarea aprovizionării cu energie, optimizarea producţiei, a transportului şi a distribuţiei acesteia. Totodată, liderii ruşi au avertizat că nu exclud o nouă criză a gazelor, dacă Ucraina nu îşi achită datoriile restante. În plan geostrategic, Moscova nu şi-a ascuns ostilitatea faţă de Parteneriatul Estic lansat de UE cu şase foste state sovietice, între care Ucraina, Belarus şi Moldova. Rusia percepe acest Parteneriat drept o ingerinţă în sfera sa de influenţă. Aceasta, deşi Uniunea a încercat să-i garanteze cooptarea într-o formulă de colaborare, văzută de Bruxelles ca o cheie de acces a celor şase – prin reforme economice şi democratizare – la paradigma occidentală. Vladimir Voronin a adulmecat tensiunile persistente în relaţia Bruxelles-Moscova, dar mai ales zvonul că, aşa cum se anticipase, Rusia a dat un soi de ultimatum UE să potolească România şi să o convingă să recunoască „definitiv“ independenţa Moldovei. În traducere rusească, aceasta ar însemna încheierea grabnică a Tratatului bilateral, renunţarea la conceptul diplomatic românesc „două state, un singur popor“ şi chiar acceptarea aberaţiei lingvistico-ideologice numite „moldovenism şi limbă moldovenească“.