Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   Noiembrie   |   Numarul 599   |   O şansă, poate mai multe

O şansă, poate mai multe

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Editorial | 6 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
O şansă, poate mai multe
Scriem aceste rînduri cu puţin timp înainte de închiderea ediţiei print a revistei. Ni se împleticesc mîinile pe tastele calculatorului şi nu ne găsim cuvintele în faţa ecranului. Lumea nu este nici mai bună, nici mai frumoasă, nici mai chibzuită de cum am lăsat-o în tinereţea noastră, atunci cînd credeam că după Ceauşescu vom avea o Românie prosperă şi oamenii vor trăi un autentic sentiment al prieteniei şi al solidarităţii. România anului 1990 – cu toate mineriadele – parcă avea ceva dintr-un început în care puteai să ai încredere şi te puteai gîndi că sînt atîtea lucruri de făcut, de construit, de aşezat. Părea o lume bezmetică, atunci, în 1990, dar era doar haosul primordial, ca să folosim cuvinte mari, din care ar fi trebuit să se desprindă fîşii de lumină.
 
Astăzi, iluziile de început s-au spulberat. Drumul e mai lung şi pare că nu are capăt, istoria ne dă mereu brînci către un punct zero. Combatem la gazetă, ascultăm mereu şi mereu moara de vorbe din fiecare seară, de la televizor, care, de fapt, nu ne spune nimic, vedem cum puterea se lăţeşte şi opoziţia nu oferă siguranţa unei căi de urmat, vedem violenţă (verbală şi fizică), oameni care decid să-şi facă singuri dreptate, oameni care se urîţesc privind cu hulă către ceilalţi. Astăzi, decenţa nu mai pare să fie o cale de urmat, zorzoanele lumii româneşti sînt adunate într-un snop de lupte interminabile. Tot mai mulţi români îşi spun că e greu să trăieşti în această ţară. Altădată se lua calea codrului, astăzi se ia calea Europei, nu ştim pentru cît timp, ţările europene fiind, şi ele, tot mai ezitante îşi a-şi deschide porţile pentru cei veniţi din altă parte.
 
Normal ar fi să nu generalizăm. Să găsim mici bucurii, care să ne ţină neveştejiţi în faţa încercărilor. Şi totuşi, ceva ne spune că se umblă şi la micile bucurii, şi la gratuitatea ludicului, la obrocul de relaxare. Una dintre bucurii, pentru unii dintre noi, este fotbalul. Sînt microbist, toţi cei din familia mea s-au molipsit de această pasiune a mea, poate ciudată, poate neserioasă, poate prea pătimaşă. Şi totuşi, se întîmplă, uneori, să ai chef (obosit de „rămăşiţele zilei“) să vezi un meci de fotbal. Aşa a fost duminică, 30 octombrie. O partidă slabă din punct de vedere tactic a devenit exemplu de mare istorie violentă după ce un huligan (care îşi zice suporter) a intrat pe teren şi l-a lovit cu pumnul în figură pe fundaşul echipei Steaua, George Galamaz. Iar apoi a dorit să mai „aranjeze“ încă un jucător al Stelei, noroc cu intervenţia brutală (dar salutară) a lui Martinovici. Acest concetăţean al nostru, din Ploieşti, a fost arestat şi a dat o declaraţie în faţa judecătorilor. Vom cita dintr-o ştire Mediafax: „Suporterul echipei Petrolul Ploieşti care l-a lovit pe George Galamaz este student, are un loc de muncă stabil şi a spus, în faţa judecătorilor, că în momentul în care a văzut că pentru echipa adversă, respectiv Steaua, s-a dictat lovitură de la 11 metri «i s-a părut că s-a comis o mare nedreptate». În documentul şedinţei de judecată se precizează că bărbatul este necăsătorit, nu are antecedente penale şi lucrează ca agent de distribuţie. «Inculpatul, după ce l-a lovit pe acest jucător şGeorge Galamaz - n.rţ şi-a continuat acţiunea, dorind să-l lovească pe jucătorul care executa lovitura de la 11 metri», se mai arată în încheierea de şedinţă. Potrivit documentului citat, în timpul audierilor, Dragoş Enache «a avut o atitudine sinceră», recunoscându-şi fapta“.
 
Aşadar, aici am ajuns. Dacă ţie, ca suporter, ţi se pare că echipa oaspete a primit o lovitură de la 11 metri într-un mod nedrept, cobori pe teren, loveşti primul jucător care-ţi iese în cale şi continui alergarea, căutînd pe cel care urmează să execute lovitura de la 11 metri.
 
Radu Cosaşu, Cătălin Tolontan, Ovidiu Ioaniţoaia, Mircea M. Ionescu, Cristian Geambaşu, Maria Andrieş, Radu Paraschivescu, Radu Naum, Ion Cupen, Dan Filoti, vă mai vine să faceţi cronică sportivă în condiţiile astea? Oare regretatul Ioan Chirilă cum ar fi reacţionat, n-ar fi rămas cu pixul în aer, melancolic, cu gîndul la atîtea campionate mondiale unde a trăit extazul?
 
Poate că, veţi spune, întîmplarea de la Ploieşti e un caz izolat, poate că sînt mii şi mii de suporteri civilizaţi (cum vă sună, atunci, scandarea, auzită de cîteva etape: „Va curge sînge, va curge sîngeeee la meciul cu Steaua!“, cu primarul oraşului care era în mijlocul galeriei, cu ochii holbaţi şi mînios la gîndul că Steaua ajunge la Ploieşti?). Nu cred că situaţia suporterilor de la Ploieşti e un caz izolat. Aşa sîntem!

Avem o şansă, poate mai multe: să ne vedem de ale noastre, cît mai departe de societatea românească. O grevă a sociabilităţii ne-ar trebui. Să ne întoarcem spre familie, tot mai mult, să ne alegem prietenii (puţini, dar buni) mult mai exigent, să nu privim nici la televizor, nici la politică. Să stăm noi, cu cărţile noastre, fără a ne exhiba în public. Să fim mai puţin hămesiţi, apucaţi, disperaţi. Să ne autoîngrădim orizontul de aşteptare, să nu scriem manifeste, îndemnuri la luptă, să nu urzim proiecte faraonice şi să nu vorbim doar pentru a ne asculta. Cînd un compatriot al nostru îl loveşte pe un altul doar pentru un 11 metri, e deja o problemă. Ceva e dereglat în forma de atitudine socială livrată nouă de un spectacol sportiv. E vremea să închidem televizoarele.



Comentarii utilizatori

la ce bun?Cristian Cercel - Vineri, 4 Noiembrie 2011, 19:21

"Să stăm noi, cu cărţile noastre, fără a ne exhiba în public." - propoziția asta mă trimite cu gândul la ideea așa-zisei rezistențe prin cultură. Nu e o la fel de falsă soluție?

Solutii individuale/ propuneri si solutii civiceOvidiu Simonca - Vineri, 4 Noiembrie 2011, 20:06

@Cristian Cercel
Dupa ce am scris nenumate editoriale in care am analizat, sper ca intr-un spirit critic, evolutia politica din Romania, dupa ce am scris - uneori, fara crutare - cu nume si prenume, despre Traian Basescu si actuala majoritate parlamentara, cred ca multe cuvinte n-au nici o putere ca sa influenteze, in vreun fel, situatia. Tare ma tem ca jocurile politice, electorale, configurarea establishmentului cultural este decisa pentru multa vreme.
Mai avem din cind in cind cite un moment de gratie - cum a fost discursul Regelui Mihai in Parlament -, dar realitatea este cea infatisata in editorial. O lume violenta - in politica, pe strada, pe stadioane, in scoli - in care cetatenii sint ca boii de povara (profesorilor li se scad salariile si li se cer mai multe si mai multe planuri, scheme, intr-un cuvint: caramizi de hirtii, birocratie).
Nu indemn la neimplicare, spun doar ca implicarea este, in acest moment, prea putin sustinuta de ceilalti cetateni. Nu se schimba nimic in viata profesorilor: are onor ministrul grija sa-i incarce tot mai mult.
Ce ramine? O carte (o citesti fara sa te lauzi ca faci "rezistenta prin cultura", o citesti, pur si simplu, pentru relaxare, pentru drumul spre lumi fictive, pentru ca te-ai saturat de televizor, pentru ca majoritatea prietenilor n-au timp sa se vada cu tine la o cafea sau la o cana cu vin, sint ocupati, stresati...)
Eu chiar astept sa fiu contrazis, pot fi criticat pentru un anume scepticism pe care l-am exprimat, ii multumesc domnului Cristian Cercel, fostul nostru coleg, ca a trimis acest mesaj.
Sint interesat ce solutii (nu cele individuale), cele cetatenesti, civice, "proiecte de lunga durata" (vorba domnului Mihai Sora) pot fi prezente in spatiul romanesc. Cititorii nostri sint rugati sa intervina. In acest moment, eu vad cum "puterea se lăţeşte şi opoziţia nu oferă siguranţa unei căi de urmat".
Va rog, dati-mi exemple de initiative civice care sa miste lucrurile spre mai bine... Care sint? Sint prea putine? Cu ce impact?
Eu am vorbit de solutii la indemana - noi si cartile noastre, noi si familia noastra. Sint solutii individuale, poate egoiste.
Ce adaugam, dragi cititori?

rezistența prin culturăCristian Cercel - Vineri, 4 Noiembrie 2011, 23:19

Păi pot duce paralela mai departe: și pe vremea când se făcea "rezistență prin cultură", jocurile politice, electorale etc. erau cât se poate de decise, pentru foarte multă vreme.
Inițiative pozitive? Tentativele lui Remus Cernea de a schimba ceva, pe plan civic ori politic, cum vrei să-i spui; platforma CriticAtac, ca spațiu în care auzi niște voci care nu sunt din "establishmentul cultural". Sunt primele exemple care îmi vin în minte, dar până la urmă nici asta nu e așa de important: hai să zicem că într-adevăr n-ar exista absolut nimic care să poată fi numit în mod satisfăcător "implicare", hai să zicem că nu e nimic bun, nicăieri. Soluția la asta nu e în niciun caz să ne retragem acasă, să citim o carte și să bem un pahar de vin. Ce facem? Ne retragem (noi, "cei buni") într-un turn de fildeș? Da, e fundamental un răspuns la fel de invidualist și egoist ca tot ceea ce ne deranjează în spațiul public, pentru că și alea tot din individualism se trag. Și nici nu are cum funcționa cu adevărat, pentru că ești nevoit să interacționezi cu lumea "de afară": închizi televizorul, dar pe copil cred că tot trebuie să-l trimiți la școală, ca să dau un singur exemplu. Mai mult, nu văd de ce nu e ok să nu scriem manifeste ori îndemnuri la luptă, dar e ok să scriem îndemnuri la a ne retrage cu toții la casele noastre.
Cât despre individul ăla care l-a lovit pe Galamaz: asta e picătura care umple paharul? Huliganism sportiv există de când lumea, la noi și aiurea, doar că de obicei găștile de suporteri se bat între ei, din motive la fel de stupide. Și o să se bată și dacă "închidem televizoarele", dar mi-e să nu uităm asta dacă ne retragem în turnul nostru de fildeș și apoi să ne prindă la mijloc când ieșim să cumpărăm pâine în zi de meci.

arhitectura turnului de fildeşAnca Băicoianu - Duminica, 6 Noiembrie 2011, 11:16

Ovidiu, te înţeleg, eu însămi am părăsit (temporar) România cu un amestec straniu de revoltă şi lehamite. Dar cred că e limpede pentru toată lumea că de ceva vreme încoace turnul de fildeş are ferestrele la stradă şi retragerea contemplativă e mai degrabă o proiecţie nostalgică decât o opţiune. Poate că una dintre bolile de care suferă societatea românească este aceea că implicarea se confundă mult prea des cu voinţa de putere, iar spaţiul public cu o arenă în care au loc confruntări, nu dialoguri. Nu cred că greva sociabilităţii ne lipseşte, ci mai degrabă un mod de a pune capăt grevei solidarităţii care durează de atâta timp, încât a devenit normă. Ar cam fi timpul să amenajăm o zonă în care se aplică alte reguli.

Nimic nouCristina - Duminica, 6 Noiembrie 2011, 12:25

Rezistenta culturala se facea in adevartul inteles al cuvintului « rezistenta », pe vremea comunista. (carti si dicuri pe sub mina, care treceau cu greu granitele, ascultat europa libera, etc). Singura diferenta ar fi ca acum o puteti face pe fata, in indiferenta totala a vecinilor, familiei, prietenilor si a conducerii. Problema, din nefericire nu e asta. Problema este ca un presedinte ca T.Basescu, este perfect reprezentativ al tarii. La un popor (mase) grobian(e)-un presedinte grobian. O sa vina curind altul, si o sa fie si el reprezentantul poporului roman...

Educatia este solutia celor mai multe problemeIoana - Miercuri, 9 Noiembrie 2011, 15:39

Eu as indemna la modestie si echilibru in toate domeniile vietii. Cat despre cazul suporterului violent, nu pot sa nu-mi aduc aminte de Ortega y Gasset, Psihologia multimilor. Trebuie cautate explicatii psihologice. E in natura umana sa ne revoltam, uneori mai violent decat e cazul. Ne revoltam mai ales cand avem sprijinul, macar moral, al celor din jurul nostru, fie ei necunoscuti noua. Consider ca educatia - nu doar lectura - schimba o societate in (mai) bine. Am incredere ca Romania va fi un loc mai bun de trait dar, din pacate, nu in viitorul apropiat. Pentru propria sanatate, am ales sa emigrez cat mai departe. Poate parea paradoxal, dar patriotismul meu creste pe masura ce ma indepartez de Romania. Caut si voi gasi solutii sa-mi ajut tara, familia si prietenii ramasi pe baricade.

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire