OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind curatorii Manifestei 3 au inceput sa caute un cadru conceptual mai ferm pentru proiectul lor, ei s-au hotarit sa se raporteze la temele cu adevarat decisive si urgente ale artei si societatii europene actuale in loc sa aleaga o „tema“ oarecare, intimplatoare sau arbitrara. In declaratia lor, intitulata Sindromul liniei de granita – Energii de aparare, ei au trasat problema protejarii in situatii in care, la toate nivelele, definirea granitelor e transgresata, pusa in cauza sau eliminata. Ce trebuie protejat? Care sint valorile indeajuns de fundamentale pentru a putea activa energiile de aparare?
Mi se pare important ca ei par sa fi abordat tema protejarii in lumea contemporara fara prejudecati morale si politice. La prima vedere, exact acest aspect poate parea problematic. Constienti de atrocitatile si catastrofele produse de ideea ca anumite valori nationale, etnice, culturale, rasiale, de clasa sau religioase reprezinta adevarata baza a „identitatii“ si trebuie, de aceea, sa fie aparate cu orice mijloace, ii putem usor acuza pe curatori ca sprijina pozitii paranoice si potential periculoase si agresive.

Cu toate acestea, In lumea de azi, aflata in continua globalizare (si intr-o puternica particularizare, ca revers), tema protejarii are mai multe aspecte diferite (desi interconectate). De exemplu, globalizarea nu este in nici un caz un proces neutru; mai degraba, ea are o legatura inseparabila cu expansiunea capitalului multinational global si cu structurile de putere pe care acesta le genereaza. In asemenea conditii, cautarea unor posibile strategii de rezistenta si de aparare pare necesara. Mai mult decit atit, procesul globalizarii si dezvoltarea societatilor multiculturale nu ne pun la dispozitie doar lucruri placute. Confruntata cu Alteritatea radicala, o pozitie liberala si toleranta se afla adesea intr-o situatie paradoxala, in care nu poate evita dilema lui „unde sa trasez linia“: sa fii tolerant cu Celalalt sau sa ramii credincios propriilor tale principii fundamentale? La asemenea dileme s-a referit Slavoj Zizek intr-unul din articolele sale (Confesiunile unui ideolog dezamagit, aparut in cotidianul Delo din Ljubljana in 1997): „E usor sa fii «tolerant fata de diferente» atita timp cit Celalalt se defineste mai ales prin feluri de mincare, imbracaminte, arta si intelepciune s…t; dar ce te faci cind ajungi in miezul structurii sociale a Celuilalt, acolo unde Ceilalti (atita timp cit sint – si «Ceilalti» in principiu sint – patriarhali) organizeaza schimbul de femei?“ Concluzia lui Zizek cu privire la pozitiile politice post-ideologice si liberale este aceea ca „fundamentalismele si violenta etnica si religioasa sint fata cealalta, produsul necesar al universului «post-ideologic» al aranjamentelor pragmatice in care politica se reduce la «management»-ul apolitic.“
Cred ca aceste doua sumare sugestii arata ca decizia de a reflecta asupra temei protejarii (in contextul globalizarii) nu inseamna neaparat o legitimare a apararii violente a cutarui sau cutarui fundament al «identitatii», ci o deschidere catre aspecte incitante ale lumii contemporane.

Traducere de
Ovidiu S. POPESCU