- Aprilie 2008: un prim pariu cîştigat
În agenda unuia dintre cele mai
pretenţioase oraşe poloneze în materie de cultură şi
entertainment apărea un nou proiect. Festivalul Culturii Române,
organizat de ICR Varşovia, îşi propunea, pe termen scurt
(adică zece zile pline de evenimente dintre cele mai diverse), să
familiarizeze publicul polonez cu mai multe dimensiuni ale culturii
române. Pe termen lung, ICR Varşovia intenţiona să
permanentizeze Festivalul în peisajul cultural cracovian,
astfel încît luna aprilie să fie asociată, printre
altele, cu România şi cultura română.
- Aprilie 2009: Festivalul Culturii
Române, ediţia a II-a
Aprilie e o lună bună pentru
festivaluri. Dacă se întîmplă să fii în Cracovia
în perioada asta, e ca şi cum ai primi un gift certificate
într-un magazin cu dulciuri, care mai de care mai frumos
colorate, mai îmbietoare şi mai sofisticat ambalate. Şansele
să te plictiseşti sau să nu găseşti ceva pe gustul tău sînt
practic egale cu zero, mai plauzibilă e varianta în care îţi
doreşti să poţi fi în mai multe locuri deodată. FCR s-a
desfăşurat, în aceeaşi perioadă, cu un important festival
de film şi cu unul de teatru, asta ca să amintesc doar capetele de
afiş. Concurenţa serioasă poate fi descurajantă, dar poate să
funcţioneze şi ca un imbold. Pentru ICR Varşovia a funcţionat a
doua variantă.
Dacă aş crede în semne şi-n
prevestiri, aş zice că succesul de care s-a bucurat Festivalul anul
acesta era previzibil încă din prima seară, cînd
concertul Cvartetului Bălănescu s-a încheiat în aplauze
îndelungi, după ce o sală plină urmărise un spectacol
fabulos: cîntecele Mariei Tănase, reorchestrate, au fost
completate vizual de imaginile prelucrate de Klaus Obermaier şi de
poveştile lui Alexandru Bălănescu despre tradiţiile româneşti,
despre doine, colinde şi vin.
A doua seară de Festival a început
în clubul Piekny Pies, şi am putea spune că tot acolo a
început şi a treia zi. Dr. Teo şi DJ Bully au ţinut în
priză un club plin pînă la refuz, care s-a închis abia
dimineaţa. Pe la miezul nopţii, intrarea era blocată, se dansa
chiar şi pe scări şi-n spatele barului, iar celor veniţi special
pentru seara românească li se alăturaseră cei ajunşi din
întîmplare în club, pe care muzica celor doi DJ îi
convinsese să rămînă.
Dacă anul trecut FCR se lansa cu un
pariu, nici anul acesta n-a jucat safe. Riscul asumat, pe cînd
se pregătea Festivalul, a fost imediat eclipsat de succesul
evenimentelor din program. Cracovia e în sine o scenă,
străzile şi pieţele sînt cel mai bun „loc de joacă“,
dar şi cel mai provocator (e mult mai simplu să pleci dintr-o piaţă
decît dintr-o sală de spectacol, dacă n-ai chef să rămîi,
dacă te plictiseşti după primele zece minute). Asta a fost
inovaţia celei de-a doua ediţii: cultura română n-a rămas
închisă în săli de concerte, biblioteci, cafenele,
cinematografe şi cluburi. S-a mutat şi în stradă, iar pariul
a fost, şi de această dată, cîştigat. Două spectacole
impecabile ale Teatrului Masca (Statuile şi La români) au
fascinat mulţimea adunată în Piaţa Mare din Cracovia, şi nu
puţini au fost cei care au zăbovit prin piaţă şi la
„spectacolul“ de după spectacol – pînă la urmă, cît
de des se întîmplă ca scena să se demonteze sub ochii
tăi şi, odată cu ea, să se risipească, încet-încet,
magia? În prima zi, „aplauzele s-au prelungit aproape
nepermis de mult pentru condiţia unui spectacol de stradă, iar după
aceea, foarte mulţi, polonezi şi străini, au dorit să capete mai
multe informaţii despre noi şi despre tehnica statuilor vivante ale
Teatrului Masca“ (a spus pe blog, după FCR, Mihai Mălaimare,
directorul Teatrului Masca).
Tot în aer liber, şi la mare
înălţime (pe o scenă amplasată pe acoperiş), au concertat,
în a patra zi de Festival, cei de la Shukar Collective. Piaţa
din Kazimierz, Cartierul evreiesc al Cracoviei şi cel mai fierbinte
punct cultural al momentului, s-a transformat într-un imens
ring de dans, unde s-au dezlănţuit peste 500 de persoane, care au
continuat petrecerea în Clubul Alchemia, unde DJ Vasile a mixat
muzică pînă dimineaţa. Chiar dacă o a doua seară
românească de clubbing nu era în programul FCR, s-a
dovedit cu această ocazie că spontaneitatea e un bun ingredient în
organizarea unui festival. Deşi programul e dinainte calculat pînă
la cele mai mici detalii, întotdeauna rămîne loc şi
pentru neprevăzut.
Un alt punct forte în structura
Festivalului a fost seria de filme „Drumuri spre sud“, prin care
ICR Varşovia şi-a propus să-i familiarizeze pe cinefilii polonezi
cu antecedentele cinematografului actual. Proiectele anterioare ale
Institutului promovaseră majoritatea filmelor noului val, astfel
încît FCR a fost un bun prilej pentru pelicule ceva mai
vechi, dar la fel de bine primite. La Kino Ars au fost proiectate
Călătoria lui Gruber (regia Radu Gabrea), Reconstituirea (Lucian
Pintilie), Secvenţe (Alexandru Tatos) şi Concurs (Dan Piţa).
Poate unul dintre cele mai emoţionante
momente din cadrul Festivalului a fost seara organizată la Dom
Polonii, pentru comemorarea Marelui Refugiu Polonez în România
(1939-1947) şi pentru ceremonia de înmînare a diplomelor
aniversare puţinilor refugiaţi aflaţi în viaţă. Ceea ce ar
fi puteut să sune ca o lecţie de istorie a fost, de fapt, o
întoarcere în timp, în care s-au amestecat poveşti
de viaţă din acei ani tulburi în care, după invadarea
Poloniei, 50.000 de polonezi au găsit în România
libertatea pierdută acasă.
Cei curioşi să descopere nu doar
cultura, ci şi limba română, au avut ocazia de a participa la
cursuri demonstrative, organizate la Institutul de Limbi Străine
„Hologram“ şi susţinute de Joanna Kornas (traducătoarea lui
Mircea Cărtărescu şi a lui Dan Lungu în polonă,
colaboratoare la Marele Dicţionar român-polon şi la Lexiconul
român-polon) şi Kinga Kukula (colaboratoare la Marele
Dicţionar român-polon şi la Lexiconul român-polon). Şi
dacă tot a venit vorba despre Marele Dicţionar, lansarea sa la
Librăria Pod Globusem a fost un eveniment care a adunat
reprezentanţi de marcă ai românisticii poloneze. Au
participat la dezbatere dr. Joanna Porawska (autoare a Dicţionarului,
împreună cu regretata Halina Mirska Lascota), dr. Gabriela
Gavril-Antonesei, lector de limba română la Universitatea
cracoviană, Ireneusz Kania, cunoscut traducător de limba română
în Polonia, prof. dr. hab. Stanislaw Widlak, românist şi
colaborator la partea de gramatică a Dicţionarului, şi Monica
Voitovici, director-adjunct al ICR Varşovia. Tot printre cărţi, la
Massolit Books &Café, Andrzej Zawadzki a ţinut o
prelegere despre Constantin Noica şi cultura română, iar la
Café Les Couleurs a fost vernisată expoziţia România.
Proiectul realizat de Agnieszka Perek şi Iwona Hajto surprinde, în
detalii expresive, realităţile româneşti la care au fost
expuse, timp de patru luni, în cadrul unui program de
voluntariat. În Clubul Alchemia, cei dornici să „guste“
România au putut participa la prezentări oenologice, şi
Clubul Arka a găzduit, în ultima zi de Festival, un spectacol
de dansuri tradiţionale româneşti. FCR n-a uitat nici de cei
mici, care au avut ocazia să descopere prin joc tradiţiile şi
superstiţiile româneşti – ei au fost „vampiraşii de la
miezul zilei“.
- Aprile 2010: FCR e deja înscris pe harta culturală
a Cracoviei
Dar mai e ceva: „un secret pînă
acum mai bine sau mai rău păstrat: ediţia din 2009 a testat un
concept de acţiune culturală pe care am vrea să-l lansăm anul
viitor, şi anume să facem din anul 2010, în Polonia, Anul
Festivalurilor Româneşti sau Anul României în
Polonia, cu cinci festivaluri inspirate de festivalul cracovian, în
marile centre culturale ale Poloniei: Varşovia, Cracovia, Poznan,
Gdansk şi Bialystok“ (Dorian Branea, directorul ICR Varşovia).
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters