OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O saptamina cu aniversarea lui Pascal Bentoiu – distinsul muzician roman a implinit 80 de ani – si premierea pianistei Luiza Borac de catre revista britanica BBC Music, pentru cel de-al doilea album din integrala lucrarilor pentru pian de George Enescu, nu poate fi decit fasta. Ambele evenimente au fost bine acoperite de programele de la Radio Romania Muzical. Iar prezenta unei vechi combatante in promovarea muzicii precum dna Olga Grigorescu, in emisiunea Ora discofilului, nu poate decit sa ne umple de nostalgice bucurii. Dincolo de emisiunile posturilor de radio, Studioul de Concerte din strada General Berthelot gazduieste nu putine evenimente de marca. Nu este chiar rau din moment ce televiziunile romanesti nu mai transmit in direct, cumva in directa legatura si cu doleantele muzicienilor de a fi platiti. Dilema ramasa in suspensie, in defavoarea muzicii simfonice insesi. Care pierde audienta in favoarea altor genuri, mai mult sau mai putin etno sau lautaresti. Este regretabil ca initiativa lui Iosif Sava de a face un canal TV cu muzica simfonica a esuat, iar Adrian Sarbu nu a gasit un alt entuziast care sa preia pisalogeala si tenacitatea, utila uneori, a autorului Seratelor Muzicale.

Cine stie, poate o sa iesim din aceasta nefericita conjunctura in viitorul apropiat.
Tot pomeneam de concerte cu programe mai aparte, cu lucrari mai putin frecventate si compozitori mai rar abordati. Este un lucru bun si necesar aceasta intentie de primenire a programelor de concert, primejdia ar veni din momentul in care, sarind peste cal si plonjind de la o extrema la alta, din dorinta de a epata, am neglija lucrarile esentiale din istoria muzicii. Un echilibru permanent nu ar strica, dincolo de curiozitatea noastra pentru compozitii exotice. Citeva concerte de la Ateneul Roman si de la Sala Radio ne indreptatesc sa facem aceste simple divagatii. Cind un recital de marimba cuprinde piese de Takashi Yoshimatsu, Takatsugu Muramatsu, Astor Piazzolla si John Thrower, este clar ca serile cu Bach, Beethoven si Brahms au ramas departe. Un interesant concert atipic din aceasta categorie de manifestari muzicale a fost si cel oferit de dirijorul Horia Andreescu si Orchestra Nationala Radio avindu-i ca solisti pe doi tineri marimbafonisti, romanul Bogdan Bacanu si japoneza Momoko Kamiya.

Doua Simfonii dintre cele fara sot, de Beethoven, intiia si a saptea, au aglutinat intre ele un faimos concert pentru clavecin de Bach. Cel in re minor, BWV 1052, aranjament pentru doua marimbe de insusi Bogdan Bacanu. Doua cuvinte despre acest instrument mai rar auzit pe podiumurile de concert din Romania. Ce spune despre el Alexandru Pascanu: „Foarte asemanator cu xilofonul si vibrafonul, marimbafonul, de provenienta africana, cunoaste o viguroasa inflorire in tarile Americii Latine. Este construit din placi de lemn de palisandru, acordate si dispuse in ordinea inaltimii, inzestrate cu tuburi rezonatoare, care intaresc si prelungesc sunetele. Si asupra lui se actioneaza cu baghete de lemn (pentru sunetele puternice) si de cauciuc (pentru cele moi)“. Ne oprim aici cu prezentarea instrumentului. Concertul simfonic din zilele trecute si recitalul celor doi au fost o pata de culoare binevenita, oricum am privi lucrurile.
Simfoniile de Beethoven au fost extrem de atent lucrate si prelucrate de Horia Andreescu, aflat intr-o forma de zile mari – au si muzicienii zilele lor faste –, astfel ca am avut parte de tot ce poate fi mai profund, majestuos si fermecator deopotriva din aceste doua partituri.

Daca Simfonia prima a lui Beethoven prevesteste deja pe cel care va fi – cine isi poate inchipui ca o asemena muzica este de la 1800? –, doar vag tributara lui Haydn si Mozart, cea de-a saptea implineste toate obsesiile, cautarile si infrigurarile marelui nelinistit. Viguroase si impulsive elemente ritmice se conjuga cu un lirism difuz si delicat, astfel ca impletitura armonica sa aiba atit substanta, cit si putere de expresie. Horia Andreescu a intuit exact acest tumult bine strunit al partiturii originale si a cladit cu migala o versiune autentic beethoveniana. Sint binevenite aceste reveniri la detaliile partiturii, dupa ce ultimele decenii au consumat fel de fel de variante si digresiuni, in functie de capriciile si personalitatea dirijorilor. Doua Simfonii de Beethoven in aceeasi seara de concert bucurestean, sub bagheta lui Horia Andreescu, au fost chiar un eveniment. Si, cum aminteam, vedetele solistice au fost japoneza Momoko Kamiya si romanul internationalizat Bogdan Bacanu. Doua personalitati contemporane ale marimbei, cu numeroase premii, aparitii scenice si de concert in intreaga lume. Vioara intii, daca putem spune asa pe romaneste, a fost, totusi, Bogdan Bacanu.

Cu o tehnica perfecta si un bun simt al detaliilor – tot timpul atent urmata de Momoko Kamiya si supravegheata de Horia Andreescu – cunoscuta partitura a lui Bach a sunat bine. Dar mai ales spectaculos, nu se poate neglija partea de show a unui concert de marimba. De la gestica strict muzicala, minuirea baghetelor, uneori chiar patru deodata, stirnind momente de mare plasticitate vizuala, pina la costumatia mai neortodoxa si gimnastica miscarilor. Sigur ca pianul are alte sonoritati si posibilitati de expresie decit marimba, dar si asa, muzica, in sine, nu a fost tradata. Pacat, repetam, ca un astfel de show muzical, de mare anvergura artistica, nu a fost transmis in direct in toata Europa, avind convingerea ca ar fi fost un mare succes si de public. Ce poate fi mai pe intelesul oamenilor decit limbajul muzicii? Oricit ne dam peste cap in aceste zile cu concertul din iulie al celor de la Rolling Stones, Bach si Beethoven ramin altceva.