România se menţine încă printre ţările cu cel mai înalt grad de încredere în Uniunea Europeană, conform Eurobarometrului ce reflectă starea de spirit din primăvara acestui an. Însă această încredere nu se bazează pe cunoaşterea funcţionării instituţiilor Uniunii, ci mai degrabă pe diminuarea încrederii românilor în instituţiile şi în organele naţionale de conducere. O atitudine simptomatică pentru România ultimilor 19 ani. Este posibil ca acest optimism în legătură cu noul statut de membră a Uniunii Europene să fie ultima actualizare a mitului „Salvatorului“, unul dintre miturile ce au jucat un rol important în conştiinţa colectivă a românilor.
Un principiu de bază al Parlamentului European este transparenţa. Vizitatorii pot asista la sesiunile de plen, aceştia beneficiind de 400 de locuri în sala de plen. Orice vizitator poate asculta discuţiile purtate într-o sesiune a Parlamentului, într-una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Atitudinea deschisă faţă de negociere este o altă cerinţă importantă care fac să fie posibile existenţa şi funcţionarea Parlamentului, majoritatea deciziilor ce au impact în viaţa cetăţenilor europeni fiind luate, de cele mai multe ori, în urma unui compromis cît mai convenabil pentru toate părţile.
Mai interesantă a fost vizita domnului Marius Hirţe, ministru-consilier adjunct în Reprezentanţa Permanentă a României pe lîngă Uniunea Europeană. Instituţia din care acesta face parte reprezintă principalul mijloc de comunicare între instituţiile europene (Comisia, Consiliul şi Parlamentul) şi autorităţile statului român (Guvern, Preşedinţie, Parlamentul României etc.).
Activitatea domnului Hirţe şi a colegilor săi presupune analiza dosarelor constituite în urma evaluării proiectelor candidate pentru sponsorizarea europeană. Aceeaşi instituţie trebuie să ţină la curent Capitala cu principalele evenimente ale instituţiilor de la Bruxelles.
Pentru a îmbunătăţi şansele de reuşită a proiectelor înaintate Uniunii şi deci pentru a atrage mai mulţi bani europeni, România va trebui să aibă un număr mai mare de specialişti în diferite domenii, fie că acestea sînt Industrie, Sănătate, Educaţie, Administraţie, Cultură etc.
Ce putem face pentru a îmbunătăţi şansele de reuşită ale proiectelor româneşti care concurează pentru sponzorizarea europeană?
Una dintre cele mai bune intervenţii a fost a unei participante care l-a întrebat pe domnul Hirţe ce este de făcut pentru a îmbunătăţi şansele diferitelor proiecte care concurează pentru banii europeni. Aceeaşi participantă i-a semnalat domnului Hirţe nivelul slab de pregătire al specialiştilor din diferitele ministere de la Bucureşti, responsabile de coordonarea acestor proiecte menite să atragă fondurile europene.
Domnul Hirţe a răspuns la această întrebare spunînd că nu este de competenţa sa să evalueze specialiştii din diferitele ministere de la Bucureşti, dar recunoaşte că lipsa experţilor în orice domeniu este unul dintre neajunsurile ce frînează atragerea de fonduri. Un răspuns de aşteptat de la un diplomat.
În altă ordine de idei, nici „Salvatorul“ nu este perfect. Parlamentarii europeni sînt asaltaţi de reprezentanţii firmelor de lobby ce reprezintă interesele companiilor multinaţionale. Foarte mulţi dintre parlamentarii europeni nu recunosc întîlnirile cu reprezentanţii unor asemenea grupuri. Corporaţiile deţin resursele necesare pentru a putea controla grupurile politice influente din Parlament. Pînă cînd o relaţie de acest gen nu va fi reglementată la nivel legislativ, transparenţa declarată a Parlamentului European va rămîne doar o stare de drept.
În ceea ce priveşte statutul noilor ţări membre, trebuie luat în considerare şi decalajul între Europa de Est şi Europa de Vest. Acest decalaj nu se manifestă doar printr-o economie mai competitivă, ci şi printr-o atitudine diferită a populaţiei faţă de societatea de consum. În timp ce România se află într-o primă etapă a consumismului, ţările din Vest au făcut trecerea către o societate postconsumistă. Cetăţenii acestor ţări sînt mult mai informaţi şi mai exigenţi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de piaţa de consum. Românii sînt încă ţinte uşoare pentru corporaţiile care adună profit neoferind în schimb servicii sau produse pe măsura preţurilor mari. Cred că această stare este consecinţa unei slabe reprezentări a societăţii civile şi a inexistenţei discursului public. Ceea ce se aşteaptă poate cel mai mult de la români este o maturizare în această direcţie.
–––––––––––––––
* Vizita la Bruxelles a fost posibilă cu ajutorul biroului europarlamentarului Daniel Dăianu şi al Junior Achievement.

