OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Florin LAZARESCU
Notre envoyé spécial
Traduit du roumain par Olimpia Bogdan-Verger. Editions des Syrtes, Collection „Littérature étrangère“, 2007, 216 p.

Volumul lui Florin Lazarescu, Trimisul nostru special, premiat la Frankfurt anul trecut si publicat deja in limba germana la Editura Wieser Verlag, a ajuns in aceasta toamna in librariile Frantei, in nu mai putin de 2500 de exemplare. Editura Des Syrtes este specializata in literatura Rusiei si a Europei de Est: dintre romani au mai fost publicati aici Camil Petrescu si Paul Goma, Florin Lazarescu fiind primul tinar din noul val pe care mizeaza editura franceza.
Cartea tradusa de Olimpia Bogdan-Verger a fost extrem de bine primita in Franta si il prezinta pe Florin Lazarescu drept unul dintre scriitorii care conteaza in „noul val literar romanesc“… Lucrul acesta l-am auzit inainte sa citesc cartea. Apoi am citit-o. Si confirm.

Tinarul Antonie, reporter la un cotidian central, patrunde, in urma unui accident, intr-un tunel oranj extrem de ciudat. Un batrin, si el ciudat, ii invita pe oamenii din public pe o canapea, pentru a le afla si a le rezolva problemele; lui Antonie i se face morala impotriva fumatului si i se reamintesc principiile corectitudinii politice... Pina sa aflam insa care e problema lui Antonie, capitolul se termina si incepe un altul, cu tribulatiile personajului in redactia de ziar, cu gafele marete pe care le-a facut si pe care le va mai face. Florin Lazarescu foloseste cu brio tehnica expunerii cinematografice (este si scenarist), alternind cu dexteritate planurile si urmarind in paralel mai multe fire conflituale. Unul este cel al lui Antonie, care povesteste „lumea“, dupa ce se presupune ca a cunoscut-o multumitor. Altul este rezervat tatalui sau, Iosif, profesorul de istorie, care, dupa ce a facut puscarie politica, a iesit din inchisoare cu o puternica dorinta de revolta si care si-a crescut baiatul departe de lumea dezlantuita, in munti.

Vine apoi Ioan, calugarul, care il ia in grija pe micul si salbaticul Antonie.
Antonie are o viata interioara bogata. Medicul care il va examina dupa accidentul de circulatie pe care-l sufera foloseste o fraza-cheie: „Are o activitate cerebrala buna, viseaza intens“. Personajul nostru e cu adevarat asa: traieste intre doua lumi, lumea reala si cea imaginara. Diferite si apropiate in acelasi timp, pentru ca fac parte, cu siguranta, din Romania actuala, cu referinte la o epoca mai mult sau mai putin recenta. Religie, capitalism, comunism, terorism, publicitate, presa, copilarie, vis… Toate povestile redate in cartea aceasta raspund unor preocupari specifice (un personaj, o epoca, un spatiu), dar si universale. Ele sint relatate in cea mai vie maniera posibila, intr-o naratiune cu planuri multiple, alerta, cu dialoguri savuroase si cu rezonante infinite: cutare situatie a romanului isi gaseste un ecou in trecut, cutare eveniment isi are perechea in memoria constienta sau inconstienta a cititorului – reminiscente muzicale si usor enigmatice.

Cartea misuna de personaje si de idei, un adevarat suflu de aer racoros printre noutatile in materie de literatura. Chiar daca scriitorul multiplica personajele, locurile si situatiile, cititorul urmareste un singur lucru: pe Antonie, ziaristul candid si distrat, de la a carui copilarie petrecuta in munti i se trage si porecla „Salbaticul din Carpati“: „Cum aerul lui distrat, aura lui de om ametit erau legendare in redactie, putini isi mai bateau capul sa afle firul incilcit al unor intimplari care culminau cu o gafa. il scoteau cumva responsabil pe Antonie si toata lumea iesea multumita. Colegii scapau de urletele directe ale redactorului-sef, rasuflind usurati ca le aud din departare si exclamind plini de compasiune: «Saracul Toni!»“.

Evident, naivitatea lui Antonie este un pretext pentru satira: destinele pe care le intilneste evoca o Romanie pe drumul cicatrizarii, prinsa intre spectrul comunismului, pe de o parte, si capitalismul cuceritor, pe de alta parte. Nici lumea presei nu e menajata, personificata fiind de redactorul-sef al lui Antonie, un personaj morocanos si cinic.
Critica este subtila si intregul roman e scris la modul simplu, aproape naiv. Construita ca un puzzle, Trimisul nostru special se asambleaza incetul cu incetul in mintea noastra, iar aluziile la istoria trecuta si prezenta – juste si remarcabile – sint atit de pregnante incit, la sfirsitul lecturii, nu dorim decit un lucru: sa citim cartea inca o data.
Cei care spun ca literatura romana este doar o literatura trista si grea sau o literatura despre comunism ar trebui sa citeasca Trimisul nostru special. O carte care aduce cu adevarat un suflu nou, o voce noua, de care Occidentul are nevoie. Aduce si un mare scriitor, care reuseste, focalizind pe lumea presei, sa sugereze o reflectie despre lumea in care traim.