OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Zaha Hadid s-a nascut la Bagdad, in Irak, pe 31 octombrie 1950. A studiat la una dintre cele mai prestigioase scoli de arhitectura – Architectural Association (AA) din Londra, dupa ce obtinuse o licenta in matematica la Universitatea Americana din Beirut. L-a avut ca profesor pe arhitectul olandez Rem Koolhaas, alaturi de care a ajuns mai tirziu sa lucreze la OMA (Office for Metropolitan Architecture). Desi a devenit arhitect partener OMA la numai douazeci si sapte de ani, peste doar trei ani isi infiinteaza propriul birou de arhitectura la Londra – Zaha Hadid Architects.

in 2004, arhitecta britanica de origine irakiana devine prima femeie din istoria arhitecturii careia i se decerneaza Premiul Pritzker. Acest omagiu se aduce de regula unui arhitect in viata, a carui opera exprima talent, viziune si devotament. Zaha Hadid a primit aceasta distinctie la o virsta considerata timpurie, pe baza unui portofoliu redus de lucrari realizate la vremea aceea, tocmai datorita uneia dintre cele trei calitati atit de apreciate de juriu si abil descoperite in primele sale creatii: caracterul vizionar.

intr-adevar, in perioada de inceput, opera lui Zaha Hadid era considerata a fi mai mult conceptuala, putini intrevedeau transpunerea in practica a creatiilor sale. Caracterul mai degraba amorf al lucrarilor sale, care contraziceau si suspendau forta gravitationala, incercarea de a eluda principiile geometrice in arhitectura, principii atit de bine consolidate de scoala modernista, au atras dupa sine rezerva publicului si a comanditarilor, impermeabili la noutatea atit de transanta a proiectelor sale. intrebata care considera ca a fost cel mai mare impediment pentru creatia sa de-a lungul timpului, raspunsul arhitectei a adus in discutie bagajul de prejudecati al publicului: prejudecati legate nu de faptul de a fi femeie sau de originea ei irakiana, ci referitoare la un anumit mod de a concepe arhitectura. Zaha Hadid incearca sa demonstreze ca arhitectura este si altfel decit cea cu care ne-am obisnuit, ca se poate construi in afara constringerilor spatiale pe care noi insine ni le-am creat.

Sursa initiala de inspiratie a arhitectei este scoala avangardei rusesti, a suprematistilor, in frunte cu Cazimir Malevici si El Lissitzky. Ea reuseste sa transpuna formele abstracte ale suprematistilor in proiecte tridimensionale, aplicind apoi principiile acestora in proiectele sale de arhitectura. Se lanseaza intr-o cautare fara final a unei forme aproape intangibile, a materialului capabil sa devina invelisul perfect, cu un grad de maleabilitate ridicat, astfel incit sa poata imbraca orice structura. incercind sa nu se repete niciodata, fiecare proiect al arhitectei atrage dupa sine noi provocari. in definitiv, ceea ce incearca Zaha Hadid este sa zdruncine sensibilitatea timpului sau.

incercind sa creeze relatii intre sectiunile unui spatiu construit, dar si intre oras ca aglomeratie urbana si edificiul construit, vazut ca spatiu al socializarii, Zaha Hadid privilegiaza formele deschise si materialele poroase. Ea fragmenteaza spatiul, anulind principiul formelor pline, armonioase si punctul unic de fuga instaurate in perioada Renasterii. Proiectele sale arhitecturale par sa creeze o noua ordine. Unghiul drept, perspectiva unica sint inlaturate din planurile sale, pe care le doreste eliberate de constringerile fortei gravitationale. Ajunge astfel la forme singulare, fluide, distorsionate, dar foarte dinamice, aproape senzuale.
Se spune ca progresul in arhitectura si inginerie este astazi mai degraba o consecinta a imperativelor de ordin estetic, mai degraba decit de ordin functional. Forma a inlocuit functia, iar cautarea formei dorite atrage dupa sine si inovatii in privinta materialelor de constructie. Fluiditatea formelor este exprimata la Zaha Hadid cu ajutorul betonului sau sticlei laminate. Aceasta din urma este folosita in multe dintre proiectele sale, cum ar fi rampa de schi Bergisel, din Innsbruck (Austria), sau reteaua de teleferic Nordpark, din imediata apropiere a celei dintii, ce incearca sa redea aparenta ghetarilor alpini.

Revista igloo habitat &arhitectura prezinta in luna decembrie un profil detaliat al arhitectei si trece in revista principalele sale proiecte, pe care le ilustreaza si pe suport multimedia, prin filmul A Day with Zaha Hadid. Filmul igloo de luna aceasta o surprinde pe arhitecta prezentind expozitia sa retrospectiva de la Muzeul de Design si Arta Contemporana MAK din Viena, Zaha Hadid Has Arrived. A Day with Zaha Hadid trece in revista atit proiecte consacrate ale arhitectei, precum Centrul de Arta Contemporana Rosenthal din Cincinnati, Ohio, Uzina BMW din Leipzig, Centrul National de Arta Contemporana din Roma, Centrul Stiintific Phaeno din Wolfsburg, Germania, Muzeul Guggenheim din Taichung, Taiwan, dar si proiecte care nu s-au concretizat niciodata, precum Opera din Cardiff, Tara Galilor, clubul-spa The Peak din Hong Kong sau podul bazat pe modelul unei structuri de genul celei ai Ponte Vecchio din Florenta, Malevich’s Tektonik, din Londra.