OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revista Tiuk! a apărut în iarna 2001-2002, un moment nepotrivit pentru a lansa on-line o revistă de cultură, pe cînd Internetul era încă o unealtă puţin folosită. Aventura pornită de Mihail şi Alexandru Vakulovski (împreună cu o echipă „tehnică“, dar pricepută şi la scris, webmasterul Viorel Ciama, Carmina Trâmbiţaş şi Nicoleta Cliveţ) a strîns încă de la primul număr coechipieri deloc neglijabili: Liviu Ioan Stoiciu, Marius Oprea sau Dan Perjovschi – membru fondator şi colaborator permanent. Acestei echipe i s-au adăugat şi alte nume de-a lungul timpului, astfel încît Tiuk! şi-a cîştigat un loc solid pe piaţa revistelor culturale, fără ca mediul său de existenţă să fie o piedică pentru public.

Deşi predominant literară, Tiuk! e o revistă în care literatura stă alături de opinii, de interviuri, de portrete de personaje de care nu vrem să ne amintim decît ca să le punem la stîlpul infamiei (mă refer la rubrica „Pişa-ne-am pe mormîntul lor“ a lui Marius Oprea care a radiografiat 24 de portrete de comunişti), de o panoramă asupra revistelor intitulată „(nu) mai citiţi“, cronici muzicale, fragmente de piese de teatru (de Dumitru Crudu şi Matei Vişniec). Limbajul liber al revistei există pentru că nu îi obligă nimeni şi nimic la altceva. Ce înseamnă o revistă la liber pe Internet? Că fiecare se poate exprima conform personalităţii sale, în timp real. De exemplu, Victor Ciama, care deţine rubrica „Ce ne enervează“.

Tiuk! are o bază de date consistentă de autori români şi basarabeni publicaţi în paginile sale virtuale, de la cei mai tineri şi mai puţin cunoscuţi (în 2002) pînă la cei consacraţi. Rubrica „MY3“ alegea la început un număr de trei scriitori a căror operă era  expusă prin cîteva fragmente şi apoi analizată printr-un „eseu despre“, printr-un interviu şi printr-o anchetă. În timp, revista nu s-a mai limitat la doar trei autori/rubrică. Interviurile lui Mihai Vakulovski răscolesc nu numai opera scriitorului invitat să răspundă, ci şi personalitatea acestuia. „MY3“ se va extinde în timp, ajungînd să publice texte ale multor scriitori azi afirmaţi sau aşteptaţi să recidiveze.

Rubrica „Anketiuk“, ce a trecut prin subiecte care mai de care mai banale (de exemplu, „Cum a fost prima dată, cum v-aţi petrecut vacanţa?“ etc.) sau mai serioase („Ai fost cenzurat? Ce a însemnat asta pentru tine?“), e o rubrică vie, un spaţiu ludic al revistei şi al intervievaţilor.

Tiuk! e permanent cu un picior în R. Moldova şi cu celălalt în România, interesîndu-se mai ales de situaţia socio-politică din Basarabia şi de situaţia culturală a României. Din cel de-al doilea număr, Vasile Gârneţ aduce în atenţia în publicului subiecte de actualitate moldovenească. Există o serie întreagă de rubrici neobişnuite pentru o revistă culturală din România, cum ar fi: „Foametiuk“ a lui Alexei Vaculovski, care explorează o lume moartă de mult, foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial sau „Scrisoarea pe bune“ unde sînt publicate scrisorile unor necunoscuţi. La fel de rar abordat este şi subiectul pe care Alexandru Vakulovski îl explorează prin intermediul interviurilor cu foşti soldaţi români care şi-au făcut stagiul militar în Afganistan, înainte de 1989. „Turist în România“ conţine note de călătorie, informaţii de interes general sau obligatoriu. În contrabalans, Dan Lungu scrie o replică la „turist în România“ ce se numeşte „Turist în Transnistria“ şi care face un reportaj foarte detaliat despre ceea ce înseamnă Republica Moldovenească Nistreană în 2004.

În 2005 are loc o schimbare de design a revistei, dar şi un set de „interviuri cu tinerii dintre milenii.“ Scriitorii şi artiştii intervievaţi de Mihai Vakulovski nu sînt numai tineri dintre milenii, ci şi tineri confuzaţi de graniţele forţate dintre România şi Republica Moldova.

Odată cu numărul opt al revistei este inaugurată şi rubrica „NECENZURAT“ unde se vor publica texte respinse de alte reviste de cultură, drepturi la replică şi orice alt text respins de la publicare. Promisiunea pe care o face Tiuk! este că textul trimis azi se va publica mîine, indiferent de data apariţiei revistei.

Tiuk! a vizitat festivaluri precum Festivalul de poezie avangardistă de la Sighişoara, Stufstock, Fânfest şi de la fiecare dintre acestea, Tiuk! publică textele lecturate, manuscrisul scanat, în cadrul acestor festivaluri sau interviuri cu artiştii prezenţi.

În ultimul număr din Tiuk!, „paginile basarabene“ ale lui Alexandru Vakulovski oferă o cartografiere a Republicii Moldova din momentul în care s-a întors acolo, expulzat fiind din România. Aceste pagini de jurnal ale scriitorului îl expun ca pe un privitor de pe margine, interesat de ceea ce se întîmplă în jurul lui la nivel informaţional. Articolele sale reprezintă modul lui de a-ţi arăta implicarea sau poziţia faţă de sistemul politic aberant din Republica Moldova.