OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tags sau despre meta-phore
Nu stiu cite metode ar putea fi pentru a trece dincolo de marginile cercului univers, dar cu siguranta exista una la indemina noastra: metoda metaforelor. Cu ele poti „trece transubstantiat in lungul marelui spectacol al universului“, unde este atita amestec de „viata si de umbra a ei – aporie/ ce-i da dureri de cap realitatii/ si indepartatului Parmenide“. Universului ii atirna corzi, prelungiri, pe care le stie si pe care nu le stie. Este vorba de „o lenesa dezlegare de zdrente muzica – fanoane / atirnind de pe buza Balenei – Univers“. Aici crestem noi, biopoemul, cei care ucenicim la cuvinte precum alta data „Eminescu la tesala razuind din parul aspru la cailor acel puf invizibil ce se depune si pe coastele tabacite ale cuvintelor“. Si mai adinc aceasta zona zoster a sufletului ne conduce catre altceva, ca in oglinzi catre dincolo. Oh, doar hainele mortilor sint „singurele in stare sa taca despre ceea ce nu pot vorbi“, pe cind noi traim cu „intrebari inca neinsamintate“ si cu „prejudecata luminii de a cauta corpuri!“.

Dar stim noi oare care e linia care desparte viata de moarte? Poate sintem la fel de naivi ca elevul la lectia de latina care nu stie „sa talmaceasca nu ca batrinul intrase in moarte / cu aerul ca dormea, / ci mai degraba ca dormea avind aerul unui mort“. Uneori brusc vine constiinta deschiderii universului „Sein“ si aruncarii noastre acolo „Da“, ca la Heidegger. [...] Omul modern priveste „in pestera la televizor si crede tot ce vede“. Si genetica ce scormone in programul nostru sa ne falsifice si ne distruge fereastra aceasta care sintem chiar noi. „Fereastra dintre cele ce se intimpla si cele ce nu se intimpla“. O fereastra ce „ne poarta“ dincolo de cuvinte este si iubirea, cind ne putem vorbi „de la piele la piele“ si am putea face „un tangou in gind“, de ce nu? O, dar „tacerea aceasta poate face si viermi“, de aceea ar fi bine sa stim cum vine „cal purtat in sa de cuvintul cal“.

Si ce sint cuvintele decit „tags“, secvente, decupaje in stare sa ne inchida si sa ne deschida lumii acesteia plina de de toate. „Si daca te iubesc este din mutenia/ cuvintelor devenite gura acestor cuvinte/ trecerea convoaielor de cuvinte-tags“. Cuvint, gind, epifanie si substanta in balanta pe o coarda intinsa incet, incet, incet, tensiunea creste la maxim si noi primim poezia cum am primi o iubita: „Mi-as deschide brusc pieptul sa o primesc direct in tacerea mea, mereu dublat de gindul ca «te daruiesti fara sa scapi de tine!“. Si toate acestea se petrec acolo unde: in singuratatea lumii – Dasein / al foburgurilor si sictir al sictiritatii / nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizeaza dind zor sa afle/ de ce exista ceva si nu mai degraba nimic/ exista insa o posibila luare instapinire“, si atunci avem o forma speciala de rezistenta: „poezie-incizie – parazit al transportului in comun/ viata pe hirbuitele autobuze-metafora/ ajunse la capatul liniei si golite repede/ in depouri sub jetul chimic“. Super imagini! Asadar cei ce „poarta intelesuri“ sintem noi. Dar poetul nu neantizeaza sartrian doar despre meta-phore caci se face si meta-poem uneori si vede la fel de bine putinta ca si neputinta lui: „Cind suferinta palpeaza disperarea/ poemul este o rana de neputinta/ sfiriie epuizat/ in apa ce a calit pumnalul“.

Chiar daca lumea nu se re-cunoaste marcata de tehnica, cum se vede din cuvintele utilizate de poet, de imaginile kafkiene, cuvinte compuse, prea des utilizate pina la nefiresc, in insiruiri de pomelnice si nuante istorico-geografice gata sa ne enerveze, de fizica moderna plonjind in infinitul mic, sensibilitatea noastra este permanenta.

(recenzie la Tags de Dinu Flamand; autoare Maria Popescu-Butucea)
Cartea poate fi descarcata gratuit de la http://editura.liternet.ro