Falsul autostop
La Humanitas Multimedia, a aparut audio-book-ul Falsul autostop, autor Milan Kundera, in lectura lui Cristi Iacob. „Exista jocuri care acapareaza atit de mult din fiinta jucatorilor incit, la capatul lor, aceasta nu se mai regaseste niciodata intreaga, exact asa cum era inainte. Un astfel de joc puteti descoperi in Falsul autostop, un ridicol joc al iubirii, cu doua masti care ajung sa se suprapuna peste chipurile partenerilor transformindu-i in cele din urma in doi straini care petrec o noapte intr-o sordida camera de hotel.“
Accidentul
Un alt audio-book: Accidentul lui Mihail Sebastian, in lectura lui George Ivascu. „Oare ranile accidentelor de strada sint doar cele vizibile, care iti lasa urme pe piele, sau exista si rani ascunse ochilor, pe care le duci dupa tine, rani ale unor accidente existentiale? Cine este cel ranit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat inca in miscare sau Paul, trecatorul indiferent care o va ajuta sa ajunga acasa?“
Sora exacta
„Dedicat memoriei lui Gellu Naum, Sora exacta, fara sa aiba aerul statut al unei productii epigonice, este raspunsul proaspat si firesc al unui poet tinar la intilnirea mirabila cu un Altul, cu, sa-i zicem, «domnul» (poet) sau «tatal obiectiv». Stiind ca Iulian Tanase a dorit sa semene in acest volum cu Gellu Naum, ca si-a asumat constient un model poetic, am deschis cartea cu teama de a nu da peste un Gellu Naum la mina a doua; dupa primele trei-patru pagini am inceput sa ma intreb unde e Gellu Naum, dupa primele zece l-am gasit pe Gellu Naum, dupa douazeci de pagini m-am intrebat: si totusi unde e Gellu Naum in acest Gellu Naum... Sa zicem ca la sfirsitul acestui joc subtil de-a v-ati ascunselea de aproximativ saptezeci de pagini as putea risca o explicatie: Gellu Naum este de fapt ascuns in aceste pagini, chiar si acolo unde Iulian Tanase ni-l aduce la suprafata, prin trimiteri directe (motive, cuvinte specifice, structuri sintactice sau semantice); Gellu Naum este un univers Gellu Naum, o lume (subconstienta) a umbrei, a oglinzii, a somnului revelator, in care Iulian Tanase „locuieste“ halucinant, ca intr-un aici-si-acolo; Gellu Naum nu este o suma de cuvinte, expresii, motive (sora, fintina, somnul etc.), un stil poetic suprarealist, ci «limba paterna» in care tinarul poet-neofit se initiaza si o (re)inventeaza («Sa nu inventam decit ceea ce singuri am descoperit», suna una dintre «invocatiile circumstantiale» din finalul cartii): «Si intunericul acesta cu cita nonsalanta exactitate vine el/ si ne convinge sa intram in starea aceea in care incepem sa vorbim// Ma temeam mult de somnul care mi se instala confortabil sub limba/ era asa o lumina in gura mea nici macar nu aveam dinti de aur/ si somnul venea si atunci limba aceea paterna se trezea deodata/ inundata de lumina si incepea sa spuna// Si acesta era momentul de care ma temeam cel mai mult/ se spuneau niste adevaruri pe care nici nu voiam sa le aud»“ (fragment din recenzia Ralucai Duna la cartea Sora exacta de Iulian Tanase).
Cititi integral recenzia si descarcati gratuit cartea la http://editura. liternet.ro.

