OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scopul general al tuturor asociatiilor si fundatiilor care activeaza in sectorul neguvernamental este acela de a lucra pentru Binele Comun. La una dintre sedintele organizatiei LADO de la nivelul judetului Cluj, o participanta a intrebat: „Cum lucreaza LADO pentru Binele Comun cind ea nu construieste sosele si fabrici, nu inalta poduri?“. Era o fata destul de instruita, chiar lidera organizatiei in prima perioada a anilor ’90. Aceasta intrebare, atit de trista pentru mine, m-a facut sa meditez mai mult la misiunea sectorului neguvernamental si la istoria acestuia in Romania postdecembrista. Intrebarea dovedea ca nici chiar liderii unor organizatii neguvernamentale prestigioase nu cunosc sensul filozofic al misiunii lor, nu inteleg ce fac.

Socialismul a construit fabrici si uzine, a inaltat poduri, dar a distrus simtul proprietatii, pe cel al responsabilitatii individului si, foarte grav, simtul civic. Din punct de vedere filozofic, acest regim a construit putin si a distrus enorm. A respecta bunul Celuilalt, al Celorlalti este mult mai important si mai durabil decit a construi o sosea in care apar gropi la citeva luni dupa ce aceasta constructie a fost terminata. Este mult mai important din punct de vedere al Binelui Comun si al eficientei administrarii sociale ca fiecare cetatean al unui stat sa raspunda pentru faptele sale, pentru viata lui si a familiei sale, decit sa astepte ca statul sa-i dea o slujba, sa-i dea o casa, sa-i ingrijeasca copiii si batrinii, sa-i dea caldura in casa, sa hotarasca unde se va duce in concediu si citi copii trebuie sa faca, dar mai ales ce fel de salam o sa manince. Pentru ca statul, oricit de puternic ar fi, nu poate raspunde si nu-l poate controla pe fiecare cetatean in parte. Se ajunge la situatia in care statul da putin si ia mult de la cetatean, acesta din urma este frustrat, iar in final se ajunge la o Revolutie din Decembrie, o revolutie controlata de cei care detin informatiile si care confisca nemultumirea populara pentru a prelua puterea si pentru a se imbogati prin frauda.

Simtul civic a ajutat societatile moderne, tot mai complexe din punct de vedere al relatiilor dintre cetatenii lor, sa nu esueze in societati totalitare, haotice, a ajutat ca legea sa nu fie inlocuita de decizia si atitudinea arbitrara. Simtul civic a mers mai departe, generind asociatii si fundatii ai caror membri isi puneau problema cum ar putea sa rezolve o chestiune sociala acuta la care sectorul guvernamental are un raspuns deficitar, scump si uneori chiar prost. Deci, sectorul neguvernamental a aparut din nevoia sociala de a experimenta modele noi de administrare sociala, mai rationale, mai eficiente, mai ieftine. Dam un singur exemplu. Copilul aflat in dificultate este mai ieftin si mai bine ingrijit in institutii de tip familial decit in orfelinate. Sloganul „Casa de copii nu este acasa“ este sloganul sectorului neguvernamental care a impus un nou model de administrare a nevoii sociale a copilului aflat in dificultate. Copilul abandonat este ingrijit de o familie adoptiva sau sociala, cea din urma fiind platita din resurse guvernamentale sau neguvernamentale. Ingrijirea copilului abandonat in formula propusa de sectorul neguvernamental, cea de tip familial, este mult mai buna pentru sufletul si dezvoltarea armonioasa a copilului abandonat si mult mai ieftina. Cheltuielile pentru un copil asistat in programe de tip familial sint mult mai mici decit cele din casele de copii. De aceea, acest model a fost preluat si de sectorul guvernamental.

Vladimir Tismaneanu in Scrisori din Washington, Editura Polirom, 2002, afirma ca marile decizii politice ale lumii contemporane au fost influentate de presiunile sectorului neguvernamental. Deciziile politice asupra pacii si securitatii sint luate sub presiunea ONU, OSCE sau a altor organisme internationale. In dreptul international, si mai ales in Conventia Europeana, au fost introduse principiile drepturilor omului sub presiunea sectorului neguvernamental. Politicile de protectie a mediului sint influentate decisiv de presiunile sectorului neguvernamental. Politicile de sanatate a populatiei sint decise in mare masura la nivel international, sub presiunea sectorului neguvernamental. Nici un guvern nu poate lua decizii de protectie si securitate sociala ignorind standardele impuse de sectorul neguvernamental la nivel regional, continental sau mondial.


Scurta istorie a sectorului ONG romanesc

La inceputul anilor ’90 sectorul neguvernamental s-a nascut firav si, mai ales, sub presiunea organizatiilor neguvernamentale internationale. Romania, la acea data, era o tara in care sectorul neguvernamental era inexistent, iar nevoile sociale, presante. In primele zile ale lui decembrie ’89 au patruns in tara Medicii fara Frontiere si alte organizatii de ajutor umanitar. Partea romana a fost reprezentata, de multe ori, de oameni care se nimereau a fi in locul unde veneau ajutoarele. Ca la revolutie. Ziaristi, fosti comunisti, revolutionari, sindicalisti, oameni aflati atunci pe strada dornici sa puna mina pe un pachet mai mare din ajutoarele aduse, dar si oameni cinstiti, care vedeau in voluntariat un mod de a fi revolutionar. Cu timpul, apele s-au mai limpezit, cei care au intrat in organizatii neguvernamentale sa cistige bani cu putina munca au constatat ca au gresit tinta, activistii fostului partid comunist si activistii de sindicat si-au dat seama ca militantismul nu este suficient pentru a sustine o organizatie neguvernamentala, ca nimeni nu da bani pe lozinci si pe declaratii fara acoperire, marea majoritate a celor din organizatiile neguvernamentale care au rezistat celor 13 ani de tranzitie au constatat ca o organizatie neguvernamentala functioneaza ca orice intreprindere privata. Aceasta isi propune un scop, citeva obiective, imagineaza activitatile care pun in opera obiectivele fixate, urmareste anumite rezultate, masurabile, verificabile. Dar una dintre cele mai grele sarcini ale unei organizatii neguvernamentale este aceea de a face rost de acei bani cu ajutorul carora echipa, oamenii organizatiei indeplinesc obiectivele propuse.

Exista, totusi, o deosebire fundamentala intre o intreprindere privata si o organizatie neguvernamentala. Intreprinderea privata are ca scop crearea unui profit pentru patronii intreprinderii, iar organizatia neguvernamentala are ca scop crearea unui profit adresat unui grup marginalizat sau defavorizat, sau acordarea unor servicii gratuite unor cetateni sau unei comunitati. Naivii, profitorii sau lozincarii de la inceputul anilor ’90, intrati in organizatii neguvernamentale, au constatat ca obiectivele nu pot fi inventate de fantezia unui ONG-ist, ci ele trebuie sa raspunda unor nevoi sociale stringente, nevoi in care finantatorii romani si straini sint dispusi sa cheltuiasca bani. Daca la inceputul anilor ’90, finantatorii veneau cu propriile lor proiecte, pentru care de multe ori infiintau o organizatie neguvernamentala, alegeau o echipa si asigurau toate conditiile pentru ca proiectul propus de ei sa fie bine pus in aplicare, la sfirsitul anilor ’90 situatia s-a schimbat radical. Experienta din sectorul neguvernamental era deja suficienta pentru ca organizatiile neguvernamentale care acopereau principalele teme sociale, cele ale drepturilor omului, cele din domeniul sanatatii populatiei, cele de protectie a mediului si cele de protectie sociala sa-si poata elabora singure propriile lor proiecte, sa-si construiasca propriile lor strategii.

In prezent, standardele de competenta ale unei organizatii neguvernamentale sint foarte ridicate. Nu rezista decit organizatiile cu experienta serioasa in domeniul in care activeaza si care dispun de o echipa manageriala care face fata unei competitii „la singe“. Infuzia de tineri foarte bine pregatiti profesional si foarte bine informati in organizatiile neguvernamentale a facut din acest sector unul in care competenta este principalul criteriu de longevitate in activitatea ONG. Dintre „seniorii“ sectorului neguvernamental vor rezista doar cei foarte competenti, cei care au stiut sa imbine militantismul extrem de onorabil si de oportun al primilor ani postrevolutionari cu competenta si capacitatea de a-si insusi temele sociale de avangarda. La ora actuala comandamentele principale ale sectorului neguvernamental romanesc sint: competenta profesionala ridicata in domeniul in care se activeaza si capacitatea de a elabora strategii eficiente de cautare si accesare a resurselor prin care organizatiile isi pun in opera obiectivele.

Obiectivele sectorului neguvernamental se indreapta spre doua tipuri de modele: 1. Modele de administrare a unei nevoi sociale, cum este cea a copilului abandonat sau a cetateanului lezat in drepturile lui fundamentale si 2. Modele de administrare politica, cum este acela al administrarii politice respectind principiile multiculturalismului in comunitati minate de conflicte etnice sau acela al administrarii politice regionale, ca model mai transparent si mai eficient de administrare a resurselor, model care poate integra cu succes si politicile la nivel national, continental si global. Caracteristica modelelor propuse de sectorul neguvernamental este aceea de experiment de avangarda, de statie-pilot a administrarii politice. Este un fel de masina politica sau administrativa care se experimenteaza la scara mica pentru a masura fezabilitatea acestei masini. Daca ea nu functioneaza „la parametrii proiectati“, va fi abandonata, insa daca se constata ca este o masina cu mult mai buna decit cele utilizate de guvern/guverne si are si un pret acceptabil, aceasta se va impune pe piata politica sau administrativa a societatii care o experimenteaza. Este limpede ca sectorul neguvernamental nu va putea impune un model politic sau de administrare sociala cu performante mai mici si cu costuri mai ridicate decit modelul guvernamental. Cresterea copilului abandonat intr-un mediu familial este un model de avangarda propus de sectorul neguvernamental celui guvernamental. Sectorul neguvernamental romanesc nu se opreste aici.

Unele organizatii neguvernamentale propun manuale de curricullum scolar in domeniul drepturilor omului, asa cum face LADO la nivel national, unele fac eforturi serioase in conceptualizarea doctrinei minoritatilor si a modelului de guvernare consociationist, cum face APADOR-CH, intelectuali formati si in sectorul neguvernamental si cu sprijinul acestui sector elaboreaza studii care propun modele de administrare politica intr-o viitoare constructie europeana, unele organizatii propun modele de administrare multiculturala in state cu tensiuni sau conflicte etnice, cum face Liga Pro Europa, unele propun ameliorari legislative in domeniul sanatatii populatiei, cum fac cele trei Coalitii pentru o Comunitate Sanatoasa care activeaza la nivelul judetelor Iasi, Cluj, Constanta.

Gala premiilor societatii civile de la sfirsitul anului 2000 dovedeste cit de diversa si de dinamica a devenit oferta sectorului neguvernamental ca experiment social de avangarda. Enumar doar citeva domenii in care au fost acordate premii: dezvoltare economica si sociala, protectia mediului, respectarea intereselor de afaceri, cercetare, sanatate, servicii sociale, educatie, comportament civic si participare publica, arta si cultura, apararea drepturilor omului, campanii de Advocacy, unde nu pot sa nu nominalizez Liga Pro Europa cu „Campania S.O.S. Sighisoara“ prin care aceasta cetate medievala a fost salvata de la un dezastru, campanii media.
Daca la nivel mondial marile decizii politice contemporane au fost influentate semnificativ de presiunile sectorului neguvernamental, in Romania acest sector face primii pasi in pionieratul experimentului de avangarda. Se afla aici oameni, mai ales tineri, care vor fi curtati, in curind, de sectorul guvernamental si de cel de afaceri pentru competenta si mai ales pentru spiritul lor liber de a lua decizii si de a construi strategii. Libertatea de miscare si de decizie nu aduce doar bucurie, ci si bani, cind aceasta libertate este bine folosita.