Lucrurile par să se limpezească rapid
în campania prezidenţială americană. Chiar dacă preconizata
Convenţie Naţională Republicană îşi amînă lucrările
din cauza unui nou distrugător uragan „Gustav“, ce se repede
peste sudul Statelor Unite să complice şi mai tare jocurile
politice. Desemnarea oficială şi irevocabilă a candidatului
Partidului Democrat la postul de preşedinte al Statelor Unite la
Convenţia Partidului Democrat, ce s-a consumat în faţa a
84.000 de delegaţi şi suporteri pe „Ivasco Field“ din Denver,
în persoana senatorului de Illinois, Barack Obama, deschide o
nouă pagină în istoria SUA. Pentru prima dată, un candidat
şi posibil preşedinte al Statelor Unite ar putea fi un cetăţean
de origine afro-americană. Ceea ce era un vis şi o utopie pentru
generaţiile de activişti şi militanţi pentru drepturi civile –
şi care a culminat cu asasinarea pastorului Martin Luther King –
poate deveni o realitate. Semn al unor profunde tranformări ale
societăţii civile americane. Semn de vitalitate a unei democraţii
care învaţă cîte ceva din mers, cu toate sacrificiile
de rigoare. Semn că nimic nu este etern şi că mutaţiile din
interiorul unei societăţi pot căpăta drept de lege. Nu vrem să
întocmim un istoric al rasismului din SUA, care a continuat să
făcă ravagii şi după abolirea sclaviei. Nu vrem să elogiem
inutil un mecanism politic cu destule carenţe de funcţionare, mai
ales că nemulţumirile „maselor largi“ au ajuns astăzi iarăşi
la un punct critic. Nu vrem să facem „propagandă americană“,
pe fondul unei isterii inutile, antiamericane, mai mult sau mai puţin
justificate. Vrem să relevăm potenţialul ascuns al unei societăţi
care, în doar 200 de ani, a construit şi a perfecţionat din
mers un mecanism al democraţiei ce nu poate fi neglijat. Să lăsăm
pentru o altă ocazie observaţiile noastre legate de trecutul
Americii.
Ne interesează, aici şi acum,
alegerile prezidenţiale din această ţară. Partidul Democrat şi
Barack Obama l-au desemnat pentru postul de vicepreşedinte pe
experimentatul senator al statului Delaware, Joseph Robinette „Joe“
Biden. O mişcare abilă, credem noi, pentru a întări echipa
prezidenţială în zona ei vulnerabilă: lipsa de experienţă.
Joe Biden (născut la 20 noiembrie 1942) este un veteran al
Capitoliului, un politician cu multă experienţă, aflat la al
şaselea mandat, senator din 1973, la doar 30 de ani – vîrsta
minimă de acces în Senat, după Constituţia Americană –,
jurist de formaţie, catolic, dar şi cu o bogată activitate în
fel de fel de comisii senatoriale de politică externă. Să amintim
doar faptul că a fost implicat în chestiunile legate de
utilizarea forţei în Iugoslavia şi Irak, că este
susţinătorul divizării şi federalizării Irakului în trei
entităţi statale. Soluţie ce ar rezolva problema etnico-religioasă
între kurzi, şiiţi şi suniţi, soluţie respinsă însă
vehement de autorităţile de la Bagdad. Una peste alta, Joe Biden –
susţinut şi de armenii americani pentru atitudinea şi sprijinul
acordat doleanţelor lor legate de recunoaşterea Genocidului din
1915 – completează spaţiul de manevră al mai tînărului
senator democrat de Illinois, Barack Obama (născut la 4 august
1964), cel desemnat pentru postul de preşedinte al SUA. Un
politician activ şi energic, cu lipici la marile mase din suburbiile
americane, dar şi la numeroşii nemulţumiţi de politica
administraţiei republicane a lui George W. Bush. Cu o platformă ce
prevede retragerea trupelor din Irak, independenţa energetică,
scăderea influenţei lobiştilor şi asigurare medicală pentru
toată lumea, Obama a reuşit să coaguleze energiile democraţilor.
Sprijinul total al soţilor Clinton, după o luptă dură în
ultimele luni, cu momente contondente, anunţă realizarea unei
unităţi democrate ce ar putea înfrunta cu succes tabăra
republicană.
De partea cealaltă, republicanii au
făcut o mişcare extrem de abilă prin desemnarea guvernatoarei
statului Alaska, Sarah Palin (născută la 11 februarie 1964), drept
candidată la postul de vicepreşedinte. Alături de John McCain
(născut la 29 august 1936), militar de carieră şi veteran al
războiului din Vietnam (senator de Arizona din 1987), Sarah Palin va
aduce un plus de activism, energie şi prospeţime. Un erou militar
şi o extrem de abil-pragmatică politiciană, femeie pe deasupra –
ceea ce iar ar fi ceva inedit pentru istoria SUA –, pot constitui o
echipă redutabilă a republicanilor. Dacă la experienţă şi
spaţiu de manevră Biden şi McCain sînt pe aproape, bătălia
va fi decisă, credem noi, de lupta dintre Obama şi Sarah Palin.
Fiecare cu marile lor bazine electorale – Sarah Palin ar putea
strînge voturi şi din electoratul de 18 milioane al lui
Hillary Clinton, care nu agrează candidatura lui Barack Obama –,
fiecare cu atuurile lui. Retorica va fi pusă la grea încercare,
forţa de persuasiune a oralităţii va avea un cuvînt
hotărîtor. Aici se va da bătălia decisivă, cine va fi mai
convingător va cîştiga. Lupta rămîne deschisă şi
este extrem de importantă nu doar pentru viitorul Statelor Unite.
Dosare grele stau nerezolvate la Casa Albă, legate de politica
internă – criză economică, şomaj şi noi locuri de muncă,
nivelul taxelor, preţul petrolului, războaiele din Irak şi
Afganistan, care afectează bugetul federal etc. –, dar nici cele
legate de relaţiile internaţionale nu sînt de lepădat.
Viitorul preşedinte nu va avea zile senine la Washington. Vom vedea
cine se va instala în Biroul Oval de la Casa Albă: Barack
Obama sau John McCain.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters