OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Săptămîni pline pentru comentatorii de politică internaţională. Vizite simandicoase, contacte febrile la nivel înalt, negocieri, proiecte multiple în curs, soluţii viabile de mai lungă durată decît trăitul de azi pe mîine – iată ce oferă agenda de politici externe de ultimă oră. Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Iordania, Israel şi teritoriile palestiniene a reţinut atenţia întregii lumi. Un mesaj de pace şi de toleranţă reciprocă, în încercarea de a debloca situaţia din Orientul Mijlociu. Crearea unui stat palestinian, dar şi recunoaşterea statului Israel, o atitudine de combatere a antisemitismului („Antisemitism is totally inacceptable...“, a declarat neted Papa la Yad Vashem) şi a negării Holocaustului, o mai bună conlucrare între creştini, evrei şi musulmani pentru a depăşi pe termen lung asperităţile de astăzi. În acest context de relaxare a relaţiilor zonale putem aprecia noua atitudine a Washingtonului faţă de Teheran şi iniţierea unor contacte directe între cele două părţi. O consecinţă a unei astfel de dinamici pozitive se regăseşte în eliberarea din închisoarea Evin din Teheran, chiar în aceste zile (12 mai), a ziaristei americano-iraniene Roxana Saberi, despre care am scris şi noi în acest colţ de pagină. După ce fusese deja condamnată de un tribunal islamic la opt ani de închisoare.

 

Doar protestele uniunilor de ziarişti şi ale unor personalităţi nu ar fi fost de ajuns dacă chestiunea nu se punea direct între preşedintele Barack Obama şi Mahmoud Ahmadijenad. Curtea de Apel din Teheran a anulat sentinţa de opt ani, pronunţată – evident, fără probe – pentru spionaj. La fel de rapid a venit şi contrasentinţa, scurt pe doi. E bine că s-a terminat aşa, dar este şi un semnal că democraţia e una, iar deciziile la cel mai înalt nivel, cu totul altceva. Preşedintele României, Traian Băsescu, după turele vesele prin Maramureş şi de la Palatul Cotroceni, pentru a strînge mîini şi a face poze cu copii şi familii întregi de vizitatori ai fostei reşedinţe regale şi ai Palatului Pionierilor – timpurile se schimbă cu repeziciune: cine şi-ar fi putut închipui, în anii ’50, că purtătorii cravatelor roşii de atunci vor ajunge astăzi să condamne comunismul! –, a început o vizită importantă în Franţa, la Paris. Acolo, la invitaţia preşedintelui Nicholas Sarkozy, el va avea multiple contacte şi cu prim-ministrul, şi cu preşedintele Marii Adunări Naţionale, precum şi alte numeroase întîlniri, sperăm, benefice şi cu rezultate palpabile în noua conjunctură de criză internaţională. Apreciem elogiul adus preşedintelui francez, la plecarea din Bucureşti, dar, diplomaticeşte vorbind, nu au căzut bine aprecierile negative la adresa preşedinţiei cehe, cea care a preluat leadership-ul Uniunii Europene. Să trecem însă peste asta.

 

Cea mai importantă vizită este însă, după opinia noastră, acea care urmează să fie făcută de preşedintele Barack Obama. A fost anunţată de Casa Albă după vizita la Washington a ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care a avut contacte şi discuţii very pragmatic şi businesslike cu partenerii americani. Astfel că există toate premisele ca vizita oficială din 6-8 iulie de la Moscova să fie un real succes. Sigur că dosarele se pregătesc dinainte şi că sînt negociate la sînge, dar orice dialog direct între parteneri de asemenea nivel poate aduce surprize. Pe agenda imediată, teme precum armele nucleare, proliferarea nucleară, situaţia din Afganistan şi, mai ales, cea din Pakistan, care degenerează rapid, modalitatea de abordare a Iranului, situaţia din Orientul Mjlociu şi, nu în ultimul rînd, legăturile comerciale dintre cele două ţări. Excelent opportunity, transmitea bezele din Washington preşedintele Barack Obama către preşedintele Dmitri Medvedev. Care, iată, deja a făcut un prim an la Kremlin de cînd fostul preşedinte Vladimir Putin l-a pus (i.e. ales) preşedinte al Federaţiei Ruse. Aici am avea de avansat o propunere echipei americane care-l va însoţi pe Barack Obama la Moscova. Poate ar fi bine ca, în vederea bunelor relaţii americano-ruse, autorităţile de la Moscova să deblocheze ancheta şi procesul asasinilor jurnalistei Anna Politkovskaia. Adversara făţişă a actualului premier, ziaristă de mare anvergură – „conştiinţa pierdută a Rusiei“, cum i se spunea –, a fost ucisă mişeleşte de patru agenţi FSB. Autorităţile judiciare ruse tărăgănează voit procesul. Să mai amintim şi următorul detaliu: Anna Politkovskaia avea dublă cetăţenie (rusă şi americană, părinţii ei fiind diplomaţi sovietici la ONU), aşa că ar exista toată acoperirea diplomatico-politică pentru ca solicitarea preşedintelui Obama să fie onorată.