OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian Lulciuc
27 iulie 1973; studii: Universitatea de Arte Bucuresti, cls. prof. Florin Mitroi; expozitii la Venetia, Bucuresti, Bruxelles etc.; prima „personala“ deschisa in februarie 2000 la sediul Bank Austria Creditanstalt; ianuarie 2001, Galeria ArTei, Bucuresti.


Aparent o alegere conjuncturala, tema actualei personale Adrian Lulciuc s-a nascut din intrebarile pe care orice artist si le pune la inceputul unei cariere. Ele privesc constructia unei zone de interes, teme si mijloace de expresie, selectia lor. Anii de facultate au insemnat, pentru tinarul artist, cristalizarea unor raspunsuri, iar actuala sa expozitie este unul dintre acestea. Voiajul la Roma, in urma caruia a aparut prezentul ciclu de picturi, s-a transformat intr-o provocare sau mai degraba intr-o incercare de autodefinire.
Este simptomatic faptul ca din densitatea de imagini pe care o ofera Roma, din peisajul ei urban marcat de dantelariile retorice ale barocului, dar si din marile sale colectii de arta, sensibilitatea artistului a decupat, memoria sa a retinut doar simplitatea majestuoasa a unui vas de marmura.

Convertit in pretext – ceea ce intr-un inceput fusese obiectul unei fascinatii quasi-religioase – leit motivul actualei sale expozitii – vasul – devine personajul-vehicul al unui discurs despre centru si limita, despre echilibru ca stare interioara si reversul ei. Comentariul pictural al lui Adrian Lulciuc activeaza un intreg segment iconografic al culturii europene: in imaginile sale subzista amintirea vaselor sacrificiale, pictura sa aflindu-se totodata intr-un detasat dialog de culise cu formele tacute ale lui Morandi. O intilnire spirituala unde nu putem vorbi despre obedienta, ci despre cai paralele, despre intilniri intimplatoare care insa se intemeiaza pe un tip similar de atitudine, pe un mod apropiat de a intelege si de a accepta rigoarea. Miza acestei variatiuni pe tema data este alta: desprinderea de obiectul fascinatiei sale, exorcizarea lui prin transformare in semn plastic. Clivaj intre secvente temporale cu identitate proprie, vasul sau devine, dintr-o amintire frumoasa, simpla amintire, traind mai departe ca semn. Un arbore sefirotic unind aleatoriu Malchut cu Keter, un parcurs intre emotie si recluziune a senzorialului; valuri succesive care instraineaza obiectul si care anuleaza treptat impresia initiala; stop-cadru cu cadraj variabil, solemn in inertia sa, fiecare lucrare jaloneaza un traseu deschis de memoria afectiva: lumina difuza, transparente, volumetrie delicat sugerata ne conduc intr-un registru al senzorialului, al locvacitatii cromatice in tonalitati surdinate. Intr-o simultaneitate compensatorie, opacitate, linii ferme, un plus de energie arida: geometrie. Intr-una din insemnarile sale, Horia Bernea afirma: nu vreau sa fac picturi frumoase, vreau mai degraba sa exprim o intentie. Adrian Lulciuc a gasit intr-o gradina romana vasul-spatiu care ii adaposteste gindurile.

__________
Expozitia Obiect-Spatiu, Galeria ArTei/Hanul cu Tei, ianuarie 2001