OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A fost odata o editura la Berlin care se numea Rowohlt, iar la aceasta editura au aparut autori est-europeni, precum Peter Nadas si Imre Kertesz. Cu citeva saptamini in urma, prin mass-media a circulat o stire conform careia Rowohlt Berlin urmeaza sa devina acum o „editura pentru capitala si metropola, cu o identitate tinara, raportata la contemporaneitate“. Motivele centralei din Reinbeck sint de natura economica. Domnii de la conducerea firmei vor sa realizeze dever in loc de carti. Cei care au realizat pina acum cartile la Rowohlt Berlin au plecat, noua directoare vine de la un alt imprint al grupului editorial, anume de la Wunderlich, o marca ce produce literatura de divertisment, romane politiste, carti cu sfaturi, romane de dragoste si dor.

Preocuparea fata de tematica oferita de Europa de Est va fi deci marginalizata; asta se intimpla la Berlin, cu afisarea fudula a contraproiectului numit metropola. Este semnificativ pentru gindirea occidentala si indeosebi pentru cea germana ca propriul provincialism este prevazut cu eticheta metropolei, in conditiile in care asa-zisa extindere spre Est a UE constituie de mult o parte a practicii politice, iar peste putin timp moneda comuna va deveni un aspect cotidian pentru noi, cei dinlauntrul UE. In acelasi timp, interesul fata de evolutiile din tarile vecine scade continuu, ca sa nu mai vorbim de Europa de Est. La ce folos distanta de doar 80 km de la Berlin pina in Polonia, daca nimeni nu porneste intr-acolo? Cine urmareste programul festivalului de film de la Berlin stie ca numarul filmelor est-europene prezentate acolo a scazut continuu in ultimii zece ani. Mai nou, la Freie Universität se mediteaza asupra inchiderii institutului pentru Europa de Est.
In medie, in Europa natiunea este creditata ca niciodata pina acum, iar impartirea continentului pare consolidata in constiinte, asa cum a fost dintotdeauna. Paradoxal, acest aspect nu afecteaza deloc cariera notiunii de Europa. Dintotdeauna Europa a fost folosita cu placere ca pretext.

In anii optzeci, Gorbaciov a fost cel care vorbea tot timpul de Europa. Ideea era sa se dezamorseze cu ajutorul acestei notiuni conflictul dintre Est si Vest, sa se dezamorseze opozitiile politice prin recursul la cultura. In asemenea situatii sint necesare imagini, iar Gorbaciov vorbea cu predilectie despre casa europeana in care, ce-i drept, presupunea ca existau multe camere. Ajungem astfel la partea a doua a acestei notiuni, anume reversul: Europa este de asemenea mereu folosita ca subterfugiu. Gorbaciov vedea camerele in mod diferentiat, la urma urmei nu doar ca trebuia sa deosebeasca regimul lui totalitar de democratia occidentala, intentia lui era sa instaleze socialismul cu drepturi egale sub forma unei camere din casa europeana. Stim ca a esuat.
Exista oare totusi o singura Europa, dar de ce se vorbeste mereu despre diversitate si unitate? Istoricul Immanuel Geiss isi intituleaza in mod semnificativ scurta expunere istorica cu privire la acest subiect Europa – diversitate si unitate. Notiunea insasi pare sa contina o dilema; iar dilema trebuie sa fie de natura culturala. Astfel, se vorbeste cu predilectie despre necesitati economice atunci cind se pledeaza pentru o Europa unita, mai nou in vederea globalizarii de rau augur, care explica totul si nimic; de parca incompatibilitatile propriu-zise ar trebui trecute cu vederea, iar noi nu am vrea deloc sa ne stringem laolalta, dar am fi nevoiti tinind cont de realitatile economice si pericolele militare; de parca doar ratiunea ar fi cea care ne cheama laolalta.

Ce este Europa? In amenintarea cu boicotul adresata presupusei Austrii a lui Haider, UE s-a referit la catalogul european al valorilor, care printre altele este antifascist, antirasist. Fata de Rusia, in problema Ceceniei, s-a adoptat o pozitie antiimperialista. Toate in plan verbal, toate bune. Sintem noi, europenii, oamenii buni? De la o vreme incoace, Europa se erijeaza in etalon general, trecind tot mai mult cu vederea propria realitate. In timp ce se credea imperioasa zadarnicirea cladirii unui regim national-socialist in Austria, intr-un oras de provincie din Spania au fost organizate pogromuri in toata regula impotriva nord-africanilor, emigranti sositi in cautare de lucru, care s-au ciocnit de localnici in plan economic, dar si in cel cultural. Aici si-a gasit expresia rezultatul unor incompatibilitati reale; realitatea cruda a pledoariei insuficient gindite pentru frontiere deschise. Ce-i drept, nimeni, nici unul dintre antifascistii care au populat strazile la Viena si editorialele din Europa intreaga nu a avut ceva de spus despre aceasta realitate spaniola. Si inca ceva: Vaclav Havel, presedintele unei tari candidate la aderare, care a fost de curind in vizita de stat in Germania, ne asigura ca Cehia impartaseste atitudinea UE fata de Austria. In acelasi timp, si el, asemeni majoritatii opiniei publice din Cehia, este de parere ca nu pot fi anulate decretele Benes care faciliteaza alungarea etnica a milioane de oameni, ele fiind parte a zestrei juridice istorice a tarii, sau cum o fi formulata parafrazarea eufemistica. Ce este aceasta comunitate de valori europeana in mod constant invocata?
Europa este neajutorata cind este vorba de adevaratele ei probleme. De trei ori in cursul acestui secol, Europa a fost literalmente depasita de aceste probleme. De trei ori a fost necesar sa fie salvata de catre America: in primul razboi mondial, in al doilea si in razboiul rece. Urmeaza sa existe si o a patra oara?

Problema fundamentala a Europei este divizarea ei; si nu este vorba doar de divizarea postbelica prin razboiul rece, cortina de fier si zidul de la Berlin, este mai degraba divizarea veche de mii de ani in Vest si Est, incepind cu sciziunea Imperiului roman si departarea reciproca in deriva a Romei si a Constantinopolului. Pe acest fundal, in Europa au fost amenajate lumi care aveau una fata de cealalta o atitudine cel putin lipsita de intelegere. Crestinatatea, care a mostenit lumea greco-romana, a unit si divizat Europa prin ridicarea teologiei la rang de imagine asupra lumii. Europa are insa o predilectie in a se prezenta ca fiind occidentala, adica romana si carolingiana. Vezi sublinierea libertatii individuale si a drepturilor omului. Este Europa Occidentul?
Dilema opozitiei dintre Apus si Ortodoxie a incercat sa eludeze in secolul douazeci notiunea Europei Centrale. Europa Centrala a fost inteleasa ca zona de trecere spre Est, ea insasi se percepea ca fiind de sine statatoare, dar si ca raportor al cunostintelor, ca un fel de expeditor al inovatiei si al stilului de viata de la Vest la Est. Colonizarii evului mediu aveau sa ii urmeze deplasarile mentale ale epocii moderne. Max Weber pentru toti? Notiunii de libertate i se alatura in mod necesar si conceptia despre lume definita prin munca. Sentimentul vital al est-europenilor a aflat o modificare prin aceasta? Stradaniile europene din Est au fost mereu pentru mutarea meterezului de frontiera.

Dincolo de aceasta, Reich-ul german a incercat sa isi fortifice rolul in mijlocul continentului; a incercat sa instrumenteze notiunea de Europa Centrala in favoarea obiectivelor sale imperiale, fapt relevat de tezele referitoare la Europa Centrala ale lui Friedrich Naumann, din vremea primului razboi mondial. Practica unei integrari central-europene a fost insa rezervata proiectului habsburgic. Acesta a incercat sa creeze o prima societate multiculturala profitind de premisele sale medievale si cautind sa le ancoreze pe acestea „in plan subordonat ideii nationale“ (Urzidil) in epoca moderna. Proiectul a esuat; au contribuit nationalismul ungar si, inainte de toate, cel slav.

Notiunea de Europa Centrala parea terminata prin prabusirea habsburgica, prin nimicirea evreilor, alungarea germanilor din Est, prin decaderea vechii Germanii rasaritene si ridicarea Cortinei de fier. Ea a reaparut insa in mod surprinzator in anii optzeci. A fost adusa in discutie de intelectuali din Praga si Budapesta, Milan Kundera (Tragedia Europei centrale, 1984) si György Konrad (Antipolitica. Meditatii asupra Europei Centrale, 1985). Ei au vrut sa demonstreze astfel apartenenta la Europa, la Vest, a tarilor lor sovietizate cu forta. Astfel, respingerea bolsevismului in Europa Centrala a fost motivata cultural, iar aceasta a ramas sarcina principala a notiunii de Europa Centrala; astfel, notiunea a fost suprapolitizata de catre est-europeni. De la sfirsitul Uniunii Sovietice incoace, notiunea a fost folosita mult mai rar, cu toate ca s-ar potrivi ca putine altele pentru reangrenarea necesara a regiunilor dintre Germania, Cehia, Austria, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Italia si Croatia.
Vorbind de Europa, ne referim la Occident. Locuitorii Estului vor sa fie si ei occidentali. Europa Centrala este doar o jumatate de masura, insuficienta est-europenilor. Obiectivul il reprezinta insa Occidentul.

In Europa rasariteana exista o atitudine de apropiere fata in Occident, receptata de acesta drept cautare agasanta a intimitatii, atitudine careia in Occident ii corespunde condescendenta fata de Europa de Est. Opinia publica din Occident critica pina in prezent frecvent stradaniile de dupa 1989 ale est-europenilor. Daca Occidentul a stiut sa celebreze cu titlu de evenimente TV miscarile de masa, mai mult sau mai putin pasnice, ale anului 1989, loviturile de eliberare indreptate impotriva comunismului sleit, abia daca a existat o evolutie ulterioara pe care Occidentul sa nu o critice. I-au displacut opiniei publice occidentale nationalismul est-europenilor, intelegerea redusa pentru minoritati etnice, rasismul si antisemitismul lor si tendinta de a mentine statele mici. Mai ales destramarea Iugoslaviei si scufundarea in haos a unor parti mari din Balcani au intimpinat o lipsa de intelegere generala in Occident.
Toate aceste puncte de critica sint insa la fel de prezente si in Occident. Este constiinta nationala oare mai putin pronuntata in Franta decit in Polonia? Este antisemitismul mai mare in Ungaria decit in Austria? Este rasismul din Cehia diferit de cel din Belgia? Iar state precum Austria, Portugalia, Belgia, Danemarca, pentru a numi doar citeva, sint poate mai mari decit Cehia, Slovenia sau Lituania?

Problemele culturale centrale ale Europei de Est sint asemeni imaginii oferite de defectele de tesatura in desenul de ansamblu european. Unde exista mai multe acte de violenta de extrema dreapta decit la Brandenburg? Unde exista mai putina intelegere pentru minoritati etnice decit in Franta? Marele deficit al Estului rezida in lipsurile infrastructurii, ale administratiei, ale statului de drept si ale monopolului violentei si, nu in ultimul rind, in absenta capitalului. Tarilor est-europene le lipsesc conditiile-cadru in stil Schumpeter. Stapinirea turceasca si cea a sovietelor au pastrat aceste teritorii in mare parte in afara meterezului de frontiera. Astfel, cel mai mare neajuns este conturul ramas pe mai departe barbar, al societatii si, cel mai important aspect, avantajul detinut de Occident, anume nu doar ponderea sa economica, ci legitimitatea structurilor sale. Aceasta legitimitate a facut posibila loialitatea cetatenilor si, prin aceasta, marea stabilitate a teritoriului apusean.

S-ar putea pune acum intrebarea: de ce are Occidentul nevoie de Est? Nu s-ar fi putut lasa meterezul de frontiera acolo unde era, de-a lungul cortinei de fier, si aceste societati „barbare“ sa se descurce singure, sau sa fie lasate in seama rusilor, care in asa-zisa Europa intermediara se comporta oricum cu predilectie ca putere orinduitoare, exact ca si de cealalta parte, in Caucaz?
Mai intii, sint doua subiecte care exclud in practica aceasta posibilitate. Unul este problema unitatii germane. Aceasta problema interzice cortina de fier si prin aceasta diviziunea Europei. Pozitia intermediara a Germaniei, situata intre Est si Vest, este o dilema practicata. Al doilea subiect este teama mereu renascinda a puterilor occidentale fata de o intarire necontrolata a Germaniei in mijlocul continentului. Astfel, la inceputul anilor nouazeci, francezul Alain Minc declara in cartea sa Noul ev mediu drept iminenta restabilirea Sfintului Imperiu roman de natiune germana. Acesta doar a fost cea mai mare paranteza statala a evului mediu european si simbolizeaza, pentru Minc, o Europa noua subordonata hegemoniei germane. Asemenea temeri au facut ca statele occidentale sa ajunga la concluzia ca Germania nu poate fi lasata singura cu est-europenii. Cel de-al treilea factor care obliga Occidentul sa se preocupe de Est este pericolul instabilitatii in spatiul est-european. Cu cit instabilitatea este acolo mai mare, cu atit mai mari sint si pericolele pentru Occident, nu in ultimul rind prin imigrarea masiva, necontrolata.
Una dintre problemele fundamentale ale batrinului continent este cea referitoare la spatiul european. Din punct de vedere geografic, pentru a nu spune teoretic, Europa se intinde pina la Muntii Urali; pentru a crede asta, trebuia sa fii la inaltimea lui De Gaulle. Meterezul de frontiera ce urmeaza sa fie inaltat in prezent, probabil ca se intinde de la statele baltice pina la Marea Neagra.

Europa isi are liniile de forta culturale si comerciale dispuse atit de la nord la sud, cit si de la vest la est. Liniile de forta ce leaga Vestul si Estul au fost puternic afectate de diviziunile Europei. Acest lucru poate fi exemplificat cel mai bine prin decaderea spatiului mediteranean sub influenta, otomano-islamica si a regiunii Marii Baltice datorita sovietizarii. O unificare a Europei va atrage dupa sine, pas cu pas, si o revigorare a acestor linii de forta, in folosul Occidentului si al Estului deopotriva. Astfel, vechile legaturi hanseatice vor fi si ele revigorate, iar faptul ca ele sint cunoscute reprezinta o informatie culturala pe care, daca am uitat-o, trebuie sa ne-o insusim din nou; la fel si in Occident.
Traim in aceste decenii de dupa razboiul rece restabilirea spatiului european. Acest lucru cere de asemenea si restabilirea unei constiinte a spatiului european. Europa nu reprezinta o unitate, dar este un intreg.

De ideea spatiului european apartine si constiinta intereselor regionale. Acestea pot fi transfrontaliere si prin aceasta transetnice. Nationalismul este parte a identitatii europene si trebuie priceput ca atare. Trebuie incadrat corect, intre regionalism, ideea de Europa si metropola. Instrumentul intereselor regionale este oferit de notiunea de euroregiune, aceasta trebuie insa umpluta cu sens. Nu este suficient sa creezi continuu simboluri, cum ar fi Viadrina, universitatea germano-polona de la Frankfurt pe Oder. Simbolica intilnirilor dintre Vest si Est este importanta, ea trebuie sa arate insa si urmari practice. Nu este suficienta o declaratie lipsita de importanta ca cea de la Gniezno, asa cum au oferit-o, cu ceva vreme in urma, tarile membre ale tratatului de la Visegrad si Germania, trebuie sa existe o practica de la sine inteleasa a vecinatatii. Cine a participat in anii din urma la tirgul de turism pentru regiunea Marii Baltice de la casa Ullstein din Berlin stie ca piata nu a aflat o sporire reala a intinderii; iar cine se aventureaza mai departe cu gindul stie de asemenea ca Occidentul ar ceda regiunea Marii Baltice inca o data, fara a clipi, unei Rusii agresive. Temerile indreptatite ale est-europenilor de a putea fi inca o data sacrificati, cum s-a mai intimplat la Ialta, pot fi inlaturate doar printr-o politica cu rezultate concrete. Dupa o jumatate de secol de subordonare fata de puterea sovietica, pentru Europa de Est garantiile se numesc NATO si UE. Occidentul trebuie sa se confrunte cu aceasta problema, mai ales pentru ca astfel exista, pentru prima oara, posibilitatea ca Europa sa obtina si in partea ei estica contururi ferme, prin aceasta realizindu-se stabilitatea pentru intregul continent.

Dupa sfirsitul conflictului Est-Vest si prabusirea imperialismului ruso-sovietic in Europa de Est, este necesara initierea unor sensuri noi prin intermediul cercului cultural. Problemele pozitionarii cercului cultural, asa cum le-a prezentat Huntington la inceputul anilor nouazeci, si-au mentinut actualitatea. Libertatea si identitatea, crescute pe principiile Magnei Charta, trebuie reancorate pe fundalul global. Compozitia formulei identitatii poate fi descrisa doar in plan cultural. Aceasta descriere culturala trebuie sa fie liantul ce sta la baza orizontului european, in caz contrar Euroland-ul nu are sens. Economia nu este totul, la urma urmei este si ea un produs al spatiului mental. Din aceasta cauza, UE nu poate fi intinsa dupa plac, asa cum opineaza unii dintre politicienii nostri, ei reusind sa isi imagineze chiar si Turcia in calitate de membra. Europa trebuie sa respecte limitele cercului ei cultural, in caz contrar notiunea de Europa devine vida. Europa poate ca este mai mult decit Occidentul, dar Occidentul ramine fundamentul ei. Fara acest fundament, cladirea pe care o inaltam nu ar fi o constructie de durata.
Berlin

Traducere de
Reiner Wilhelm