OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

113. A doua zi de Craciun am vindut Histoire de la littérature anglaise, de Taine, ca sa pot cumpara Berni si La secchia rapita, a lui Tassoni.
114. O doamna bine imbracata, de cam aproape cincizeci de ani dar atit de subtirica si fardata incit ar mai putea fi atragatoare (l‘amante macabre), cere cu insistenta, la farmacie, „un Kogrol“. Vinzatoarea se face ca nu aude.
115. Se protesteaza vehement impotriva neologismelor. Sadoveanu e dat ca exemplu ca scriitor cu limba inteligibila. Dar Nicoara Potcoava apare insotit de un glossar de patruzeci de pagini.
116. Teatrul lui Mihail Sebastian se joaca la Roma, Paris, Berlin, Moscova. Teatrul lui Camil Petrescu nu se joaca nici la Bucuresti.

117. Din pagina se detaseaza un tors, roteste un ochi, se incordeaza o mina bogat musculata, iese un picior in fuga, se clatina un tei in floare, se materializeaza un nor, se rupe o floare. Intr-adevar, momentul cind aceste lucruri se produc, intre hirtie si capul aplecat asupra-i, e divin. Cu ce l-as putea compara? Dar aceste lucruri se produc pentru ca formeaza cu toatele un intreg, actiune de formare care se proiecteaza in interiorul fizic al tau, cititor, si te largeste, fizicamente, caci o statuie de doua ori mai mare ca tine isi cauta loc sa incapa in tine.

118. Diderot (Essai sur la peinture, cap. VII): Tout l’art est compris sous ces trois mots: solidité ou sécurité, convenence et symétrie.
119. O fraza, in Terre des hommes, de Antoine de Saint-Exupéry, foarte delicat ritmata si intr-un fel destul de rar intilnit de mine: La terre est lisse, les pentes sont faibles, et l’on oubli leur origine (66).
120. Daca o carte este o lunga respiratie, atunci fara a cunoaste pe autori poti spune daca sint astmatici ori au suflu bun, daca tusesc ori sint plini de benignitate.
121. Oarecare influenta asupra scrisului are si formatul hirtiei. Arghezi nu poate scrie pe o foaie in format petitie, Calinescu nu scrie pe foaie cit cartea postala.

122. In fine, s-a redescoperit ca Dostoievschi e un scriitor care nu poate fi neglijat. Comica situatie! Dostoievschi e un scriitor din secolul al XVIII-lea. Toti rusii sint din secolul al XVIII-lea – cind nu il imita pe Ibsen.
123. Dar despre rusi, a caror limba nu o cunosc, nu pot afirma nimic.
124. Despre englezi imi pot face o parere, chiar din traduceri, pentru ca englezii au putin singe latin.
125. Biblioteca e mobila care aduna cel mai mult praf, e, sa zicem, lada de praf a casei.
126. Cariile, plosnitele si un fel de insecte mici, ca niste bete rosii, foarte tari la pipait si care fac pe moartele cind le atingi, se adapostesc de predilectie in carti.
127. Dupa ce ai citit o carte, sa te speli pe miini.
128. Cartile scrise de mine nu le-am pus in biblioteca de frica prafului. Le-am inchis intr-o lada brasoveneasca din 1893 si am pus deasupra lazii o icoana pe sticla. Dar daca in lada e parca mai putin praf, in schimb se stringe un fel de gunoi negru, mare, Dumnezeu stie cum a ajuns acolo.

129. Tabula rasa. Intr-o zi nu mai ai prieteni, ti-e sila sa dai amicilor semne de viata, casa te neurastenizeaza, sentimentele cele mai sfinte ti se par absurde, gindurile care te-au hranit ani si ani iti provoaca o insurmontabila greata, perspectiva infinita a ceremonialului zilnic, cu scularea din pat la 7 dimineata, prinzul, somnul de dupa-amiaza, cina si apoi culcarea, te innebuneste, ai vrea sa prinzesti la 12 noaptea si sa cinezi la 9 dimineata, sa dormi intr-un hamac si daca e cu putinta sa nu mai dormi deloc; toata istoria ta personala ti se arata ca un lamentabil sir de gafe pe care ti le rememorezi pe rind cu parul zbirlit in cap de necaz si de spaima, te uiti la fotografiile tale si-ti vine sa le scuipi, iar in oglinda nu descoperi decit o grimasanta si turbure caricatura de imbecil in fata careia nu stii daca sa-ti smulgi parul din cap ori sa izbucnesti intr-un hohot de ris. In asemenea momente intrebi prostit Ce va fi miine.
130. Miine, foarte clar: te vei trezi din somn la 7 dimineata, vei prinzi, vei dormi dupa-amiaza ori te vei duce la cinematograf (gest de independenta, rebeliune indrazneata!), vei cina etc.
131. Vei invidia cariera lui Militaru.

132. Nu vei gasi nicaieri, insa, o Constantina Barbu.
133. Totusi situatia nu se preteaza la gluma. Ce-i de facut? Cred ca nu e nimic de facut. Sa stai pe cit cu putinta linistit si sa astepti sa mori ca toata lumea, de moarte buna sau rea, in orice caz fara stupiditatea sinuciderii.
134. Probabil ca sint numerosi aceia care nu au nimic de revizuit si nu trebuie sa renunte la nimic. Fericiti oameni!
135. Desi cred ca nu e nimic de facut, s-ar putea sa fie ceva de facut. Ba chiar pentru ca nu e nimic de facut poti face orice.
136. Ia un pumn de nisip, rastoarna-l pe masa si numara firele de nisip.
137. In parcuri du-te special pentru a calcula numarul femeilor care poarta pantofi cu toc inalt, al celor care poarta pantofi cu toc trei sferturi si al celor cu pantofi fara toc.
138. Ia Bulevardul Bratianu de la Universitate si pina in Piata Romana si numara barbatii cu mustata de pe trotuarul sting; de la Piata Romana pina la Universitate, pe trotuarul celalalt, fa suma barbatilor cu camasa alba si-a celor cu haina cenusie.
139. De la Universitate pina la Posta, numara pantofii cu talpa de crêpe si cei cu talpa de piele, indiferent sexul purtatorilor.
140. Daca ai la indemina o carte, deschizi la intimplare si aduni toate prepozitiile cuprinse in doua-trei pagini.

141. Pe toate strazile pe care umbli intr-o zi fa statistica ochilor verzi.
142. Mai poti numara, daca stai singur in curte, frunzele dintr-un pom.
143. In aceeasi conditie, firele de iarba de pe un metru patrat.
144. Dupa o luna de practica necontenita a exercitiilor indicate la 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, totalizeaza sumele amestecind rubricile lor, imparte la 2, ridica la cub si cifra rezultata, sa zicem 200.457.022.117, cauta s-o reconstitui adunind numerele automobilelor pe care le intilnesti. Cind vei inregistra suficiente automobile ale caror numere adunate sa dea 200.457.022.117, poti incepe sa-ti reconstitui conceptia de viata.
145. Cei care aseamana pe scriitor cu Don Quijote si in acelasi timp cer scriitorului modestie, nu au citit pe Don Quijote. Pero dime por tu vida, has tu visto mas valeroso caballero que yo en todo lo descubierto de la tierra? Has leido en historias otro que tenga ni haya tenido mas brio en acometer, mas aliento en el perseverar, mas destreza en el herir, ni mas maña en el derribar?
146. Ca sa fie bine laudat, Don Quijote ar fi avut probabil nevoie de un scutier mai instruit, caci zice Sancho: La verdad sea que yo no he leido ninguna historia jamas, porque ni sé leer ni escribir; mas lo que osaré apostar es, que mas atrevido anco que vuestra merced, yo no le he servido en todos los dias de mi vida.

147. Nu cred in modestia lui George Enescu.
148. Cei care cer artistului modestie, ii cer de fapt sa contrasteze cu opera lui.
149. Daca am dat cuiva o carte a mea, acela mi-o inapoiaza mormaind ceva confuz si eu ii semnalez atunci in ce-a citit o frumusete pe care as fi curios sa aflu daca si cum a sesizat-o, sint lipsit de modestie?
150. Societatea ar vrea ca un om ca mine sa asculte intreaga viata pe ceilalti vorbindu-i de ceea ce-i intereseaza pe ei si sa nu vorbeasca, la rindu-i, decit foarte rar, daca se poate niciodata, despre ceea ce-l intereseaza pe el.
151. Un om ca mine este exclusiv interesat de cartile sale.
152. Repet deci ca un om ca mine nu poate fi modest.
153. Dar se poate judeca problema si altfel.
154. Artistul, dedicat in exclusivitate operei, adica unei fiinte exterioare locului din spatiu, care se cheama sa zicem Theodor Pallady, este modest prin definitie, caci se uita pe sine.

155. A spune deci despre Pallady ca este sau nu modest e, in primul caz, inutil, caci Pallady fiind artist e implicit modest, si in al doilea caz o absurditate. „Artistul Pallady nu este modest“ inseamna „Artistul Pallady nu e artist.“
156. Cind se cere artistului modestie i se cere, in cuvinte ipocrite, subjectiune.
157. Nicicind nu s-a cerut mai multa modestie de la artisti ca din 1945 incoace, in tara noastra si in alte citeva.
158. Ce este artistul de care vorbim? Este un loc din spatiu insemnat prin citeva, destul de palide si intermitente, urme ale unei fapturi de o materialitate atit de subtila incit este invizibila.
159. Faptura aceasta e opera, Iliada de exemplu.
160. Artistul prin urmare nu este altceva decit omul obisnuit.
161. Iar omul obisnuit nu este nimic, n-are nici o realitate, este un loc din spatiu.

162. Nici o realitate ca om, ca ceva deosebit de cai si porci.
163. Umanitatea nu e alcatuita din Homer, Corneille, Tasso, Ariosto, Balzac, Baudelaire si mine, ci din Iliada, Cinna, La Gerusalemme, Orlando furioso, Eugénie Grandet, Les fleurs du mal si Didactica nova.
164. Oamenii au o aparenta umana prin conventiile carora le dau viata cu viata lor: unul face conventia functionarului, altul a profesorului, a militarului etc.
165. Umanitatea este o Acropole aeriana, invizibila ca aerul.
166. O carte este o arhitectura de Idei.
167. Orice, in univers, poate fi Idee.
168. Inflexiunea unei voci, in secunda in care, informata brusc de imaginile ascultatorului, sticleste atemporal, este Idee.
169. Un accident pe strada, in secunda in care, informat brusc de imaginile privitorului, sticleste atemporal, este Idee.
170. O fraza dintr-o carte, in secunda in care informata brusc de imaginile cititorului, sticleste atemporal, este Idee.
171. Idee, in conditia aratata, poate fi si o oarecare persoana intilnita pe strada, un afis, mirosul fumului, umezeala din pantofi pe vreme de ploaie.
172. Ideile in universul cel larg se prezinta de obicei la mari distante unele de altele, pe firele-ritmului luminos. In mica parte din univers care e cartea, Ideile sint neinchipuit de apropiate.
173. Acelasi ritm luminos conduce si aici de la o Idee la alta, pe o Idee catre alta Idee.

174. Distantele dintre Idei nu sint uniforme.
175. Volumele Ideilor nu sint egale.
176. Dispunerea in spatiu mic a unui mare numar de volume neegal distantate si diverse ca marime, dispunerea aceasta se numeste arhitectura.
177. Ideea presupune miscare. O arhitectura de Idei este implicit o cantitate de miscare concentrata.
178. Opera de arta nu e deci bine numita printr-un substantiv, oricare ar fi el: carte, roman, epopee etc. Ar trebui gasit un verb.
179. Din tot ce preceda se intelege ca Ideile care fac cartea nu preexista cartii in functiune de modele, ci avem a face cu aceeasi Idee care si-a deplasat, simplu, locul in spatiu, calatorind ca un nor.
180. Fie pe o linie AB reprezentind spatiul care sint eu in univers intre virste sa zic de 20 si 25 de ani, punctele 1, 2, 3, 4, 5 reprezentind aparitiile succesive ale aceleiasi Idei. Punctul 4 se gaseste in spatiul ocupat de scrierea sa zic a Didacticei.

181. Aici nu se poate deci in nici un fel discuta problema raportului dintre viata si arta, discutie posibila in cazul unei carti ca de exemplu Enigma Otiliei sau La nouvelle Héloise.
182. Din punctul meu de vedere viata e sinonim cu arta – si viceversa, arta e sinonim cu viata.
183. Punctul 180 a fost numai un exemplu si schema e doar o parte din schema intreaga. Linia AB reprezinta o singura directie ideala, un singur element al ritmului luminos, sa zic: sarailia. Ritmul luminos e insa complex, facut dintr-un N numar de asemenea elemente.
Fiecare element are alta incarcatura de Idei. Si banuiesc ca o carte reprezinta o oarecare coincidenta de situare a Ideilor de pe diferitele linii, asa cum se vede:
184. Partea incercuita in linie punctata este zona in care Ideile coincid in situarea lor pe linii.
185. Linia punctata marcheaza sa zicem lunile iulie si august 1952. In acele doua luni am avut o bogatie de Idei, exceptionala, – si Ideile acestea sint de o mare varietate, unele apartin liniei A-B, altele liniei A’-B’ etc. Bogatia aceasta de Idei, arhitecturate datorita propriei lor diversitati, bogatia aceasta de Idei se cheama Didactica Nova.
186. Socotiti cite concureaza la realizarea unui reusit apus de soare. Nu l-ai face doar cu un nor.

187. Miscarea din interiorul operei de arta se datoreaza diferentei de volum si densitate, dintre Idei.
188. Ritmul luminos este creat deci de diferenta de volum si densitate, dintre Idei – in univers ca si in acea parte a universului care e opera.
189. Opera de arta nu este un univers, e o parte a universului.
190. Crestinii au zis umanitatii – Paradis.
191. Recititi, in legatura cu punctul precedent, acea parte din De Civitas Dei, a sfintului Augustin, in care cartaginezul descrie Paradisul.
192. Intre arta si stiinta nu e nici un raport, insa ultimele descoperiri stiintifice in domeniul atomilor etc. vor stimula intelegerea artei la oameni care nu se ocupa direct de arta.
193. De exemplu Jean Barloiu va intelege mai bine lucrurile pe care le scriu eu aici, cind i le voi citi, daca i le voi citi.
194. Nimeni nu se gindeste ca ar putea scrie mai putin de treizeci-patruzeci de carti.
195. Ca sa scrii bine, adesea trebuie sa scrii rau.
196. Sint multe lucruri la care nu m-am gindit. Si mai multe acelea pe care nu le pot gindi cum trebuie.
197. Ultima noapte..., romanul lui Camil Petrescu, un Bildungsroman?
198. Amintirile lui Creanga, Bildungsroman?
199. Daca preferam atita elasticitate, atunci inventatorul genului nu este Goethe, ci Longos.

200. Cretia ma anunta ca a scris o carte asupra norilor si murmura, intre altele, cu ochii in jos, ca nu e gelos de ce scrie. Vrea sa spuna ca eu sint.
201. Dar nu e si un fel de a spune ca a scris acea carte in felul meu? Si ca astfel eu as putea fi indispus citind-o?
202. Cel cu Bildungsroman despre Ultima noapte... apropie de altminteri acest roman al lui C.P. de Educatia sentimentala si compara pe Gheorghidiu cu Frederich Moreau (Gazeta literara din 16 februarie 1956). Ch!
203. Interesant se mai face cronica teatrala! Unul, Radu Popescu, scria acum doua-trei saptamini in Contemporanul despre Corina Constantinescu (Nora) ca a jucat bine in primele doua acte si slab in cel din urma; in Gazeta literara din 16 februarie lui V. Mindra i se pare ca a jucat bine in ultimul act si slab in primele doua.
204. Stiu cine este V. Mindra, nu stiu cine este Radu Popescu.
205. In prefata la ultima editie, recenta, a Ultimei nopti..., Camil P. despre sine insusi: „Studentul care avea sa devina scriitor...“, „Viitorul scriitor...“, „Tinarul cel cu ochi iscoditori...“, „Atunci s-au ales pentru acest tinar apele de uscat“, „Tinarul care abia devenea scriitor...“, „Tinarul nostru“, „Tinarul firav s-a intors din razboi…“, „Tinarul scriitor“, „Gazetarul intransigent democrat“, „Tinar cum era la cei douazeci si cinci de ani ai sai...“ etc.
206. Cine scrie mult si totdeauna bine nu este artist.
207. Dar poate fi un mare scriitor – cum este Sadoveanu al nostru.
208. Numai artistii isi pot permite sa scrie prost.
209. Pallady are tablouri care l-ar face vanitos pe orice prost student de la Bele Arte. („Pictez mai bine ca Pallady!“)
210. Pentru Calinescu Zaharia Stancu e poet, mai mult: nu e poet minor.
211. E scandaloasa pretuirea pe care Lovinescu si Calinescu au dat-o lui Camil Baltazar.

212. De unde se vede ca e dificil sa scrii despre contemporani, cind esti om de lume.
213. Perpessicius admira pe Sorana Gurian.
214. Sorana Gurian a scris Zilele nu se intorc niciodata pentru ca sa aiba, citiva ani mai tirziu, Iosifescu cu ce argumenta ca literatura burgheza a putrezit.
215. Cum e si cazul lui Jean Paul-Sartre, acest Matusow literar.
216. Procedeul seamana cu „miracolele“ inscenate de catolici.
217. Este evident ca Sartre n-a fost atit de indelung si violent injuriat in presa „progresista“ decit in vederea conversiunii lui de anul trecut (mi se pare) cu nu stiu ce piesa de teatru care acum se joaca la Moscova. Era nevoie de un „miracol“. „Miracolul“ trebuia pregatit, sa fie credibil.
218. Ca sa reuseasca insa demonstratia, ar fi fost necesar ca Sartre sa fie un scriitor de foarte mare talent. Or, n-a fost decit un gazetar destept, autor pentru servitoare.
219. Seful unui mare stat, care pretinde sa regenereze cultura si arta omeneasca impingindu-le pe virfuri neajunse, e poftit sa viziteze, in India, un monument stravechi, de arhitectura; intra, se uita, iese si declara: „Fara sa vreau m-am gindit cum regii si imparatii n-au crutat munca omului, cum au risipit-o. Inaltind astfel de monumente cu miinile oamenilor peste care stapineau, ei au secatuit fortele si mijloacele poporului cu unicul scop – de a se glorifica pe ei insisi. Iar in acest timp, se pare, milioane de oameni au murit de foame.“