OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

220. Este drept ca in tara condusa de acest mare barbat de stat munca omului n-a fost niciodata secatuita la asemenea constructii. Dimpotriva, a fost cu desavirsire crutata. In acea tara nu sint monumente.
221. Cel mai curios insa e altceva: ca indienii, auzind parerile barbatului de stat, nu si-au pierdut cumpatul si nu i-au ris in nas.
222. Nici macar cei care aveau tot interesul sa rida nu au ris.
223. Totusi rindurile pe care le-am citit la punctul 219 sint in asa contradictie cu pretentiile la suprematia in intelegerea artei, incit nu se poate sa nu rizi. Ceva la fel de ridicol nu s-a mai intimplat decit in vara din 1953 cind dupa revolta din Berlin guverul R.D. Germane s-a imbogatit imediat cu un ministru al cofetariilor.

224. Estetica cea mai reactionara a fost totdeauna profesata de progresisti.
225. In Cronica optimistului, de azi 17 septembrie, Calinescu scrie despre Nora si despre Corina Constantinescu asa cum as fi scris eu daca as fi scris despre aceasta actrita. Elogiu regal.
226. Cunosc trei feluri de femei: prostituata apocaliptica, idioata, femeia-inger.
227. A treia categorie aproape nu are senzualitate si nu provoaca dorinta impreunarii. Materia decontata pina aproape de disparitie.
228. E o emotie religioasa sa o vezi cum isi misca ochii, cum ofteaza, cum da din miini. Ai ingenunchia.
229. Proasta e aceea pe care, vazind-o, ai imediat impulsul de a o umfla si a o rasturna in fin.
230. Prostituata apocaliptica e amazoana cerebrala.
231. Femeile de tipul acesta nu pregeta sa se caute de pureci pe sub rochie, in societate.

232. Vorba lor e verde, taraneasca – deci aristocratica.
233. Ochii lor scormonesc, judeca, clasifica.
234. Narile lor freamata ca la cai.
235. Le auzi nechezind.
236. Par in permanenta calare – sau calarite.
237. Cu astfel de femei – te bati.
238. Au gura profunda, picior nervos, ochi mari si intunecati, par mare, degete osoase.
239. Proasta e dimpotriva micuta, plinuta, cu ochi moi, gura moale, degete cu unghii mai mult patrate, picior foarte mic.
240. Ochii proastei tac.
241. Tacerea lor e aceea a animalelor fascinate de privirile sarpelui.
242. Cind ochii proastei vorbesc deodata, e momentul s-o umfli.
243. Dimpotriva, sari in crupa prostituatei atunci cind dupa o convorbire animata, indelungata si aparent impersonala, nu te mai priveste, priveste brusc in gol cu mare atentie, cu urechile parca ciulite.
244. Femeia-inger, in schimb, trebuie tentata, ca Éloa.
245. Prostituata apocaliptica este interesata numai de barbatii excentrici.
246. Fiind o cerebrala, n-o poti turbura, ca pe proasta, punindu-i, simplu, instrumentul in mina.

247. Sau ar trebui ca acesta sa fie extraordinar de mare, iesit din comun.
248. Proasta e fascinata de toti barbatii, fara alegere.
249. Ingerul tinde spre cei cu suflet zbuciumat, demonic.
250. Adica spre escroci.
251. Proastele si prostituatele se casatoresc totdeauna „bine“ sau „normal“. Ingerii se marita adesea cu niste coate-goale, mai totdeauna cu insi inferiori lor macar intr-o privinta.
252. Ingerii si proastele cad usor. Primele, din cauza superioritatii si blindetii lor, ca si a compasiunii; ultimele, din cauza prostiei.
252. Prostituata nu poate fi cucerita. Rolul acesta si-l rezerva. Ea alege.
253. Am inainte doua varietati feminine pe care nu stiu perfect in care dintre cele trei categorii de pina aici sa le clasific: varietatea tinerei care-mi vorbeste despre organul ei si-al fostului barbat si varietatea tinerei careia i-am dat odata o frunza frumoasa si a aruncat-o imediat cu parapon, demonstrativ.
254. Mi se pare evident ca amindoua sint niste exaltate.
255. Cea dintii ar putea intra in categoria proastei.
256. Insala, la ei, aerul de francheta.
257. Dar acesta poate fi o simpla poza.
258. Tinerei care iti vorbeste camaradereste despre organul ei vorbeste-i la fel despre organul tau – si propune-i-l, dar fara pasiune, cu un mic aer melancolic.

259. Despre organul lor vorbesc barbatilor numai femeile care n-au gasit inca barbatul anatomic potrivit.
260. A spune unui barbat, ca Oana, ca esti „mica“, inseamna a-l intreba discret despre propriile lui dimensiuni.
261. Cred ca varietatea aceasta e temporar de socotit la capitolul proastelor, pentru ca dupa gasirea perechii potrivite femeia in chestiune inceteaza de a mai fi femeie.
262. Dar e o simpla presupunere.
263. La femeile acestea reusesc cabotinii pentru ca arata mai efeminati, mai blinzi, mai putin virili.
264. Ingerii sint cele mai bune sotii.
265. Prostituata apocaliptica este in general o femeie vinoasa.
266. Ingerii nu trebuiesc lasati sa faca, neinsotite, lungi calatorii, au nevoie de o protectie permanenta.
267. Tinara cu frunza e o enigma. Inca nu pot spune nimic despre ea.
268. Stiu ca a aruncat frunza pentru ca intr-un limbaj (pe care nu-l cunosteam si nu-l cunosc nici acum) frunza este o inima si gestul meu de-atunci o declaratie de amor.
269. Tinara cu frunza stia insa ca sint indragostit la nebunie de prietena ei.
270. Trag deci concluzia ca tinara in chestiune se crede fatala, vreau sa spun crede ca toti care o vad se indragostesc de ea.
271. Ea insasi, deci, este indragostita de sine.

272. Atit de indragostita de sine incit nici o clipa nu s-a gindit ca i-am dat frunza in chestiune ignorind cu desavirsire limbajul vegetal.
273. Admir astazi o tinara fata cu ochi bruni, gura si git gras, adorabil infantila, adorabil femeie. Profilul ei sting seamana grozav cu al Dorei Tonescu. Dar e ceva si din nevasta lui P.G. O clipa sint foarte aproape de ea si remarc ochii a caror coada spre timple nu are conformatia cu care sint obisnuit, e mai lipita, cu un ce meschin, fara largimea care da ochiului intreg acea expresie franca si decisa. „Sa stii ca e evreica!“ imi zic pe moment. Tinara desface un buletin de identitate, il arata cuiva, eu ma aplec spre umarul ei, ma uit si intr-adevar: avea un nume evreiesc, nu l-am retinut.
274. In schimb am retinut ca se chema, ca si fata Dorei Ionescu, – Mariana. Lumea e plina de coincidente.
275. Descriind pe Dora Ionescu trebuie sa am deci in vedere in primul rind pe ceea ce este in ea la femme calculatrice.
276. Dora I. este intr-adevar o asemenea femeie, gen nu atit de odios pe cit se crede in general.
277. Citesc David Copperfield, carte prea lunga spre a avea compozitie insa inalta din alte puncte de vedere.
278. Ordonanta acestui roman de Dickens este superioara, desi afirmatia pare un nonsens caci, dupa cum am spus totdeauna, ordonanta este un defect, o negare a artei. S-o numim aici insa nu un defect ci o calitate negativa. In fine, oricum, Dickens e cum nu se poate mai ingenios ordonantist in David C., cu greu s-ar gasi carti atit de rafinat ingenioase.

279. Scriitorii utilizeaza citeodata unele personagii nu atit ca pe niste personagii cit ca pe niste refrene.
280. Astfel, refrene sint: Cetateanul Turmentat, Chassagnol (Manette Salomon), Micawber (David Copperfield).
281. 22 februarie 1956. Incet-incet ma apropii cred de formula romanului asa cum il inteleg eu, proba ca fara sa cunosc pe Sterne, pe atunci, am gasit schema Sterne. Ce se vede aduce intr-adevar prin nu stiu ce cu Voiajul sentimental, Sora a avut dreptate.
283. Ce se vede: romanul-eseu.
283. Calea mea adevarata e in directia O moarte in provincie.
284. Totusi ultimele o suta si ceva de pagini ale lui David Copperfield sint rele.
285. In ultimele capitole ale lui David Copperfield este la fiecare pas vorba de gloria literara a romancierului David Copperfield.
286. In 1944 faceam pe niste poezii scheme foarte interesante despre volumul lor emotional. Ceea ce confirma ca virsta nu face decit sa ne ajute sa vedem mai clar ceea ce stiam.
287. Luam patru versuri ale lui Toncu, puneam cite o litera fiecarui cuvint, analizam fiecare cuvint dupa intensitate si faceam aceasta schema:
288. Unde faceam schema ziceam ca „poezia este un tot format din mai multe cristale, dintre care cel mai mic este silaba, apoi – in ordine – cuvintul, versul, strofa, perioada. Toate aceste cristale trebuie sa aibe o evolutie in circuit, ele imbinindu-se si completindu-se unele pe altele pentru a rezulta, de aici, o melodie.“

289. Retin ideea totului, a cristalului, a evolutiei in circuit si a melodiei.
290. Toate aceste idei din 1944 le am si acum, explicitate. In loc de cristal azi spun imagine. In ce priveste melodia, spun pretutindeni ca o carte se asculta, nu se citeste.
291. Schema intensitatilor este ritmul, drama de azi.
292. Vorbaria despre un om nou este deci o stupiditate demagogica.
293. Daca extind mai mult observatia mea ajung sa contest realitatea revolutiilor si in istoria sociala.
294. Ceea ce numim revolutie este un „scoala-te tu sa ma asez eu“: acelasi loc ramine ocupat de o persoana care se bucura si se ingrijoreaza de aceleasi lucruri.
295. S-a schimbat numai persoana. De exemplu directorul Fundatiilor era Rosetti si acum e Al.I. Stefanescu.
296. Nici Rosetti nu se pricepea la literatura (proba religia lui pentru Mihail Sebastian), dar pe Al.I. Stefanescu nu il intereseaza literatura.
297. Exemplificarea mea este rea, caci pe Al.I. Stefanescu ar fi putut sa-l intereseze literaura.

298. Si numai in acel caz s-ar fi potrivit cu ceea ce voiam sa spun.
299. Ipocritul in literatura il vedem in general ca pe un nenorocit care isi coase manoperele cu o groasa ata alba si despre care te miri ca poate insela pe cineva. Tom Pinch e serios naiv pentru a nu-l vedea pe Pecksniff cum e. Dar in cazul acesta pentru cititor Tom Pinch pierde serios si nici Pecksniff nu mai pare asa periculos, un nenorocit care insala pe altii si mai prosti ca el. Acelasi e cazul lui Tartuffe.
300. In realitate ipocritul procedeaza inteligent. Nu vorbeste doar de prietenie dar face citeva gesturi realmente prietenesti pentru a da vorbelor un fundament si pentru a-si crea drepturi.
301. De pilda victima sa, care nu stie sa inoate, a cazut in apa si e gata sa se inece. Ipocritul, care stie sa inoate, sare si-l scapa.
302. Gesturile de prietenie pe care le face nu comporta niciodata un risc pentru ipocrit.
303. Daca interesul ipocritului ar fi fost ca amicul sa se inece, n-ar fi sarit sa-l scape.
304. Daca el insusi n-ar fi stiut sa inoate, ipocritul n-ar fi sarit sa-si scape amicul.
305. Un caz special este al ipocritului din mizantropie si cel al ipocritului din timorare.

306. Un alt caz special l-am pomenit in Ce se vede.
307. Ipocrizia si ranchiuna merg totdeauna impreuna.
308. Ipocritul trebuie sa fie si ranchiunos, dar nu totdeauna ranchiunosul este ipocrit.
309. Ai de a face cu un om care se poarta foarte amical cu tine, iti zimbeste, iti vorbeste etc., dar prietenii acestui om te cauta pe sub sprincene, iti intorc spatele etc. Ce se intimpla? Se intimpla ca acest om amical e un ipocrit.
310. In cazul acesta atitudinea lui nu trebuie s-o judeci dupa propria-i purtare, ci dupa aceea a prietenilor lui.
311. Prietenii! Adesea cind ii vezi intrindu-ti pe usa ai impulsul de a-i da afara cu un picior in cur.
312. De astazi in patru zile intru intr-un serviciu, dupa aproape trei ani de asteptare. In acesti trei ani am scris O moarte in provincie, Ce se vede si citeva note in jurnal. Dind niste lectii lui Andrei si publicind doua recenzii in Viata Romaneasca am cistigat, in acesti trei ani, cam 500-560 de lei. Dar ceea ce am scris nu e rau.

313. Toate merg bine, la vizita pe care mi-o face azi Petru Cretia, pina ce el aduce vorba despre Thomas Mann si eu reinnoiesc unele observatii asupra acestui scriitor pentru servitoare. Din acel moment se roseste, nu mai are sir la idei, vorbeste din virful buzelor, ochii ii sint turburati, are eclipse de atentie, o intentiune de persiflaj desi ii spun cele mai afectuoase lucruri din lume.
314. Ei bine, ce se intimpla? Fenomenul acesta l-am mai notat si in jurnal, nu e nici prima, nici a doua oara cind se petrece.
315. Probabil e neplacut surprins ca nu ader la judecatile lui de gust si se teme in secret ca am dreptate.
316. Dar atunci inseamna ca e foarte aproape de a ma uri.
317. Crede ca acest Ochean intors, de care i-am vorbit foarte pe departe, repeta in alt sens observatiile lui meteorologice.
318. A visat ca isi taia rudele cu toporul si le arunca in cocina de porci.
319. Imi anunta acest vis cu atita ferocitate incit am impresia ca exprima o dorinta asasina in ce priveste persoana mea.
320. Aseara (22 feb.) Adela mi-a citit din Ce se vede, finalul. Nu e rau. Vin bine tigancile cu flori. Daca ar fi lipsit pagina cu calul si avionul episodul lui Dobrescu la Floreasca ar fi pierdut enorm.
321. De luni imi reiau jurnalul. Aici voi prinde curiozitati fizionomice de genul celei de la punctul 313. Ele imi vor fi utile si in carti, in romane.
322. I-am citit azi (23) lui Cretia nota 288 si i-am aratat schema de la 287.
323. Proust e prea moale, prea flax, pentru a fi un artist. Nu e bine timbrat.
324. E alaturat lui Saint-Simon dar n-are nici o legatura cu acela in afara de faptul ca din cind in cind il parodiaza. Locul lui Proust e linga Anatole France.

325. Petru Cretia priveste pe C. Olareanu cu foarte multa suficienta desi a citit Lucrurile care ne leaga.
326. Inca nu a citit pe fratii Goncourt.
327. E de vazut cind, intr-o stare ca aceea notata la 313, vorbeste despre cineva, de exmplu despre Maupassant, cu elogii. In acele momente e pedant ca Tudor Vianu la 90 de ani.
328. Nu m-as mira sa am uneori, pe strada, aspectul unui derbedeu imbecil.
329. Capul meu, intr-adevar, nu e deloc impunator.
330. Ca si Macedonschy, am picioarele scurte.
331. Insa nu cracanate.
332. Ca si Dante, nu stiu greceste.
333. Cum as fi aratat cu par negru ca taica-meu?
334. Mi-e teama ca uneori, in societate, ma familiarizez prea repede.
335. Adesea pentru a preciza mai bine o idee devin pedant.
336. In societate prin urmare nu trebuie sa expun idei prea complicate.
337. De fapt ma tem ca Petru Cretia nu are judecati proprii. Acum citiva ani am mers la Palat cu Adela si Remus Niculescu ne-a elogiat pe Corneliu Baba, „cel mai remarcabil pictor al nostru in viata“. Iesind de la Palat ne intilnim cu P.C., vine vorba despre pictura si... zice despre Baba ce zisese si Niculescu.
338. Cind mai tirziu Niculescu a avut a face cu Pallady, nu stiu in ce fel, Cretia mi-a exprimat respectul lui pentru Pallady.
339. Credinta lui ca Thomas Mann e un scriitor mare are aceeasi sursa de altminteri, caci am aflat de la Al. Piru ca R. Niculescu si Tudor Enescu sint pe brinci in fata acestui scriitor pentru servitoare.
340. Petru Cretia, conchid, are o mare capacitate de a se iluziona.
341. Si ca atare este unul dintre oamenii primejdiosi.
342. In Idiotul, Dostoewschi abuzeaza de elementul (teatral) al surprizei.
343. In fine avem si noi un Gorki al nostru (dupa cel danez si cel chinez), pe Zaharia Stancu.

344. Rar mi-a fost dat sa vad o mai grotesca pastisa dupa Ionel Teodoreanu ca Descult, cartea tradusa in toate limbile pamintului.
345. Totul se poate argumenta. Greutatea e sa stii ce argumentezi.
346. Figurile prea expresive depersonalizeaza pe cei care le poarta, il desindividualizeaza.
347. Redu-ti aparentele, compune-le dupa ceilalti si dupa echilibru.
348. Deosebirea dintre o opera de arta si o scriere oarecare este atit de mica, trebuie o atit de fina ureche spre a o percepe, incit confuziile n-au de ce mira.
349. Aventura in gol, in neant absolut.
350. Inima, inghetata, atirna greu, jeneaza.
351. In gol nu e... nimic.
352. Cind aud cuvintul scriitor incep sa ma enervez.
359. Ma tem ca foarte adesea purtarea lui Cretia cu mine se poate numi: obraznicie. Ma tem, bineinteles, pentru el.
354. Acum sint convins ca M.H. Simionescu socoteste pe cei care nu si-au facut o situatie in actualul regim drept niste infirmi de compatimit.
355. Dar o asemenea judecata este mai mult decit o absurditate, provine dintr-o perversiune adinca.
356. Bun inteles daca nu cumva prietenul meu are convingerea ca actuala stare de lucruri este buna.

357. Dar si in acest caz am de a face cu o perversiune.
358. Nu. Pe de-o parte dispretuieste pe cei care n-au imbratisat regimul, care nu s-au adaptat, si neadaptindu-se sufera, pe de alta parte dezaproba regimul.
359. Aceasta contradictie vine de-acolo ca el separa lumea ideilor de lumea practica.
360. In aceasta separatie absurda consta perversiunea adinca de care vorbeam si care explica lipsurile operei.
361. Este bine ca de acum inainte sa nu mai dau nimanui ceea ce scriu.
362. Presupunind ca voi mai putea scrie ceva.
363. In relatiile mele am fost pina acum de o pasivitate ca si desavirsita, am avut o atitudine de contemplatie si expectativa, crezind ca voi putea ajunge la o colaborare.
364. Este insa acum absolut sigur pentru mine ca nimeni dintre cei pe care-i cunosc nu vrea sa colaboreze, ci doar sa foloseasca pe ceilalti in propriile lui scopuri.
365. De unde, cind aceasta tendinta e contrariata, vine obraznicia.
366. A venit timpul sa schimb contemplativitatea pe o atitudine politicoasa dar ferma – de aparare. Nu trebuie sa mai permit a fi folosit.