OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ieri, luni 2 iulie, cunoscutul scriitor Octavian Paler a implinit trei sferturi de secol de viata. Fiu de taran, nascut in satul Lisa, in zona Fagarasului, liceean in Bucuresti, la „Spiru Haret“, Octavian Paler a lucrat in aparatul cultural al regimului comunist, mai intii in Radiodifuziune (intre 1949 si 1964), apoi la agentia nationala de stiri Agerpres (corespondent la Roma in 1964-1965), apoi ca director general al Televiziunii Romane (1965-1970), apoi ca redactor-sef al cotidianului Romania libera, de unde va fi „debarcat“ in 1980 datorita liniei mai putin conformiste a ziarului, in special in pagina a doua, culturala, in care aveau rubrici – intre altii – Radu Popescu, Ecaterina Oproiu, Dan Grigorescu, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, sporadic mai semnind si altii, de la Mircea Martin la Dinu Flamand, ceea ce, lasind deoparte textele de conjunctura, dadea un aspect de mica revista culturala de bun nivel. I s-a propus atunci, in schimb, directia unui teatru, pe care a refuzat-o, preferind sa se pensioneze si sa continue ca autor independent. A fost activ in „rezistenta prin cultura“ din anii ’80. La aparitia unui roman al sau, i s-a inscenat un straniu „proces public“, in maniera tribunalelor proletare din anii ’50. Dupa 1989, a fost foarte activ in jurnalistica, semnind sute si sute de articole ca editorialist la Romania libera, al carei „director de onoare“ a fost pina cind, din motive de „nepotrivire de caracter“ a trecut cu titulatura si editoriale cu tot la Cotidianul. Din prima parte a anilor ’90 este – de asemenea – colaborator permanent al posturilor de radio Europa Libera si Deutsche Welle.

Debutul cu versuri din 1958 mentionat in Dictionarul de literatura romana contemporana al lui Marian Popa (editia 1977), probabil in nota epocii, a ramas izolat. Ca autor, Octavian Paler se va face cunoscut incepind cu 1970, an in care publica „definitiile lirice“ din Umbra cuvintelor. Se va apropia de maniera care-l va impune odata cu Drumurile sale prin memorie, amintiri de calatorie eminamente livresti, culturale, trase intr-o stilistica ceremonioasa, cu infiltratii gnomice sau moralizante. Va urma un intreg sir de volume in care va dezvolta reteta eseisticii pe scenarii epice, fie mitologizante, fie autobiografice: rescrie sau interpreteaza istoriile Greciei antice (in Mitologii subiective si in destule alte locuri), monologheaza in numele unui personaj istoric (in Apararea lui Galilei), imagineaza dueluri de idei cu mari figuri ale trecutului (in Polemici cordiale) etc. A publicat in anii ’80 si doua romane de factura parabolica, Viata pe un peron si Un om norocos (cel cu procesul public). Volumele de dupa 1989 sint din ce in ce mai intens-subiective, compunind o din ce in ce mai dezamagita meditatie asupra lumii si a vietii. A patruns si in cartile recente atitudinea sumbra, negativista din publicistica sa, caracterizata in ultimii ani prin doua teme centrale: repudierea totala si fara nuante, din perspectiva unui „nationalism luminat“, a evolutiei postcomuniste a Romaniei, de unde profetia neagra a iminentei noastre disolutii ca popor; si critica eleganta stilistic dar nationalista in fond a Occidentului ca lume consumista, cinica, amorala, de unde diatribele sale la adresa sustinatorilor „sincronizarii“ noastre cu lumea civilizata si ai integrarii euro-atlantice a Romaniei, demascati ca „europeni de nicaieri“ (fara radacini nationale, adica). Pe aceleasi teme, a realizat in anii trecuti o emisiune de dezbateri politice la ProTV. Refacut dupa un infarct, tratat in Italia, si-a lansat recent, la Tirgul BOOKAREST 2000, o noua carte…