Între 22 şi 27 septembrie, a
avut loc la Bucureşti prima ediţie a Festivalului de Film pentru
Copii KINOdiseea. Organizatorii, Metropolis Film şi Asociaţia
Culturală SCRIPT, au mărturisit că au conceput festivalul ca pe un
mijloc de a atrage copiii spre cinema, dar şi ca pe o alternativă
la răspîndirea filmului hollywoodian. Festivalul s-a
desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român şi la Cinema Gloria,
care a beneficiat de o schimbare la faţă odată cu acest eveniment.
Deschiderea festivalului a adus pe
ecrane Ponyo, ultimul film al regizorului japonez de animaţie Hayo
Miyazaki, iar în sala de la Muzeul Ţăranului, o mulţime de
copii de toate vîrstele. Sosuke, un băieţel de cinci ani,
locuieşte cu mama sa pe o stîncă, aproape de Ocean, şi îşi
aşteaptă tatăl, plecat în misiune pe un vas. Într-una
dintre zile găseşte pe plajă un peştişor auriu, pe care îl
ia acasă şi îl botează Ponyo. Peştişorul are însă
drept tată un vrăjitor care nu vrea să-l lase în afara lumii
subacvatice şi reuşeşte să-l aducă înapoi acasă. Prea
tîrziu însă, căci Ponyo a prins drag de lumea oamenilor
şi vrea să facă parte definitiv din ea, după ce devine, pentru
scurt timp, fetiţă şi locuieşte cîteva zile cu Sosuke. Ca
în clasica poveste a micii sirene, cineva trebuie să-i
mărturisească dragostea pentru ca transformarea sa în fiinţă
umană să poată avea loc. Desenul lui Miyazaki a fost cuceritor
atît pentru cei mai mici dintre spectatori, cît şi
pentru publicul matur, drept care a fost răsplătit cu Premiul
Publicului.
La origine, un serial de desene
animate, Vînătorii de Dragoni a fost transformat în
filmul cu acelaşi titlu; în acest basm medieval cu decor
postapocaliptic, protagoniştii sînt doi vînători de
dragoni şi nepoata lordului Arnold, Zoe. Toţi trei pleacă în
căutarea dragonului care se trezeşte o dată la 20 de ani şi
distruge tot ce-i stă în cale.
Terezka din filmul ceh Cui i-e frică
de lup? are o pasiune neobişnuită pentru aventurile Scufiţei Roşii
şi o teamă nemăsurată de lupul din poveste. Lupul apare şi în
viaţa ei reală, sub forma unui fost prieten al mamei, întors
pentru scurt timp din Japonia, unde este recunoscut ca muzician
celebru. După cîteva întîlniri cu acest bărbat
complet dezinteresat de tot ceea ce a lăsat în urma sa, bunica
Terezkăi îi mărturiseşte micuţei că el este tatăl ei
adevărat, şi nicidecum soţul mamei ei, bărbatul care lucrează la
aeroport. Pentru un copil de şase ani, e greu de înţeles
lumea sucită a oamenilor mari, care uneori par ei înşişi
nişte extratereştri; în schimb, dragostea tatălui adoptiv
devine ceva palpabil, mai important decît legătura biologică.
În penultima seară a
Festivalului KINOdiseea a rulat filmul Khamsa, în afara
competiţiei, nefiind recomandat copiilor sub 14 ani. Khamsa este un
puşti din Marsilia, pe numele adevărat Marco, un ţigănuş cu
probleme de familie şi de comportament. Protagonistul este, de fapt,
pretextul sub care regizorul francez de origine tunisiană Karim
Dridi radiografiază lumea ţiganilor din Marsilia, cu precădere pe
cea a copiilor şi adolescenţilor. Filmele despre copii au adesea
tendinţa să cadă în clişeul „copiii săraci şi
nesupravegheaţi de părinţi, care fură, beau, iau droguri, se
prostituează şi, invariabil, ajung să ucidă“, şi la fel se
întîmplă şi în Khamsa. Cu toate acestea, e de
menţionat ca excepţional jocul micilor actori – aceştia fiind,
de fapt, neprofesionişti, majoritatea chiar personaje locale reale.
(Se pot afla mai multe detalii despre film de pe adresa blogului pe
care l-a ţinut Karim Dridi pe toată durata turnării filmului:
http://www.rue89.com/le-making-of-de-karim)
Ultimul film din cadrul Festivalului,
The Fall – coproducţie SUA-Marea Britanie-India, 2006 –, tradus
prin Legende pentru viaţă (de asemenea, în afara competiţiei,
ca şi Khamsa), a făcut ca sala de cinematograf a MŢR-ului să
devină neîncăpătoare. (La succesul propriu-zis al filmului
s-au adăugat interesul şi senzaţia stîrnite de prezenţa, în
sală, a Catincăi Untaru, interpreta eroinei din film şi, în
acelaşi timp, preşedinta juriului.) Una dintre cele mai apreciate
producţii, atît de către cei mici, cît şi de adulţi,
The Fall al regizorului indian Tarsem Singh, aflat la al doilea
lungmetraj, aduce pe ecrane povestea impresionantă a întîlnirii,
într-un spital din Los Angeles-ul anilor ’20, dintre o fetiţă
româncă şi un cascador. Talentul de povestitor al
cascadorului aflat într-o stare de deprimare vecină cu moartea
se dovedeşte a fi nu doar un mijloc de plăsmuire a unei lumi
fascinante pentru imaginaţia debordantă a fetiţei, ci şi o cale
de salvare. Inocenţa, dar şi entuziasmul fetiţei în faţa
poveştii (care se modelează în funcţie de elemente din
exterior) îl determină pe cascador să renunţe la gîndurile
de sinucidere. Iată cum poveştile îşi dovedesc din nou
puterea magică asupra existenţei concrete. Dacă în Khamsa
este înfăţişată o lume lipsită de orice speranţă,
absurdă şi demonică, în care răul este infiltrat
iremediabil în sufletele celor mici, The Fall încheie
festivalul într-o tonalitate de optimism.
În afara competiţiei de filme,
cei mici au avut ocazia de a participa la ateliere de regie, actorie,
costume şi efecte speciale, al căror scop a fost acela de a-i
familiariza pe cei mici cu procesul de producţie a unui film.
Un alt eveniment special, de data asta
nu pentru copii, ci pentru aceia care ar trebui să nu scape din
vedere filmul pentru copii, a fost masa rotundă Copiii şi
cinematograful. Prezenţi la eveniment au fost ambasadorul Franţei,
Henri Paul, Petr Koliha, de şapte ani director artistic al
Festivalului Internaţional de Film pentru Copii şi Tineret de la
Zlin (Cehia), Vladislava Vojnovic (scriitor, scenarist şi producător
al filmului sîrbesc Prinţul de hîrtie), Daniel Mitulescu
(directorul Festivalului KINOdiseea), Benjamin Ribout (directorul
artistic al KINOdiseea), Magda Mihăilescu, Antoine Bagnaninchi
(distribuitor Independenţa Film) şi regizorul de animaţie Victor
Antonescu. Ambasadorul Henri Paul a început discuţia prin a
spune cît de importantă a devenit pentru societatea de azi
educaţia vizuală a copiilor. Aceştia sînt zilnic bombardaţi
de imagini din toate direcţiile, fiind de datoria adulţilor ca
acest tip de informaţie să nu rămînă nefiltrat. În
afară de un festival de film pentru copii, ar trebui să existe şi
la nivelul sistemului de învăţămînt programe prin care
acest tip de educaţie să fie susţinut şi dincolo de un eveniment
care durează mai puţin de o săptămînă. De aceeaşi părere
au fost şi ceilalţi participanţi, care au insistat şi asupra
faptului că şi distribuitorii de film trebuie să se implice în
acest proces.
La un festival cu şi pentru copii, era
normal ca juriul ce va decide filmele cîştigătoare să fie
format tot din copii. Deveniţi adevărate vedete, emoţionaţi şi,
în acelaşi timp, mîndri, aceştia au acordat premiile
competiţiei în cadrul festivităţii ţinute la MŢR, imediat
după ultimul film al festivalului. Astfel, Luca Istodor şi Marc
Solomon au prezentat Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui
actor-copil, care a revenit Milicăi Spasojevic din Prinţul de
hîrtie, Marian Bratu şi Timotei Duma au anunţat Premiul
pentru cel mai bun scenariu al unui film pentru copii, acordat
coproducţiei China-Danemarca-Africa de Sud, Te rog, votează-mă!,
iar Premiul pentru cel mai bun film, prezentat chiar de preşedinta
juriului, Catinca Untaru, a revenit filmului ceh În pod al lui
Jifií Barta. Premiul a fost înmînat Monikăi
Stepanova, directoarea Centrului Ceh din Bucureşti, şi lui Antoine
Bagnaninchi, distribuitorul local al filmului. Acesta din urmă,
alături de regizorul Bogdan Mustaţă şi de producătoarea Ada
Solomon, a făcut parte din juriul care a ales proiectul ESC al
Anei-Carola Buzatov drept cîştigător al concursului de
proiecte de film (lungmetraj) pentru copii. În urma concursului
de poveşti KINOdiseea, organizat în parteneriat cu postul de
radio Itsy Bitsy, cîştigătorii, anunţaţi de Daniel
Mitulescu, directorul festivalului, şi de Benjamin Ribout, director
artistic, au fost: Ioan Tudor-Frunză (Premiul I), Gabriela Ionescu
(Premiul II), Mihai Ciobanu (Premiul III). Copiii prezenţi la filme
au avut ocazia să-şi voteze favoritul: cel ales a fost Ponyo, film
de animaţie al japonezului Hayao Miyazaki, şi prezentat de Mihai
Fulger, coordonator programe şi promovare.
Finalul Festivalului a adus la Muzeul
Ţăranului Român un bal mascat în care au fost antrenaţi
nu doar copiii, ci toţi cei prezenţi. KINOdiseea s-a încheiat
într-o atmosferă carnavalescă, în care toţi copiii au
fost transformaţi în personaje de poveste. Succesul acestei
prime ediţii arată că din KINOdiseea se poate constitui un
festival cu rezonanţă puternică în sfera culturală
contemporană.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters