OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Tot povestea unui călător îl întîmpină şi de data aceasta pe cititor, numai că acum peregrinul american are doar 16 ani şi nu mai poartă cu sine o viziune închegată asupra vieţii, căreia să îi rămînă fidel şi pe care să o opună umanităţii ce-şi pierde „siguranţa“ şi pluteşte în derivă. Face parte, însă, tot din categoria oamenilor rari ce nu se mulţumesc să reacţioneze, ci preferă să acţioneze, să-şi controleze destinul, în virtutea unor principii etice. John Grady Cole este un adolescent texan, ce-şi are ca punct de pornire în sălbatica sa aventură a autoeducării tot dezintegrarea unei lumi aşezate în tipare bine pecetluite. Despărţirea părinţilor, moartea bunicului şi iminenta vînzare a fermei în mediul căreia crescuse îl determină pe tînăr să-şi ia lumea în cap, împreună cu prietenul său, Rawlins.

 

Intriga se desfăşoară într-un tempo susţinut, cu elementele specifice westernului, visele tînărului plătindu-se cu sînge. Întîlnirea cu băiatul de treisprezece ani, Blevins, un alt „neiniţiat“ îndărătnic fugit de acasă, trăgător de elită (care va omorî şi cîţiva oameni pentru calul care îi este furat), le aduce celor doi numai necazuri, într-un Mexic frumos în sălbăticia sa de nepătruns. Una peste alta, eroul se îndrăgosteşte de frumoasa fiică a moşierului la care găsesc de lucru – îmblînzesc cai sălbatici, stîrnind admiraţie şi invidie – şi asta îl aduce din nou în apropierea morţii. Nu moare, dar răzbunarea stăpînului îl trimite în puşcărie, unde îl aşteaptă alte comploturi şi ameninţări. Deşi supravieţuirea îi pare aproape imposibilă, o cîştigă totuşi cu preţul unei lupte pe viaţă şi pe moarte împotriva cuţitarului mexican plătit pentru asta. După o ultimă noapte de iubire, la sfîrşitul căreia Alejandra se întoarce la familie, John Grady Cole îşi continuă seria de aventuri prin răzbunarea (prilej de noi bravuri, desigur!) împotriva căpitanului din pricina căruia ajunsese la închisoare şi care îl lăsase fără cai. De fapt, recuperarea şi readucerea acestora pe meleaguri americane este ţinta finală a drumului său, ultima probă a traseului său iniţiatic. Întors în Mexic, este aşteptat de prietenul căruia îi înapoiază calul şi are şansa de a întîlni un judecător justiţiar care i se substituie discret tatălui mort între timp.

 

Deşi rănit şi împuşcat, erou fiind, tînărul rămîne fidel idealului şi îşi încheie victorios drumul maturizării, de-a lungul căruia Cormac McCarty a presărat de data aceasta cam multe seminţe: religie, maturitate, destin, libertate, democraţie, istorie latino-americană, condiţia femeii, cultură, iubire ideală (un supercowboy curajos, loial, nesupus, comunicînd mai bine cu caii decît cu oamenii, se îndrăgosteşte de o seniorita perfectă, o julietă care îi rămîne inaccesibilă din cauza opoziţiei familiei) etc.

 

Schema narativă are prea multe elemente de clişeu, de previzibil, de dramă hollywoodiană derulată pe un imens ecran de cinema, pentru a-şi primi doritele aplauze pentru originalitate. Deseori, discordanţa dintre spectaculosul dramatic al evenimentelor şi pretenţia de profunzime a meditaţiilor sfîrşeşte în patetism. Aşa se întîmplă şi în scena în care, după ce împuşcă o căprioară, John Grady Cole o priveşte scăldată în propriu-i sînge şi îşi aminteşte de iubirea sa pierdută cu tot cu misterele ei. Gîndurile sale învăluie uşor aura întregii lumi: „S-a gîndit că frumuseţea lumii ascundea o taină. S-a gîndit că, pentru ca inima lumii să bată se plătea un preţ uriaş, că suferinţa lumii şi frumuseţea ei funcţionau într-un raport de echitate divergentă şi că pînă la urmă, dat fiind acest dezechilibru năvalnic, trebuia să curgă mult sînge pentru ivirea unei singure flori“.