Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   Octombrie   |   Numarul 597   |   Odiseea unui Harap-Alb american

Odiseea unui Harap-Alb american

Cormac McCarty - Căluţii mei, căluţi frumoşi

Autor: Dana PÎRVAN-JENARU | Categoria: Literatură | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Odiseea unui Harap-Alb american
Cam aşa s-ar putea descrie sintetic romanul Căluţii mei, căluţi frumoşi, recent tradus la Polirom. După excelenta alegorie a călătoriei sufletului omenesc prin lume, a dispariţiei unei lumi bine drapate sub straiele purpurii ale unui western modern violent din Nu există ţară pentru bătrîni şi după povestea la fel de dramatică a supravieţuirii prin transmiterea valorilor în prag de apocalipsă din Drumul, aşteptările cititorilor lui Cormac McCarty nu pot fi decît sporite.
 
Tot povestea unui călător îl întîmpină şi de data aceasta pe cititor, numai că acum peregrinul american are doar 16 ani şi nu mai poartă cu sine o viziune închegată asupra vieţii, căreia să îi rămînă fidel şi pe care să o opună umanităţii ce-şi pierde „siguranţa“ şi pluteşte în derivă. Face parte, însă, tot din categoria oamenilor rari ce nu se mulţumesc să reacţioneze, ci preferă să acţioneze, să-şi controleze destinul, în virtutea unor principii etice. John Grady Cole este un adolescent texan, ce-şi are ca punct de pornire în sălbatica sa aventură a autoeducării tot dezintegrarea unei lumi aşezate în tipare bine pecetluite. Despărţirea părinţilor, moartea bunicului şi iminenta vînzare a fermei în mediul căreia crescuse îl determină pe tînăr să-şi ia lumea în cap, împreună cu prietenul său, Rawlins.
 
Călătoria sa în Mexic este plină de întîmplări tragic-spectaculoase, dar şi amuzante, în construcţia cărora Cormac McCarty îmbină antitetic realismul naturalist al cruzimii societăţii umane cu romantismul viziunii idilice asupra naturii văzute ca model al armoniei, al comunicării. Ca şi în multe alte romane americane, o prioritate aparte o are puternica legătură dintre protagonist şi natură, confraţi şi mai ales tradiţie, structura şi materialul romanului nefiind tocmai surprinzătoare.
 
Intriga se desfăşoară într-un tempo susţinut, cu elementele specifice westernului, visele tînărului plătindu-se cu sînge. Întîlnirea cu băiatul de treisprezece ani, Blevins, un alt „neiniţiat“ îndărătnic fugit de acasă, trăgător de elită (care va omorî şi cîţiva oameni pentru calul care îi este furat), le aduce celor doi numai necazuri, într-un Mexic frumos în sălbăticia sa de nepătruns. Una peste alta, eroul se îndrăgosteşte de frumoasa fiică a moşierului la care găsesc de lucru – îmblînzesc cai sălbatici, stîrnind admiraţie şi invidie – şi asta îl aduce din nou în apropierea morţii. Nu moare, dar răzbunarea stăpînului îl trimite în puşcărie, unde îl aşteaptă alte comploturi şi ameninţări. Deşi supravieţuirea îi pare aproape imposibilă, o cîştigă totuşi cu preţul unei lupte pe viaţă şi pe moarte împotriva cuţitarului mexican plătit pentru asta. După o ultimă noapte de iubire, la sfîrşitul căreia Alejandra se întoarce la familie, John Grady Cole îşi continuă seria de aventuri prin răzbunarea (prilej de noi bravuri, desigur!) împotriva căpitanului din pricina căruia ajunsese la închisoare şi care îl lăsase fără cai. De fapt, recuperarea şi readucerea acestora pe meleaguri americane este ţinta finală a drumului său, ultima probă a traseului său iniţiatic. Întors în Mexic, este aşteptat de prietenul căruia îi înapoiază calul şi are şansa de a întîlni un judecător justiţiar care i se substituie discret tatălui mort între timp.
 
Deşi rănit şi împuşcat, erou fiind, tînărul rămîne fidel idealului şi îşi încheie victorios drumul maturizării, de-a lungul căruia Cormac McCarty a presărat de data aceasta cam multe seminţe: religie, maturitate, destin, libertate, democraţie, istorie latino-americană, condiţia femeii, cultură, iubire ideală (un supercowboy curajos, loial, nesupus, comunicînd mai bine cu caii decît cu oamenii, se îndrăgosteşte de o seniorita perfectă, o julietă care îi rămîne inaccesibilă din cauza opoziţiei familiei) etc.
 
Schema narativă are prea multe elemente de clişeu, de previzibil, de dramă hollywoodiană derulată pe un imens ecran de cinema, pentru a-şi primi doritele aplauze pentru originalitate. Deseori, discordanţa dintre spectaculosul dramatic al evenimentelor şi pretenţia de profunzime a meditaţiilor sfîrşeşte în patetism. Aşa se întîmplă şi în scena în care, după ce împuşcă o căprioară, John Grady Cole o priveşte scăldată în propriu-i sînge şi îşi aminteşte de iubirea sa pierdută cu tot cu misterele ei. Gîndurile sale învăluie uşor aura întregii lumi: „S-a gîndit că frumuseţea lumii ascundea o taină. S-a gîndit că, pentru ca inima lumii să bată se plătea un preţ uriaş, că suferinţa lumii şi frumuseţea ei funcţionau într-un raport de echitate divergentă şi că pînă la urmă, dat fiind acest dezechilibru năvalnic, trebuia să curgă mult sînge pentru ivirea unei singure flori“.
 
Stilul lui McCarty însă este şi aici inconfundabil. Cei care iubesc proza ce nu se supune rigorilor dictate de gramatică şi de ortografie vor găsi în Căluţii mei, căluţi frumoşi destule satisfacţii. Aparenta simplicitate, naturaleţea dialogurilor nemarcate grafic şi tăiate după ritmul respiraţiei, descrierile poetice care evocă liric timp şi spaţiu, oferind un revers lumii brutale în care doar cei puternici răzbesc, dar mai ales frazele construite în aşa manieră încît surprind şi provoacă – sînt toate elemente ce pot echilibra balanţa, compensînd „uşurătatea“ intrigii. Iată, de pildă, fraza extrem de frumoasă cu care începe romanul: „Flacăra lumînării şi imaginea ei răsfrîntă în oglinda de perete s-au răsucit şi s-au îndreptat cînd a intrat în hol şi apoi iarăşi cînd a închis uşa“.

Cum Căluţii mei, căluţi frumoşi este primul volum din Trilogia graniţei, e de sperat ca, odată cu maturizarea lui John Grady Cole, să capete şi intriga mai multă profunzime şi să se ridice cel puţin la înălţimea stilului.

 

Cormac McCarty
Căluţii mei, căluţi frumoşi
Traducere din limba engleză şi note de Iulia Gorzo
Editura Polirom, Iaşi, 2011, 344 p.


Etichete:  Cormac McCarty, Căluţii mei căluţi frumoşi
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire