Pentru scenografia spectacolului Aniversarea (la Nottara),
inclusiv pantofii & şosetele negre asortate la costumul alb (personajul lui
Alexandru Repan) şi platourile de plastic servite la eleganta petrecere
familială, Ştefan Caragiu a fost nominalizat la Premiile Uniter de anul acesta.
Alexandru Dabija primeşte o menţiune de onoare pentru regia spectacolului de la
Odeon, Pyramus & Thisbe 4 you, apreciat la superlativ de o cohortă de
critici, dar nenominalizat ca producţie. Calitatea nu e subiect de plebiscit, e
adevărat, aşa încît, deşi interpreţii sînt nominalizaţi la toate categoriile de
actorie, Casa Zoikăi, montată de Alexandru Tocilescu la Teatrul de Comedie, nu
e pomenită nici la capitolul regie, nici la secţiunea spectacole. În ce
priveşte nominalizarea lui Vlad Ivanov pentru rolul Doctorul din Un duel,
întrebarea ar fi dacă nu cumva e vorba despre un rol principal şi nu, aşa cum
consideră juriul, secundar.
Secţiunea pentru debut continuă să aibă probleme de…
filozofie: teoretic, nominalizarea ar trebui să privească prima creaţie de
teatru (profesionist) după absolvirea facultăţii, numai că, între 2008 – cînd a
absolvit – şi octombrie 2009, cînd a avut loc premiera cu Leonce şi Lena, Crina
Semciuc a mai jucat – chit că pe triplu rol – în Podu’ lui Horaţiu Mălăele de
la Metropolis, teatru care nu-i mai puţin profesionist decît Comedia, iar David
Schwartz a montat, înainte de România! Te pup de la Naţionalul din Iaşi, nişte
spectacole la Teatrul LUNI de la Green Hours (nici acesta – unul de amatori…).
Nimeni nu contestă, în nici un caz, îndreptăţirea nominalizărilor etc., doar că
respectarea regulamentului e sub semnul întrebării; şi cum situaţia are o
recurenţă îngrijorătoare în ultimii ani, poate ar trebui făcută publică o
schimbare a condiţiilor, care să aibă în vedere, de pildă, creaţiile din primii
doi sau trei ani de la absolvire.
Eclectismul nominalizărilor de anul acesta vădeşte, aş zice,
divergenţe înăuntrul juriului – singurul spectacol asupra căruia par să fi
căzut cu totul de acord e Aniversarea (paranteză de atmosferă: două dintre cele
trei producţii nominalizate ca cel mai bun spectacol sînt versiuni scenice ale
unor filme realizate de regizori din „şcoala“ Dogma, Thomas Vinterberg –
Aniversarea/Festen – şi Lars von Trier – Breaking the Waves).
În general, lista
de nominalizări e o combinaţie între elogiu al lui „nici prea-prea, nici
foarte-foarte“ şi gest compensatoriu – membrii juriului au ocolit programatic
orice vor fi văzut ei drept cărare bătătorită, în favoa-rea „redescoperirilor“:
Gelu Niţu este senzaţional în Casa Zoikăi, dar nu şi Emilia Popescu – toţi
actorii nominalizaţi sînt dintre cei mai buni, dar rolurile pentru care sînt
răsplătiţi nu sînt întotdeauna cele mai strălucite ale lor. Cu ceva efort, anul
acesta are şi Teatrul Naţional din Bucureşti trei nominalizări – pentru
actorie, inclusiv un omagiu adus Sandei Toma. Cheia în care s-a scris această
listă – chiar dacă trecem peste nedreptatea făcută lui Pyramus & Thisbe 4
you, „sancţionarea“ lui Tocilescu (la pachet cu Casa Zoikăi) şi a unor teatre
etc. – e una a minorului: tresărirea de viaţă în trupul mort al Teatrului
Nottara, care nu face ca Aniversarea să fie un spectacol foarte bun, ci doar
unul bun(uţ), revenirea pe listele de nominalizări a lui Victor Ioan Frunză,
ignorarea totală a spectacolului Gianinei Cărbunariu cu 20/20, ca şi a scenografiei
şi a unor roluri din Piaţa Roosevelt, dar şi cea a lui Dragoş Buhagiar de la
Uriaşii munţilor (doar ca să nu mai fie Buhagiar încă o dată nominalizat). Se
merge pe nişte drumuri atît de ocolite, încît devin nesemnificative. Sîntem,
din nou, în zodia banalului profund – încît pînă şi miza Premiilor Uniter se
pierde în ceaţă, căci despre excelenţă nu e vorba.
Wow! Un text ce pare scris dintr/o suflare. In textul asta este si raspunsul la intrebarea de ce sunt eu cititorul tau fidel. Dar, Iulia, eu tin minte o declaratie a dlui Tocilescu, prin care a interzis ca numele domniei sale sa mai faca figuratie in crincenul razbel pt premiile uniter! Poate de asta lipseste numele lui de pe lista asta scrisa in cheie minora, cum bine zici.
Am o completare la pertinenta ta observatie, calitatea nu e subiect de plebiscit. Stii ce cred eu ca s/a intimplat in cazul Pyramus &Thisbe 4 you? Dupa ce a luat cel mai iubit/rivnit dintre premii, e vorba de premiul national pt arta si cred ca stii pt ce era asa de rivnit, s/a ridicat o maaaare secure deasupra capului dlui dabija care a fost pregatita sa cada, INDIFERENT de calitatea spectacolelor semnate de regizorul in cauza. Si securea a cazut paste Pyramus &Thisbe 4 you, pt ca Dabija nu se potoleste, tot mai are resurse sa faca spectacole bune, de ce? De ce atita nedreptate!? Gata, ajunge, a luat destul! De ce nu intelege omu’ asta sa se potoleasca odata, sa se dea la o parte?! Of, of si iar oof!
O alta maaare secure este pregatita deasupra capului lui radu afrim, chiar daca el se va reinventa la urmatorul spectacol iar actorii lui se vor transfigura in personaje cum n/a mai vazut micul paris, securea va fi greu de oprit si va cadea peste toti cei implicati in proiectele acestui regizor. Da eu zic ca e de bine, securea aia pregatita sa cada e de tot hazul si va grabi reinventarea acestui regizor. Ar fi si cazul.
Felicitari si pt cine apara copyro, se simte ca ai trudit la documentarea acestui text, sper ca efortul tau sa nu fie in zadar.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters