OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Statisticile demonstreaza ca in secolul 20 cea mai jucata, mai citata si mai comentata piesa de teatru a fost Hamlet. Numarul din luna iunie al revistei clujene Korunk si-a ales ca tema aceasta capodopera a lui Shakespeare, scrisa acum 400 de ani, dar universal valabila. Grupajul de texte din Korunk se refera la aspectele teoretice ale constructiei dramei, axindu-se mai ales pe actul V al acesteia, considerat de cei mai multi segmentul-cheie al piesei (o analiza detaliata in acest sens o realizeaza Horváth Andor, Lacrimi in loc de singe). Ni se ofera si o noua versiune in maghiara a acestui act, in traducerea lui Jánosházy György. Tot Jánosházy este cel care a tradus pentru grupajul din Korunk rezultatul unei idei extrem de interesante: psihanalistul francez de origine maghiara, Nicolas Abraham, a scris o continuare la piesa lui Shakespeare sub forma unui al saselea act. Acesta se bazeaza pe conceptia autorului, conform careia toate personajele din Hamlet se comporta ca si cum ar fi niste marionete ale aceluiasi Spirit. Intrebarea esentiala care se ridica in acest caz ar fi, deci, cine e acest Spirit si ce ascunde el?
Din continutul celorlalte studii si articole pe aceasta tema mai semnalam ca Nánay István, critic de teatru, se ocupa de unele imperfectiuni sesizate in textul traducerilor in maghiara ale piesei, iar filozoful Berszán István scrie despre interpretarea pe care i-a oferit-o Salman Rushdie personajului shakespearian Yorick (Glume temporale – Yorick, Hamlet). Publicistul Bíró Béla ne prezinta o carte a filozofului maghiar Haller