OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Oglinzi paralele revista-caiet de dialog cultural editata de Societatea Culturala si Stiintifica „Ivan Krasko“ in colaborare cu Uniunea Democratica a Cehilor si Slovacilor din Romania. Redactia: Dagmar Maria Anoca, Florin Banescu (redactori externi), Ondrej Stefanko – redactor-sef, culegere computerizata. Aparitie trimestriala declarata. A ajuns insa, dupa cinci ani de existenta, abia la al treilea numar. Revista este impartita in doua sectiuni paginate invers una in raport cu cealalta – doua „oglinzi paralele“ – in limba romana si, respectiv, slovaca. Sumar generos, bine organizat. Sectiunea romaneasca a numarului trei este ilustrata cu reproduceri dupa lucrarile artistului plastic slovac Ludovit Fulla, iar cea slovaca e ilustrata cu reproduceri dupa lucrarile pictorului slovac Mikulasa Alesa Bazovskeho. Cuprinsul sectiunii romane e in limba slovaca, iar cel al sectiunii slovace – in romana. In cadrul sectiunii in limba slovaca pot fi citite un poem de Petre Grozav si proza de Pavol Bujtar, un eseu al lui Ondrej Stefanko (Amantul etern si ucenicul neobosit al muzelor) la rubrica „Slovacii din Romania“, poezie romaneasca de A.E. Bakonski si Angela Marinescu, proza scurta romaneasca de Mircea Horia Simionescu si Anamaria Beligan („Beliganova“), un eseu de Marko Bela (Pisica transilvana), „interferente“ literare de Marilena Felicia Tiprigan, consemnari si recenzii din zona de interferenta a culturilor romana si slovaca (acestea din urma prezente si in sectiunea slovaca). Traducerile apartin lui Ondrej Stefanko. Cuprinsul sectiunii in limba romana include poeme de Robert Bilek si Ivan Miroslav Ambrus, o interesanta, densa comunicare despre slovacii din Romania (Repere istorice si situatia actuala) sustinuta de Ondrej Stefanko la aniversarea a zece ani de la infiintarea Uniunii Cehilor si Slovacilor din Romania, poezie slovaca de Miroslav Valek si Jan Strasser, proza scurta slovaca de Dominik Tatarka si Dusan Taragel &Peter Pistanekslovaca, un „eseu slovac“ de Pavlo Strauss.


de ici, de colo

Foarte placute si incitante paginile de critica si istorie literara din ultimul numar al revistei Ararat, periodic al Comunitatii Armenilor din Romania (1-15 septembrie 2000). Eroul principal este scriitorul Arsavir Acterian, disparut dintre noi in urma cu citiva ani, la o virsta venerabila. Editorialul revistei, semnat de Mihai Sora (Un model) este o emotionanta evocare a ultimului supravietuitor al familiei Acterian, care a dat culturii romane alte doua nume de rezonanta: Jenny si Haig. In pagina 5 este reprodus un text al lui Arsavir Acterian insusi, o rememorare a unor episoade din perioada petrecuta in inchisorile comuniste in urma procesului Noica-Pillat. (Arsavir Acterian fusese cumnatul actritei Marietta Sadova, „vinovata“, intre altele, de distribuirea clandestina a romanului Noaptea de Sinziene de Mircea Eliade). Pe pagina urmatoare – un „portret in farime“: imaginea lui Arsavir Acterian asa cum se incheaga dintr-o scrisoare datata 1979 a lui Mircea Eliade catre Barbu Brezianu si dintr-o scrisoare a lui Eugen Ionescu din 1977 catre Arsavir, vechiul sau prieten din adolescenta si tinerete. Printre carti si inchisori se intituleaza periplul istorico-literar al lui Florian Baiculescu printre cartile lui Arsavir si Jenny Acterian, dar si ale unui alt om de cultura de origine armeana, scriitorul si publicistul Leon Kalustin, prieten si tovaras de recluziune cu Arsavir Acterian: „Un om de lume (Leon Kalustin) si un introvertit (Arsavir Acterian) revenind printre noi prin cartile lor si buna idee a celor de la Ararat de a le evoca personalitatea.“ Sint evocate doua figuri apropiate lui Arsavir Acterian, care, in perioada dictaturii ceausiste, l-au readus in atentie: Ovid S. Crohmalniceanu si Bedros Horasangian.

A aparut un nou numar (8, august 2000) al revistei de studii feministe ANAlize, editata de Societatea de analize feministe AnA. Tema: Femeile si corpurile lor. Sumarul e provocator si foarte consistent, meritind citat, practic, in intregime. „EditoriAna“ este semnat(a) de Iulia Hasdeu. Grupajul de Studii se deschide printr-un eseu al unei militante austriaco-elvetiene pentru drepturile femeii, Reinhild Traitler-Espiritu (Frumusetea izbavitoare) in care este abordata, intr-un stil placut si accesibil, o problema grava, din unghi teologic (si din perspectiva criticii feministe), anume experienta frumusetii lui Dumnezeu in relatie cu experienta frumusetii femeii. Urmeaza un articol incitant al Magdalenei Misleanu despre (intre altele) primul miting postdecembrist al femeilor din Romania, prilejuit de aparitia in Playboy-ul romanesc a unui articol penibil, de trista si jenanta faima: Cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi urme? Autoarea comenteaza cu amaraciune reactiile timide ale opiniei publice romanesti la acest articol, in fond, reprezentativ pentru o anume mentalitate machist-mitocaneasca. Corpul femeii – trofeu al dominatiei masculine se intituleaza eseul Sorinei Negulescu despre relatia dintre constiinta proprietatii femeii asupra propriului corp si agresiunea sexuala. Eseul Iuliei Hasdeu despre Trup si suflet. Corpul feminin si religiozitatea femeilor contemporane ar merita un comentariu aparte. Laura Grumberg scrie despre Corpul uman ca proiect in cadrul unui mic studiu de gen. Foarte bun si interviul acordat Mihaelei Rabu de dr. Alexandru Blidaru (o discutie neconventionala despre chirurgia mamara in Romania si despre traumele aferente). Sectiunea de femin(in)ologie gazduieste un documentar al Adinei Bradean in care este comentat un extraordinar „counter-cinema“ feminist, Bye-bye, Babushka, despre conditia femeii in societatea comunista rusa. Brindusa Palade face reflectii pe marginea experientei propriului corp si a privirilor masculine. E de citit si sectiunea Pro-femina. Documente istorice, unde Stefania Mihailescu reproduce doua scrisori polemice ale primei noastre feministe, jurnalista Sofia Nadejde, catre Titu Maiorescu. Merita mentionate si recenziile, respectiv „reperele bibliografice“ in cadrul carora sint comentate cele mai noi aparitii (publicatii si volume) din tara si strainatate in domeniul teoriei feministe.


reviste judetene

Meandre, revista de cultura semestriala din judetul Teleorman. In cei trei ani de existenta au aparut patru numere. Cel mai recent, pe care il prezentam in cele ce urmeaza, a aparut in iunie 2000, la ceas comemorativ de an Eminescu. Apare cu sprijinul Ministerului Culturii si este editata de Inspectoratul pentru Cultura al Judetului Teleorman, cu contributia unor institutii culturale din zona. Redactor-sef: Stan V. Cristea. Redactori: Ion Nuta, Georgeta Done. Coperta intii a acestui numar infatiseaza „portretul din 1869“ (corect: fotografia) lui Mihai Eminescu, iar coperta a patra – un tablou cu flori de Ion Baban. Se remarca buna prezentare grafica si eforturile de a oferi o imagine cit mai completa a vietii culturale din Teleorman. Revista este surprinzator de bine structurata. Prima sectiune a revistei este dedicata, fireste, „anului Eminescu“. Grupajul contine cronici, desigur, superelogioase, dar aplicate, pe marginea „contributiei“ Eminescu si Teleormanul de Stan V. Cristea, informatii de istorie literara despre Eminescu si o serie de poeti „devotati“ din epoca (Al. Deparateanu, Dimitrie Teleor) semnate de Iordan Datcu si Gheorghe Filip, panseuri hagiografice ieftine, pline de majuscule, de Stefan Vida Marinescu si o cronicheta a lui Stan V. Cristea despre recent aparutul volum de corespondenta inedita Eminescu-Veronica Micle. Pe linga Eminescu, este comemorat si Marin Preda, de la a carui disparitie fizica se implinesc 20 de ani. Articolele au, in general, un aer de provincialism constiincios, impanate cu inevitabilele clisee sforaitoare despre cultura si „mirabile spiritus loci“. Sint recenzate pe spatii ample productiile literare (nu putine) ale unor autori locali (fara pretentii). Este omagiat acad. Dan Berindei „un mare istoric“ pe care Teleormanul l-a dat tarii. Poezelele plasate in casetele cu titlul „Poesis“ sau „Echivalente lirice“ si fragmentele de proza sint, in cel mai bun caz, de un nivel submediocru. Revista sta insa mult mai bine, chiar onorabil, la capitolul informatii culturale locale. Dincolo de comentariile modeste (ca sa zicem asa) care le insotesc, sint panoramate, practic, toate manifestarile culturale de pe raza judetului, de la arte vizuale pina la biblioteci publice, si de la politicile publice pentru romi pina la ansamblurile de muzica populara. Interesante documentar sint paginile despre diverse descoperiri arheologice si monetare din zona, despre „familii, mosii, conace“ sau „traditii, datini, obiceiuri“ sau „documentele“ inedite despre personalitati mai putin cunoscute ale elitei locale din secolul al XIX-lea si de la inceputul secolului al XX-lea.


la colt

Revista Luceafarul si-a reluat de doua saptamini aparitiile, dupa o vacanta de vara in care nimeni nu i-a simtit lipsa. Numarul 32/2000 ne-a atras atentia doar prin tableta lui Horia Garbea din pagina 2, in care acesta ii ia apararea (in vulgar-sclifositul stil pompieristic cu pretentii de umor al „nouazecismului“ Playboy) colegului sau Mihail Galatanu, recent „denuntat“ procuraturii din Brasov pentru agresiune sexuala la adresa simbolurilor nationale. Horia Garbea profita de acest prilej pentru a face un elogiu volumului denuntat, Memorialul placerii. Sigur ca incriminarea unui poet, indiferent de valoare, pentru delict de opinie sau vulgaritate „antinationala“ e stupida si condamnabila in sine (fiind, totodata, un simptom social-politic primejdios), iar faptul ca un autor precum Mihail Galatanu profita de acest incident folosindu-l ca trambulina promotionala, doar-doar va deveni vedeta, il priveste personal si nu merita a fi prea mult comentat. A-l face insa pe Galatanu „exemplar atit ca detinut cit si ca poet“, cum procedeaza Horia Garbea, e de-a dreptul fraudulos. Sa venim insa „la cestiune“, adica la textul-tableta din Luceafarul. Dupa ce plaseaza facil si derizoriu-apocaliptic „cazul Galatanu“ pe fundalul dezastrului societatii romanesti actuale care are atitea pe cap (lucru cu care nu poti fi decit de acord), H.G. il ridica in slavi pe colegul Galatanu cu o elocventa demna de o cauza mai buna: „Cel care a bulversat Romania este Mihail Galatanu, ucigas in serie de metafore si comparatii, strangulator de elocventa si lirism“, „noul Rimaru al versului“; „cu numai 40 de pagini de versuri Galatanu a distrus prejudecati mai multe decit cei mai incercati teroristi cu 40 de kile de trotil“ etc. Intimplarea face ca am primit, de curind, la redactie un protest al celuilalt acuzat, tinarul poet Marius Ianus, pus mai de multisor la zid de cucernicii nationalisti de la ASCOR si Liga Studentilor pentru poemul Romania. In respectivul protest, Ianus se desolidarizeaza ferm de Galatanu, „penibilul poet din mahalaua mahalalei“, despre care spune (intr-un text devastator) ca a fost stimulat, din invidie, de mai sus-amintitul poem si ca a comis „provocarea“ nu dintr-o exasperare autentica, ci numai pentru a-si face reclama. Credem ca nu numai Marius Ianus e indreptatit sa protesteze, ci si... Rimaru, liderul trupei rap R.A.C.L.A., in mod cert un poet mai autentic decit cel pe care Horia Garbea il numeste „noul Rimaru al versului“ ...