In Romania, presedintele este suspendat fara argumente constitutionale, iar Parlamentul poate schimba legile in functie de interesele de moment ale diverselor grupari cu terminatii in lumea semiobscura a afacerilor. in Romania, partidele si coalitiile nu se formeaza nici in jurul unor proiecte modernizatoare, nici in jurul doctrinelor sau ideologiilor comune, ci pentru pastrarea statu-quo-ului sistemului clientelar. in Romania anului 2007, mass-media este concentrata in citeva trusturi aflate in proprietatea unor oameni de afaceri cu trecut controversat, cercetati de procurori in dosare complexe. in Romania anului 2007, principalii beneficiari ai tranzitiei autohtone continua sa dirijeze scena politica a tarii si sa transeze liniile ei directoare. in Romania anului 2007, reprezentantii acestor beneficiari reusesc sa dea la o parte un presedinte hotarit sa modifice regulile unui sistem corupt. in 2007, Romania este o democratie subminata de o oligarhie bine structurata.
De 17 ani, pe baza regulilor democratice, acelasi grup de oameni isi consolideaza puterea economica si influenta asupra politicului. De 17 ani, cercul vicios care leaga afacerile de politic nu poate fi strapuns, iar incercarea de fisurare facuta de presedinte ii va fi fatala, mai devreme sau mai tirziu, fiindca in Romania sistemul democratic este doar o vitrina bine aranjata, in spatele careia totul este posibil.
in Romania anului 2007, Guvernul si Parlamentul sfideaza cu legea in mina principiile democratiei, demonstrind ca nimic nu e ilegal, desi totul devine ilegitim. in 2007, Romania este condusa de un guvern care nu a cistigat alegerile si care nu are sustinere parlamentara. in 2007, Parlamentul acuza si rastoarna presedintele, fara sa aduca probe care sa-l incrimineze. in 2007, seful statului roman nu este lasat de Consiliul National al Audiovizualului sa se apere in fata electoratului, dar acelasi Consiliu nu-i opreste pe acuzatorii presedintelui sa se lafaie pe toate posturile de televiziune, de dimineata pina seara.
in 2007, sub umbrela democratiei de fatada, marile trusturi de presa consolideaza coalitia antiprezidentiala, anihilind prin metode bine puse la punct opiniile contrare, atunci cind nu le elimina pur si simplu. in Romania, presa nu este acaparata de putere, ca la Moscova, prin ucazele Kremlinului, ci este lasata sa functioneze liber, dupa regulile pietei. Regulile pietei mediatice sint insa facute de cei care au nevoie de putere, de cei care au capacitatea financiara si informatiile-cheie despre oamenii zilei. Regulile pietei mediatice sint facute in favoarea celor care pot influenta mersul lucrurilor. Regulile pietei mediatice sint facute, de fapt, de oligarhi in propriul lor interes.
in aceste conditii, presa este socotita libera, desi in cea mai mare parte se afla la indemina unor oameni de afaceri compromisi, care au nevoie de protectie politica. Criteriile democratice, intre care libertatea presei, sint respectate la prima vedere, dar in subsidiar functioneaza constringerile nevazute ale intereselor patronale, preluate si asumate, eventual, ca principii bune de fluturat in fata auditoriului. Romania anului 2007, devenita membra a Uniunii Europene, exerseaza in mod original sistemul democratiei oligarhice, folosindu-se de oligarhia consolidata in tranzitia democratica.

