OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bloggerii români, cu legături sau nu cu lumea sportului, au comentat pe paginile personale deschiderea Olimpiadei de la Beijing şi rezultatele sportivilor români. Am inclus în acest grupaj şi un subiect conex, dezvoltat de către Vlad Petreanu pe Internet: un reportaj realizat de Antena 3 despre gimnastele românce.

Orlando crede că deschiderea Jocurilor Olimpice de vineri este superioară celor anterioare. „Vineri, odată cu deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing, chinezii au arătat lumii întregi că pot fi şi altceva decît simpli copiatori-imitatori. Ceremonia de deschidere a JO Beijing 2008 probabil că va fi cu greu egalată în curînd, şi asta nu neapărat pentru că ceilalţi nu ar avea tehnologia necesară; nope, nu e cazul, peste patru ani ar trebui să avem tehnologii superioare celor de astăzi. Da, nu e vorba de tehnologie, e vorba de oameni, chinezii sînt, alături de japonezi, unul dintre cele mai disciplinate popoare. Avantajul lor faţă de japonezi e că sînt cu un miliard mai mulţi. Seul ’88, Barcelona ’92, Atlanta ’96, Sidney 2000 sau Atena 2004 sînt departe, departe de ce au arătat chinezii că pot fi capabili.“

Şi încheie cu o felicitare: „P.S. Să ne bucurăm pentru aurul Alinei Dumitru şi să sperăm că nu va fi singurul de la aceste Jocuri Olimpice“.

Românii bat tot

Cătălin Tolontan scrie pe blogul său, în termeni elogioşi, despre medalia de aur la judo a Alinei Dumitru. „La 26 de ani, Alina Dumitru a devenit astăzi campioană olimpică, răsturnînd pronosticurile specialiştilor şi făcîndu-i pe cei 3.000 de japonezi veniţi să asiste la un triumf al lui Tani Ryoko să o aplaude furtunos pe româncă. [...] La final, ea s-a aruncat în braţele antrenorului Bercean, apoi s-a întors pe tatami şi a salutat publicul cu braţele sus şi ochii în lacrimi. A fost momentul în care cele cîteva steaguri româneşti au strălucit mai tare decît sutele de drapele nipone. V-am auzit, vă mulţumesc!, au fost primele cuvinte pe care Alina le-a spus românilor care au îmbrăţişat-o în zona mixtă!“

Şi, pentru a înţelege mai bine victoria româncei, iată cine este Tani Ryoko: „cea mai premiată femeie din istoria sportului japonez, personaj de benzi desenate de succes, avea 16 ani cînd devenea vicecampioană olimpică şi 17 cînd cîştiga titlul mondial. În 1992, cînd Tani uimea lumea la prima Olimpiadă, Alina nu împlinise 10 ani. Din 1993 şi pînă azi, Tani Ryoko n-a pierdut decît un meci, pînă să o întîlnească pe Alina Dumitru. Din 1997, adică de 11 ani, nu mai pierduse nici un meci!!!“. Japonezii au reacţionat emotiv: breaking news la principalele televiziuni şi titluri în ziare, de genul „Mama noastră a pierdut“ (Okinawa Times) şi „Românca ne-a luat aurul“ (Sport Nippon, singurul cotidian naţional de sport).

Ovidiu Ioaniţoaia explică pe blog impresia pe care i-a făcut-o deschiderea Olimpiadei.

„Sigur că m-a sedus, ca pe toţi ceilalţi, festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing. E normal să te simţi impresionat cînd urmăreşti 15.000 de tineri asudînd în pîlnia unui stadion ca să evoce fragmente din istoria milenară a unui popor ce-a inventat, printre altele, hîrtia, busola, tiparul şi praful de puşcă. Emoţia a atins cote paroxistice în clipa în care, aidoma unui fluture uriaş, fostul gimnast Li Ning, de 6 ori medaliat la Los Angeles 1984, a plutit pe lîngă cozorocul arenei şi, la capătul zborului, a aprins flacăra olimpică. [...] Am mai gîndit şi că, punînd în mişcare un buget, o tehnologie şi un efort fără precedent, China şi-a propus să şocheze. Practic, să arate omenirii că reprezintă o forţă ce trebuie luată în seamă cu maximă seriozitate, ba şi temută. De aici, şi impresia că festivitatea respectivă s-a vrut o demonstraţie de virtuozitate, dar şi de putere. Implicit, un semnal şi un avertisment.“

„Recunosc însă că m-a mai tulburat o scenă din cele transmise de la Beijing, petrecută după finala feminină de tir la pistol cu aer comprimat, distanţa 10 metri. Proba a fost cîştigată de chinezoaica Wenjun Guo, în urma căreia s-au clasat, în ordine, Natalia Paderina din Rusia şi Nina Salukvadze din Georgia. Fireşte, nimic senzaţional pînă acum, doar specialiştii să fi ştiut în ce măsură cele trei figurau sau nu pe lista favoritelor. Atît că, urcată pe podiumul de la premiere, rusoaica n-a ezitat s-o felicite şi s-o strîngă în braţe pe georgiancă. A făcut asta, atenţie, într-un moment în care armatele Rusiei şi Georgiei se aflau angajate în sîngerosul conflict din Osetia de Sud [...].“

Vlad Petreanu scrie pe blogul său, mutat recent pe o altă adresă, despre culisele lotului românesc de gimnastică. Antena 3 a difuzat recent un reportaj despre acest subiect, care poate fi vizionat pe site-ul televiziunii. „Gimnastele este filmul care ar trebui să vă scape de judecarea derizorie a unor sportive doar prin cîntărirea aurului, argintului şi bronzului pe care le-ar putea aduce (sau nu) acasă. La începutul lui aprilie, fetele din lotul naţional de gimnastică au luat cinci medalii la Europenele din Franţa, iar lotul a cîştigat titlul continental. În ţară, ştirea a fost primită cu o anume surpriză. Nu prea ştia lumea ce mai e cu fetele astea de la Deva, ce-o fi în spatele victoriei, care-i treaba cu Europenele alea şi cum se face că gimnastele au prins aurul aşa, cînd nu se aştepta nimeni. Păi nu murise gimnastica odată cu demisiile lui Belu&Bitang? De altfel, pe cei doi i-au sunat ziariştii pentru „opinii şi declaraţii“. Nicolae Forminte? Cine mai e şi ăsta? Noul antrenor? De cînd? De trei ani? Are cineva telefonul lui? Nu? Dă-l în mă-sa, ia-l pe Belu. Sau pe Bitang, pe ăştia îi ştie lumea [...].“

www.petreanu.ro

www.ovidiudraghia.com