intr-o saptamina in care presedintele Traian Basescu, pe care poporul, atit de des invocat precum corul din piesele antice, l-a votat si des-suspendat, un fastidios festival pus sub sigla neutru-elvetiana precum „Saptamina muzicii contemporane“ se deruleaza prin salile de concert bucurestene. Ciclu de manifestari ce a debutat cu un concert dedicat memoriei lui Cristian Nemescu si Andrei Tonciu, Portrete europene, recent laureati si la Cannes pentru a intari cumva prin semnele tragicului destinul artistilor.
Numerosi autori romani au fost prezenti prin lucrarile lor in Sala „George Enescu“ a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti. Lucrari de mici dimensiuni, in diverse registre, acoperind o vasta deschidere de modalitati de expresie. Unele piese chiar in premiera absoluta, precum cele semnate de Carmen Carneci sau straniul Ultimul strigat al unicornului, varianta pentru saxofon alto, tromboane si cvintet de coarde al Doinei Rotaru. Altele de mare acuratete stilistica si incarcatura spirituala, precum Polifonii si Heterofonii pentru trei clarinete si viola. Nu vom putea consemna – observatie valabila pentru intreg festivalul – toate lucrarile, autorii, interpretii sau temele prezentate cu prilejul diferitelor dezbateri sau colocvii.
Dar putem conchide, chiar si inainte de incheierea acestei dense manifestari muzicale, nivelul inalt al ofertei artistice si densitatea programului. Invitati de marca din strainatate au onorat si ei o excelenta manifestare culturala, realmente de nivel international. Ansamblul german Singer pur din Berlin, alcatuit dintr-o soprana, trei tenori, un bariton si un bas, a oferit o mostra de muzica mare, reusind un adevarat tur de forta, atit prin prospetimea interpretarii, cit si prin diversitatea pieselor selectionate din „muzica lumii“ de azi. intru totul o pledoarie energica pentru schimbarea de paradigma vizavi de muzica noua ce se naste sub ochii nostri, o pledoarie pentru deschidere spre alte culturi ale lumii de azi. Un concert la Sala Radio, sub bagheta tinarului sef de orchestra Tiberiu Soare, a cuprins, in reluare, o dramatica Pomenire a lui Stefan Niculescu, ca si alte doua lucrari pentru timpani sau percutie si orchestra de autori precum Maurice Nagel si James Mac Millan. Iesirea din norma obisnuita a concertelor simfonice a fost un bun prilej de reevaluare a propriilor noastre sensibilitati si preferinte.
Asa cum Opera Nationala Bucuresti a fost gazda altor doua premiere, prin mijlocirea studioului experimental de opera si balet „Ludovic Spiess“. Doua piese bazate pe un suport literar de anvergura prestigiului lui Eminescu si Eugen Ionesco. Opera, pantomima intr-un act, Logodna de Nicolae Brandus, dupa poemul Strigoii si Lectia, o opera intr-un act de Serban Marcu, tinar compozitor de la Cluj, iesit din mantaua prestigiosului Cornel Taranu. Doua montari si abordari stilistice diferite, sub conducerea muzicala a lui Vlad Conta, in regia Ancai Daniela Mihut si cu concursul unei experimentate coregrafe precum Adina Cezar. O Logodna cu proiectii video si multa miscare scenica, unde vocea si corpul balerinilor se conjugau cu sunetele muzicii alcatuind un mixaj cu o densa expresivitate despre viata si moarte, asa cum Lectia ionesciana a absurdului a fost bine prinsa in balansul dintre vocile protagonistilor si fundalul muzical ce voia sa exprime sonor gama variata a naratiunii evenimentiale.
Un „profesor“, Ion Dimieru, si o „eleva“, Marta Sandu, solisti tineri cu multe resurse vocale si scenice. Experimente si cautari necesare, intr-o lume in vesnica devenire asa cum este muzica. O seara „Hommmage a Gyorgy Ligeti“, dedicata unuia dintre corifeii modernitatii, cu multe momente frumoase, festivalul urmind sa se incheie cu un concert la Sala Radio cu piese de Olah, Ioachimescu si Costin Miereanu. Cu solisti de mare suprafata precum A.O. Popa si Daniel Kletzky. „Saptamina muzicii contemporane“ – o binevenita pata de culoare muzicala de inalta tinuta artistica in peisajul cultural al actualitatii. Dan Dediu si Liviu Danceanu, directorii artistici si executivi ai festivalului, merita toate gratulatiile noastre. Ca si institutiile romanesti implicate, in primul rind UCMR.

