OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mihai Maniutiu

„M-a interesat experienta mediatica a televiziunii. E intotdeauna foarte interesant sa observi care este audienta unui poet despre care toata lumea spune ca il citeste si il pretuieste, dar de fapt nu stie despre el, despre opera lui, cu mult mai mult decit ce scrie in cartile de citire. Mi s-a parut o provocare sa incerc sa il vad ca pe un subiect de actualitate... Am avut intentia de a da coerenta intregului si de a abord cit mai simplu opera lui Eminescu. Am preferat de fiecare data sa-i las pe invitatii mei, personalitati ale vietii culturale romanesti si ambasadori acreditati la Bucuresti, sa-si aleaga si poeziile, si maniera de a le citi. As dori ca, la final, sa le multumesc pentru faptul ca au acceptat propunerea mea.“
(interviu in Adevarul, 17 iunie 2000)


Alexandru Darie

„Mi se pare o idee foarte buna sa incerc sa creez un moment de poezie in domeniul audiovizualului, care are reguli precise si presupune o familiaritate cu acestea. In acelasi timp, ma simt onorat ca ma aflu alaturi de doi prieteni si colegi ai mei, pe care ii consider mari regizori sau, pentru a evita adjectivele, artisti pe linga care nu poti trece: Mihai Maniutiu si Alexandru Dabija... Glossa si Cu mine zilele-ti adaogi... sint, intr-un fel, legate, intre ele exista o relatie de corespondenta, in primul rind pentru ca amindoua dicteaza un anumit tip de teatralitate. Apoi, mi s-a parut foarte interesant ca aceste doua poezii sa devina un act teatral cu trei personaje, unul feminin si doua masculine, toate aflate in „vama“ dintre cele doua lumi. Spuse de aici, poeziile capata o rezonanta speciala. Pentru primul modul al Proeziei m-am gindit sa incep cu o poezie care sa se intinda pe mai multe zile si sa continui cu o a doua care sa-i fie ecou, intr-o interrelationare. Consider ca este esential sa existe un concept regizoral unitar al fiecarei saptamini in parte... Voalul, pianul, plopul, vintul care bate in perdelute etc., exact asta am incercat sa evitam, eu si colegii mei. Provocarea de a face versuri sub o alta forma desfide insa si orizontul de asteptare al telespectatorilor, care isi inchipuie in continuare ca spunerea unei poezii presupune calitati de recitator. Actorii care vin la Proezia trebuie sa fie buni si atit. Nu in ultimul rind, mi se pare foarte interesant de a gasi o forma moderna, cinematografica sau de televiziune, care sa permita reintrarea poeziei in casele oamenilor. Si tocmai acest lucru incearca Proezia sa faca, intr-un mod neconventional. Pentru ca de forma conventionala si consacrata eu personal m-am plictisit si m-am saturat.“
(interviu in Cronica romana, 4 februarie 2000)

„Speram atit eu, cit si colegii mei implicati in acest proiect, Mihai Maniutiu si Alexandru Dabija, sa se rupa acum niste sabloane din sufletul telespectatorilor. Ei trebuie sa inteleaga ca si noi il iubim pe Eminescu. Care este un romantic foarte modern, si asta incercam sa demonstram. Iata, Shakespeare era privit in secolul al XIX-lea drept un autor de basme. Astazi, nimeni nu se mai asteapta sa vada Visul unei nopti de vara intr-o montare cu spiridusi si volanase... Or, am optat, personal, pentru niste texte dure si nelinistitoare, potentindu-le in spiritul acestui sfirsit de mileniu. E o «altfel» de viziune, nu o impietate“.
(Evenimentul zilei, 9 martie 2000)

„Pro TV mi-a oferit o sansa extraordinara, pe care as imparti-o in doua: pe de o parte, sansa de-a ma apropia de Eminescu si de a descoperi in versurile sale structura pentru dezvoltarea, pe coordonate vizuale si sonore, la inceput teatrale si apoi, pentru mine, din ce in ce mai cinematografice, a unor scurte momente de poezie; cel de-al doilea sens al acestei sanse a fost pentru mine, acela de a invata. Lucrind la ProEZIA, cred ca am invatat foarte multe lucruri legate de limbajul televiziunii, de tehnica de filmare, mixaj si montaj. De asemenea, a devenit foarte importanta constientizarea valorii timpului, cit de dificil si de minunat este sa exprimi ceea ce doresti intr-un timp relativ scurt. In al treilea rind, ProEZIA mi-a oferit sansa de a lucra cu o echipa superprofesionista, incepind de la faza de conceptie si terminind in platou si, mai departe, in salile de montaj si de mixaj, o echipa de oameni calzi, care au fost alaturi de mine si carora le multumesc. Am inceput cu intentia de a sublinia foarte ferm despartirea mea de modul traditional de a «recita» Eminescu, iar acum, cind s-a terminat, sint foarte bucuros ca unele dintre saptaminile pe care le-am realizat au stirnit controverse, unele pina aproape de violenta, atit din partea mediului literaro-teatral din Romania, cit si din partea unor spectatori obisnuiti. Am primit atit laude, cit si injuraturi, dar in nici un caz indiferenta, ceea ce pentru o emisiune care se difuza dupa ora 24 e mare lucru...
Am mizat pe crearea unui univers constant de la o zi la alta, in cadrul saptaminii ce-mi revenea, pe echilibrul dintre planul sonor, vizual si cel al cuvintului, incercind pe cit posibil sa existe o justa masura intre toate acestea. Am mizat si pe soc in mod deliberat, soc menit sa-l scoata pe omul obosit dupa o zi de munca din amorteala miezului de noapte. Nu in ultimul rind, am mizat pe o exceptionala echipa de actori.“
(interviu in Adevarul, 15 iunie 2000)