Oprescu şi Blaga – după chipul şi asemănarea celor mai mulţi bucureşteni - Numarul 426 - Iunie - 2008 - Arhiva

Oprescu şi Blaga – după chipul şi asemănarea celor mai mulţi bucureşteni

Autor: Cristian CERCEL | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

1. Lăsînd la o parte „perlele“ şi absurdităţile prezente pe ici, pe colo prin mai toată ţara, de la tot soiul de candidaţi, la Bucureşti, acolo unde am urmărit campania cu cea mai mare atenţie, dezagreabil a fost faptul că nimeni nu părea să vrea să candideze pentru primărie. De cîştigat, cu atît mai puţin. Cu o excepţie de care ne-am fi putut totuşi lipsi. Interesant este cum PD-L-ul a propus un candidat nou pentru Primăria Capitalei, fără să se dezică de Videanu şi, în acelaşi timp, fără să defileze cu el: dacă toţi ceilalţi candidaţi puteau propune „schimbarea“, PD-L a fost/este nevoit să nu propună nici schimbarea, nici continuitatea, ceva indistinct şi confuz. Ceea ce ar putea să îl coste.

2. Rezultatele alegerilor pentru Primăria Generală şi pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti (partidele extremiste, PNG şi PRM, au împreună aproximativ 11%!!!) ne costă, oricum, pe toţi. Cei doi candidaţi, Oprescu şi Blaga, au, probabil, chipul şi asemănarea celor mai mulţi dintre locuitorii Capitalei: fie grosolani, vulgari şi pseudocompetenţi într-ale administraţiei şi total lipsiţi de adecvare la real (vezi planul autostrăzii suspendate), fie veniţi aici fiindcă, nu-i aşa, aici se fac banii şi dispuşi, probabil, să aprobe orice construcţie de zgîrie-nori pentru că de fapt îi doare în cot de un oraş pe care îl văd doar ca pe o sursă de cîştig, şi nu ca pe un oraş cu identitate, cu istorie, cu personalitate. Strategia PSD-ului, ba-i Oprescu, ba-i Diaconescu, ba-s amîndoi, ba-i iarăşi Oprescu, a fost pe cît de stupidă, pe atît de perdantă pe termen lung. Fie că Oprescu iese sau nu primar, PSD-ul nu va fi iertat de fanii necondiţionaţi ai doctorului; iar dacă iese primar şi o dă-n bară (scenariu cît se poate de plauzibil), şi PSD-ul o să aibă de pierdut, pentru că, de fapt, nu s-a dezis niciodată de acest candidat-catindat.

3. Chiar rezultate surprinzătoare nu s-au produs. Împărţirea votului politic mai cu seamă între PD-L şi PSD ne arată însă unde ne situăm: în aer, între un partid prezidenţial şi un partid ex-prezidenţial. Ce propune unul şi ce propune altul: asta chiar că nu se ştie. Liberalii au obţinut rezultate uşor peste ce se aştepta, ceea ce arată că un anume tip de stabilitate (avem, totuşi, acelaşi prim-ministru de patru ani de zile) dă bine la o anumită parte a electoratului.

4. Presei nu i-a reuşit decît rareori dezbaterea electorală înspre planul ideilor şi al proiectelor concrete. Probabil însă că nici n-a prea avut cu cine.