De ce sînt Codurile lui Predoiu
otrăvite? De ce protestează societatea civilă? De ce a fost
demarată campania „Opriţi codurile!“? „Pentru că cele patru
legi – Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil şi
Codul de Procedură Civilă – nu au fost supuse unei dezbateri
ample în societate, acestea fiind, în esenţă, mai
importante decît însăşi Constituţia, pentru că nu se
opresc doar la înşiruirea drepturilor fundamentale şi a
instituţiilor chemate să garanteze fructificarea drepturilor, ci
chiar descriu, în detaliu, felul în care funcţionează
instituţiile şi modurile în care pot fi utilizate drepturile;
pentru că au erori grave de formă şi de conţinut; pentru că nu
s-au bazat pe studii de impact şi nu au urmărit nevoile şi
interesele poporului român, pentru că urmăresc protejarea
celor corupţi, prin diminuarea pedepselor sau chiar prescrierea lor“
– a explicat recent Victor Alistar, directorul executiv al
Transparency International România. La o întîlnire
cu omologul său din Cehia, ministrul român al Justiţiei şi
al libertăţilor cetăţeneşti, Cătălin Predoiu, a declarat,
conform Newsin, că anul trecut nimeni din societate nu a fost
preocupat de Coduri. „Minte!“ – a replicat Alistar.
„Transparency International a transmis zeci de pagini de puncte de
vedere, neluate în seamă.“
Societatea românească are nevoie
de coduri mai mult decît de un preşedinte sau de un director
la AVAS. Fără cei doi, societatea poate funcţiona, dar fără
coduri, nu. Aberaţiile din normele trimise spre dezbatere
Parlamentului, cu o grabă suspectă, Comisia Europeană nestabilind
vreun deadline, pot fi citite pe pagina www.opriticodurile.ro,
lansată de Coaliţia celor 20 de ONG-uri. Mircea Toma, preşedinte
al Active Watch-AMP, le consideră un „Cernobîl legislativ“.
Ministrul Justiţiei urmăreşte prin
aceste coduri prescrierea unor fapte de corupţie şi reducerea
pedepselor pentru astfel de infractori. Aici nu e vorba de o şpagă
dată unui medic sau de ţaţa Leana de la ghişeu, cînd ia o
cutie de ciocolată, ci de marii corupţi care au dijmuit economia
naţională şi care trebuie, conform vrerii lui Predoiu, să fie mai
protejaţi sau chiar uitaţi. Codurile au fost inspirate din
democraţii solide, din legislaţia unor ţări care nu se confruntă
cu asaltul infractorilor. În expunerea de motive ale schimbării
codurilor au stat analizele comparative şi nu studiile de impact
româneşti. Să fie aplecarea ministrului spre modele străine
doar un argument care să susţină afirmaţiile unora, cum că
domnul Predoiu este ofiţer SIE?
Aceste rînduri ar putea fi
ultimele scrieri critice, dacă mîine ar intra în vigoare
Codurile în varianta Predoiu. Libertatea de exprimare este pusă
la zid. În varianta legislativă a „neoliberalului“
ministru, ziariştii ar trebui să fie doar nişte dactilografi
publici ai declaraţiilor Măriilor-Lor, cei care conduc vremelnic
România. Dar nu din cauza acestor restrîngeri de drepturi
protestează azi societatea civilă, ci pentru a atrage atenţia
cetăţeanului în privinţa pericolului în care se află
dacă Parlamentul ar vota în viteză nişte norme
antinaţionale. Dacă nu ar exista vigilenţa societăţii civile,
România ar ajunge un paradis al infractorilor, al pedofililor
şi al violatorilor în serie. Pedepsele fiind simbolice, ar fi
atraşi ca musca pe balegă.
Coaliţia „Opriţi codurile!“,
formată din peste 20 de organizaţii, cere retragerea legilor şi
rediscutarea lor la Minister. Nu îşi propune să vină cu
amendamente, aşa cum ar dori unii lideri politici, care se fac a
uita rolul acestei instituţii. Doar parlamentarii pot amenda
codurile, nu şi societatea civilă.
Într-o declaraţie recentă,
ministrul Predoiu spunea că legile domniei sale nu urmăresc
reducerea pedepselor pentru corupţie, pentru care este nevoie – în
opinia sa – de o lege specială. Aplecarea emulilor fesenişti spre
legi speciale este arhicunoscută. Ce stat de drept are legi speciale
privind tîlhărirea, violul sau pedofilia? „E aberant!“ –
strigă Victor Alistar, unul dintre liderii coaliţiei de ONG-uri.
Prin scrisoarea adresată preşedinţilor
celor două camere ale Parlamentului, coaliţia „Opriţi codurile!“
cere imperativ întoarcerea lor la Guvern, unde să se deschidă
o amplă şi reală consultare publică cu privire la viitoarea
legislaţie de bază a României, iar guvernanţii să
conştientizeze importanţa bunelor practici în consultarea
publică. „Prin acest demers, românii ar trebui să înveţe
să nu mai accepte decizii legislative lipsite de legitimitate ale
politicienilor şi să îşi consolideze simţul civic de
respingere a acestui mod de comportament autoritar al Guvernului“ –
se menţionează în comunicatul coaliţiei. A trecut vremea
arbitrariului, cînd un lider vremelnic putea decide viaţa
indivizilor şi regulile de conduită socială. Dacă ar fi trăit
azi Hannah Arendt, ea ne-ar fi explicat că mai vechiul său concept
de „nesupunere civică“ nu e dăunător, ci util. „Există o
diferenţă enormă între criminalul care tulbură ordinea
publică şi cel care refuză să fie supus“, spunea ea. Civil nu
înseamnă opus militarilor, cum înţelegea Mitterand.
Ne-a dispărut pînă şi pofta de revoltă. Şi asta e doar
începutul rinocerizării, atît de plăcută şefului din
ferma animalelor.
Graba adoptării unor legi fundamentale
într-un ritm de reactor este de-a dreptul suspectă. De ce
ministrul nu a deschis uşile instituţiei sale, atunci cînd
legea transparenţei o cerea, şi doreşte acum dezbateri publice,
cînd este sub scut? Îi e teamă de lume sau că îşi
pierde sinecura ministerială? Cînd vorbeşte în public
doreşte să fie expresia liberă a filozofiei unui Guvern fesenist
sau este vocea inconştientului unor oameni certaţi cu legea? La
întîlnirea recentă, pe care a avut-o cu contestatarii
săi, ar fi spus, cu jumătate de gură, conform surselor aflate la
discuţii, „nu la mine trebuie să vă adresaţi pentru stoparea
codurilor“. Dar la cine? La Papa Pius, la Boc sau la Zeus? Pe cine
reprezintă Predoiu în spaţiul public? În nici un caz
interesul poporului român.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters