OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vin Bush si Putin la Constanta? Foarte frumos, mai afla lumea de Romania si de importanta ei. Pina atunci, insa, o noua portie de mustruluiala adresata clasei politice romanesti a fost livrata de presedinte „Tarei si Neamului“, care i-a puiat si crescut pe toti cu neostoita energie. Nu ad integrum, ci selectiv. Chiar in aceste zile, cind suflarea mioritica se pregatea sa dea pe git cele 40 de pahare de vin in cinstea soldatilor martiri ai ortodoxiei de la Sebastia – cu titlu informativ si spre mindria dlor Vosganian si Pambuccian, soldatii deveniti mucenici ai crestinatatii chiar au fost armeni –, sintem admonestati ca boicotam justitia si procuratura si „organele“.

Sarmanele. Ca sa-si exercite atributiile unui stat de drept. Politicienii au devenit din nou adevaratii si singurii vinovati de toate neajunsurile din Romania. Colac peste pupaza demagogiei, sintem emotionati cind ni se spune, tot in aceste zile de primavara, ca institutiile statului de drepti vor face economii la masini, la aparate de aer conditionat si la alte utilaje de stricta necesitate, pentru bunul mers al gindirii decizionale in zonele de deal-vale-deal. Politicienii trebuie schimbati si clasa politica trebuie primenita. Cu oameni noi si tinere de talent.
Asa sa fie?

Ai nostri „e buni“ si plini de „succesuri“ – ca sa utilizam si noi noua terminologie introdusa de urmasa de singe si lupta politica a sefului statului roman –, „ailalti“, care „nu e cu noi, e rai si corupti“ si trebuie stirpiti. Lupta, lupta si lupta, atunci cind nu e sarbatoare si bairam, ca sa itim noi strategii impotriva coruptiei. Devenita un fel de obsesie a presedintiei, coruptia face, totusi, sa functioneze statul roman. Cum sa obtii un post bine remunerat, o adeverinta sau o repartitie daca nu misti din urechi sau nu faci cu ochiul? Avem o lunga traditie, nu de azi de ieri, ci de mai ieri, de cind am tot beneficiat de cooperarea balcano-otomana de dincolo si dincoace de Marea Neagra, Marea Marmara si Marea Egee. Care ne-a sugerat ca nu e bine sa dormi pe tine: un ochi trebuie pastrat vesnic dechis, precum candela de sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul.
Noile invataturi si luari aminte ale fostului comandant de nava catre fiii si urmasii lui Stefan cel Mare si Stefan Gheorghiu deja plictisesc. Cine sa-l mai creada in afara activului de partid al dlui Boc? Junele ministru al Justitiei nota de zor spusele sefului statului, in timp ce juna procuror generaleasa a Romaniei se uita sagalnic si la vorbitor si la noul scriitor.

Ce se poate face cind nu se mai poate face nimic? in schimb, cu indicatorii luptei stam bine, planul la gargariseala este mereu indeplinit spre a patriei cinstire. Clasa politica e de vina ca procurorii nu pot sa administreze probele dreptatii si adevarului, clasa politica l-a plimbat si improprietarit pe sirianul cel vestit, ajuns pe meleagurile noastre cunoscut precum Iancu Jianu si popularizat precum Maria Tanase. Nu cu avionul a fugit fugarul, ca boierul, ci printre oi, ca oierul, ne informeaza doct cel mai informat om al tarii, pus pe harta cu cei care nu-i cinta in struna. Struna, ca struna, dar puterea si banii sint cele ce mina in lupta asa-zisa dreapta romaneasca ajunsa de pomina celeilalte drepte mioritice. Caci de stinga nu mai e nimeni, ca e de rusine, la noi, oamenii buni sint de dreapta, comunistii si activistii si securistii au fost si ei de dreapta in sufletele lor. Seful statului s-a otarit la toata lumea, cu o constanta demna de Bolero-ul lui Ravel, si nu de analizele lui Jean François Revel, realmente ideolog anticomunist si de dreapta de pe vremea cind „Ceausescu si Poporul“ lucrau mina in mina pentru dezvoltarea flotei romanesti.

Dincolo de ironiile noastre amare ramine gustul de cenusa al faptelor. Ne risipim energiile in lupte intestine, care nu pot atrage fonduri europene. Si nici prestigiu international. Cheltuim aiurea miliarde de euro pe „imagine“, cind fondul ramine asa cum este. Ne risipim in ridicol, cind chestiuni grave se petrec in lumea contemporana. Nu am vazut un protest vehement al anticoruptilor romani la adresa odiosului atentat, soldat cu numeroase victime, de la Ierusalim. Nu am vazut o buna mobilizare a omenimii romanesti in fata realului pericol de a transforma Romania intr-un stat politienesc si unipartinic. Nu am vazut donele, madonele si primadonele politicii „de dreapta“ romanesti sa dea semne, cu degetul vesnic la timpla ginditoare, ca sint chiar responsabile cu si de treburile reale ale tarii. Un heirupism de conjunctura, o gilceava a neorinduielii guverneaza improvizatia si lucrul de mintuiala. intr-o tara unde, daca nu se vira miinile prin buzunare, se sta cu ele la spate.
Merge si asa? Cum sa nu mearga!