Ora de istorie

Autor: Romulus RUSAN | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

La Timişoara, Stéphane Courtois a lansat, în colecţia „Ora de istorie“ a Fundaţiei Academia Civică, ultimul său eseu, apărut în toamnă la Paris: „Pata oarbă a memoriei europene“. O cărticică de mare densitate, în care, pe parcursul a mai puţin de 90 de pagini, este reamintită meticulos istoria ştiută de vechile generaţii: a apropierii, apoi a cîrdăşiei dintre cele două dictaturi criminale – nazismul şi comunismul – cu efecte de cataclism pentru istoria universală, şi în special pentru cea europeană.

Pactul Ribbentrop – Molotov a sfîşiat trupul continentului în 1939 şi 1940. A urmat un război cu sute de milioane de morţi, iar apoi ocupaţia sovietică a translat sistemul bolşevic mult dincolo de linia iniţială, pînă în inima Europei. Noutăţile aduse de Courtois ţin mai mult de studierea psihologiei celor două părţi, fiecare sperînd, în 1939, că o înşală pe cealaltă, încurajînd-o să distrugă ţările democratice, pentru ca apoi să o înghită cu ele cu tot. A învins Stalin, iar din paginile de jurnal ale lui Gheorghi Dimitrov (descoperite şi publicate recent) se poate vedea perspicacitatea diabolică a omului de la Kremlin, care în 1939 a prevăzut tot ce spera să se întîmple şi s-a întîmplat.

Anul 1989 şi apoi cele două decenii de refacere democratică a Europei au construit însă trei feluri, total diferite, de memorie a comunismului: glorioasă în Occident („farmecul universal al lui Octombrie“,cum scria Furet); tragică în Europa eliberată de comunism; şi, în sfîrşit, tragică şi glorioasă („schizofrenică“ după expresia lui Courtois) în Rusia, oscilînd între hecatombele de morţi înfrînţi ai Gulagului şi de morţi victorioşi ai „războiului de apărare a patriei“.

Ceea ce s-a întîmplat în 1939 ţine de istorie. Procesul început în 1989 a dus la reconstrucţia democratică a Europei. Vorbind despre trecut, Courtois se situează de fapt în plină actualitate.