OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ea poarta mini si ochelari, e mioapa. Tine cheia de la camaruta ta inchiriata. Graseiaza natural si nu sta prin statii, are bani de taxi. Ea straluceste. Te persecuta cu un suris. Ea e degajata si zice ca te iubeste. Ea se intinde alaturi de tine pe cearsaf si face rost de bilete la Ateneu. Ea te scoate in lume cind va plictisiti, ea te arata ca pe un exponat tuturor. Ea iti aduce o cana de ceai cind lucrezi la pian si curata scrumiera, ea merge in virful picioarelor si invirte incet cheia in yala.

Ea te anunta brusc ca-n seara asta nu vine la tine, ea este o fosta premianta, ea te insoteste la patinoar la partide de hochei si striga mai tare, ea este cruda, pe ea violenta o excita. Ea plinge la filme si se bucura cu lacrimi, ea isi incolaceste bratele in jurul gitului tau si-ti da parul sa i-l mirosi. Ea sta in fotoliu si tricoteaza si te priveste in tacere ascultind acorduri din Schumann, ea aduce discuri rare, ea nu crede o iota din balivernele tale cu concerte in sali arhipline, tu esti un jerpelit rabdator, tu taci prea mult. Ea e plina de viata, nu intra-n patiserii, ea e pretentioasa si rece, pare ca leviteaza printre trecatori, ea se admira in vitrinele farmaciilor. Ea iubeste plajele si uraste ninsoarea si frigul si nordul si mocirla Bucurestilor din martie. Ea e intelectuala, e calculata, e pisicoasa, ea face greseli, ea e bovarica. Ea te-a cules pe tine, e brancardierul tau si algocalminul, ea e filmul tau porno, ea e si cutia ta de rezonanta. Ea e de neinlocuit.

Ea respira si pentru plaminii tai, ea iti stringe nodul cravatei cind te duce-ntr-o familie, ea se scoala tirziu cind ramine peste noapte la tine, te-a zapacit de tot cu urile ei bruste si aiurelile, cu parasirile repetate, cu grija ei pentru conjunctivita ta si scalimbaielile tale cind iti reuseste o improvizatie. Ea e singurul tau partener de dans, ea dispretuieste portiile de parizer, borcanele de iaurt, dropsurile. Ea gelozeste pianul, intr-o noapte ea il va face bucati, ea e plina de draci si are rubedenii suspuse, ea e ruda saraca a unei familii ramificate. Numai colonei si directori si chiar un ministru. Ea te intimideaza cu aerele ei, ii pari prost si docil si de ce taci atit, ea e femeia vietii tale. Ea te acopera cu sarutari, ea e o nerusinata. Ea e o hippie, ea a intrat la un matineu cu picioarele goale, ohoo cum isi dadeau coate burghejii in foaier. Ea tine in tasca alimente si hraneste pisicile din cartier, ea fredoneaza repertoriul beatlesilor ca pe o rugaciune, are poze cu Paul cu Ringo cu George cu John, ea a studiat in familie vioara, dar s-a lasat.

Amindoi sinteti extrem de muzicali, de somnolenti, de frustrati. Ea nu suporta fumul de tigara si e orfana si ea are o mama dactylo intr-un birou de copiat acte, ea da meditatii si cistiga, ea e ocupata, ea are ochii atintiti pe cadranul unui ceas, are agenda, da telefoane interminabile, are doua perechi de blugi si una de reiati bej, ea poarta bratari si cercei si inele de tinichea, ea tinjeste sa-si cumpere o rochie de la Fondul plastic, ea e prietenoasa si are instinct de conservare, ea face impresie, ea circula mult prin oras si toceste noaptea pentru examene. Ea isi vira palmele in buzunarele tale si tu o lasi si o tragi linga tine sa-ti freci obrazul de timpla ei, ea poarta tocuri nu prea inalte si-i plac dulciurile, ea se rasfata, ea debiteaza pustisme, ea e haioasa si uneori tace, ti se face frica. Ea se fitiie prin camera, isi gaseste de lucru, ea drege ciucurii perdelei, cirpeste un ciorap, ea mizgaleste cu acuarelele pe un carton, asta esti tu, si agata uriteniile pe perete, ea se bosumfla.

Te despoaie si te tiraste in pat. Ea trage paturile pe covor, ea musca, ea stinge lumina, ea te imprejmuie cu fierbinteala trupului ei, ea respira linga urechea ta, ofteaza, te grabeste, ea te cojeste ca pe o banana, jos textila! iti porunceste. Ea coboara sub umbra ta difuza in intuneric, ea te adulmeca, e nerabdatoare, tu taci. Ea iti intinde un umar, un sin si ride abia auzit, ea te iubeste, e lacoma, ea e perversa, ea te uraste, ea e cruda, ea gifiie si-ti cere nu cumva sa te opresti lenesule. Ea te pierde, simti cum s-a indepartat si vorbeste singura si tu ai murit instantaneu, minute de cind nu existati unul pentru altul. Ea invie intii, ea isi rasfira degetele prin par, fuge la baie, sa nu te imbraci lenesule sa ma astepti, prin usa intredeschisa o zaresti cum se priveste in oglinda, ea lalaie un slagar de-al beatlesilor all we need is love love ea umbla prin camera cum a facut-o ma-sa imsotita de lovelovelovelovelove. Ea te lauda esti si tu bun la ceva, in rest nu-i nimic de capul tau, ma mir ce-am gasit la tine? Ea sta in fereastra ascunsa dupa perdea sa n-o vada vecinii. Tu vrei sa-ti aprinzi o tigara, ea iti interzice, ea sta in genunchi linga tine, prin intuneric o auzi prinzindu-si o clama in par clic, simti ca-ntr-o zi te va parasi, ea te va uita. ii spui, ea tace, ea duce mina la gura, ea plinge intinsa peste tine. O iubesti iar, aproape cu furie, cu rautate, incerci sa apuci ceva, fixezi clipa, o stringi de umeri, ne ducem Pia ne ducem. Taci te rog.

Pare ca numai trupul ei te mai opreste sa te dizolvi in noaptea artificiala din camera, pielea ei lucind stins te impiedica sa treci dincolo, sa te ghemuiesti in pian. Gifiielile ei te tin intact, ea, mai rupta de realitate decit tine, dar mai concreta, mai vie, mortaciosule. Ea intepeneste, telefonul tiriie, lasa-l pentru Dumnezeu. Tu vrei sa va eternizati in clipa asta de spaima, nu-i spui, ar fi stupid, toate cuplurile se mint la fel. Ai imaginea a miliarde de imperecheri intr-un peisaj de nori, fiinte acuplate umplind cerul. Ea nu vrea sa se desprinda din imbratisare, ea te loveste cu pumnii in piept, ea zice: n-avem dreptul sa fim atit de fericiti, o sa platim, ai sa vezi!

Fragment din volumul
lui Stelian Tanase, Corpuri de iluminat,
Editura Polirom, 2004