OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Andrei OISTEANU
Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca
Editie ilustrata, Editura Polirom, Colectia „Plural M“, Iasi,
2004, 452 p.

Andrei Oisteanu este cunoscut, astazi, mai ales drept autorul multdiscutatei, controversatei si raspremiatei carti de imagologie etnica, Imaginea evreului in cultura romaneasca.1 Mai putini stiu insa ca pasiunea si cunostintele sale de etnolog, antropolog si teoretician al mitului, fantasticului si sacrului dateaza chiar din prima tinerete. Putini colegi etnologi isi mai amintesc ca, inca de la inceputul anilor ’80, Andrei Oisteanu a scris si publicat eseuri si articole academice incitante si surprinzatoare. Ele depaseau conventionalismul etnografiilor dominante si surprindeau prin tematica si abordare. Oisteanu dedica atentie erudita unor aspecte si elemente speciale, ignorate de marile bulevarde sau „covoare rosii“ ale cercetarii de gen.

Prima sa carte, Gradina de dincolo2, continea o hermeneutica savanta a basmului Harap Alb, precum si un amplu dictionar de simboluri zoo-mitologice, practic, o colectie de lecturari comparativiste dedicate „zoosophiei“. Aceasta din urma era constituita din sase capitole dedicate simbolismelor zoologiei fantaste: Vasiliscul – obsesia privirii malefice; Aspida – surzenia pacatosului; Phoenix – paradigma spiralei; Creaturi avimorfe legendare; Salamandra – obsesia incombustibilitatii; Puritatea inorogului – intre blindete si cruzime.

- Ordine si Haos – termeni care ii speriau pe activistii de partid
Volumul publicat in 1989 de Editura Minerva, Motive si semnificatii mito-simbolice in cultura traditionala romaneasca,3 a aparut in primele zile ale anului 1990 si poarta, pe coperta a treia, o „bizara“ nota a autorului. La 25 decembrie 1989, Andrei Oisteanu anunta acolo ca cenzura impusese modificarea titlului original, care era acela de Ordine si Haos (termeni care – presupune autorul si astazi – ii speriau pe activistii de partid), si, de asemenea, exclusese din text numele unor autori citati (emigrati sau disidenti si, prin urmare, considerati indezirabili de regimul ceausist). Numindu-i, Oisteanu ii repune in drepturi, sperind ca „practica cenzurii ideologice va ramine doar o trista amintire“.
Ei bine, de curind, volumul din 1989-1990 a fost re-redactat de autor si publicat – intr-o eleganta editie ilustrata – de editura Polirom. Cartea Ordine si Haos: mit si magie in cultura traditionala romaneasca actualizeaza nu doar eseurile academice din anii ’80, ci adauga si alte texte ale etnologului Oisteanu, care inedite, care risipite prin periodice.

- Aspectul carnavalesc, bahico-etilic si zgomotos al obiceiului colindarii
Inca din primele pagini, Andrei Oisteanu se plaseaza in grupul mitologilor interesati de identificarea si reliefarea dimensiunii precrestine, protoistorice, traco-dace a folclorului romanesc („suprapunerea arbitrara si tirzie a celebrarii nasterii lui Isus cu acest arhaic complex mito-ritual de structura cosmogonica...“; „preluarea unor zei, credinte si practici pagine si adaptarea lor dupa calapodul noii religii“) – cu toate ca atemporalul mito-ritual care il preocupa nu conduce la periodizari sau cronologizari teziste. In plus, fiindca este lipsit de aserviri dogmatice si institutionale, fiindca nu sta sub teroarea citatului oficios ecleziastic, Oisteanu are libertatea de spirit a hermeneuticii autentice, aceea permisa de comparativismul global si de terminologia internationala (a teoriei sacrului).

Analizind colinda de tip asa-numit „furarea astrelor“ sau „prada din rai“, etnologul discuta aspectul cel mai ignorat de istoria folcloristicii si etnologiei romanesti, anume aspectul carnavalesc, licentios, bahico-etilic si zgomotos al obiceiului colindarii, accentuind asupra regresiunii haotice si a ordinii reactualizate de si prin gestualitatea ceremoniala din timpul sarbatorilor traditionale hibernale. Conexiunile si hermeneutica prestata sint aici pilduitoare. Analizind tema potopului in folclorul romanesc (Legenda romaneasca a potopului), se reliefeaza „insertiile aparent gratuite si ilogice“ care au variationalizat sau asezonat modelul biblic (totusi raminind pline de semnificatii magico-rituale). Intr-o scrisoare din 23 noiembrie 1984, Mircea Eliade elogia acest studiu („studiul dumitale m-a entuziasmat“, ii scria lui Oisteanu) si ii propunea autorului sa-l publice intr-o revista occidentala de istoria religiilor.4

Despre paltin, Andrei Oisteanu semneaza o „pagina“ antologica (si antologabila!) de dendromitologie romaneasca, autorul demonstrind fara dubiu ca, in spatiul carpato-dunarean, din „sacra familie“ dendrologica a bradului, stejarului, marului (s.a.), face parte, deloc ca o „ruda saraca“, si paltinul/artarul. Iar in studiul Balaurul si solomonarul. Termenii unei ecuatii mitice arhetipale, intilnim un exercitiu virtuos al eruditiei comparativiste. Studiind labirintul ca monstru arhitectonic, Oisteanu analizeaza cu argutie si cvasi-exhaustivitate mai multe teme, inclusiv motivul uciderii bestiei („stapinite“ de puterile magico-erotice ale eroinei). Perfecta compatibilitate a fantasmelor si reprezentarilor mito-magice romanesti, fie ele teribil de fragmentare, cu mari teme sau elemente misterice, mitice, magice si religioase universale este dovedita mai mult decit plauzibil.

- Sursele mito-magice ale agresivitatii ludice
Alta sectiune a cartii analizeaza reminiscentele magico-rituale prezente in folclorul copiilor. Studiul ar merita o lectura si propagare inclusiv in mediile educationale si publicistice, fiindca sursele mito-magice ale agresivitatii ludice infantile pot ajuta la intelegerea multor comportamente culturale elementare, poate inclusiv a facilitatii si succesului unor imagini si idoli care scandalizeaza adultul contemporan si-i incinta pina la dependenta pe copiii nostri.

Narcotice si halucinogene la geto-daci si romani. Utilizarea magico-rituala a plantelor psihotrope e un articol de eruditie eliadesc-culianista, adica autentica, rara. Titlul sau e mult prea evident si concludent pentru a-i rezuma continutul, iar lectura sa e mai actuala si necesara astazi ca oricind. Nu spun lucrul din urma dintr-o platitudine morala sau dintr-o superficialitate didactica destul de comuna. Orice studiu academic are valoarea unei constructii sau restituiri intelectuale per se. Dar ultimele doua capitole pe care le-am numit trec dincolo de interesul sau delectarea oamenilor de cultura fina, atingind si satisfacind curiozitati intelectuale ce se pot finaliza inclusiv ideologic si pragmatic. Fiindca si patriotismele goale ale protocronistilor si puristilor pot deveni temperate si salvate de o cunoastere mult mai contextuala, ampla, conectata si revelata pluridisciplinar. Iar, pe de alta parte, inclusiv graiurile pesimistilor ieftini, care vad in actualitate doar lipsa de noime, forme pretutindeni decrepite si decadente, se pot consola remarcind sau invatind cu prilejul lecturilor etnologice perpetuarea unor sensuri adinci. Etnologia facuta tacticos, pe cit de spectaculara in continutul sau sucul propriu, pe-atit de consolatoare se adevereste la lectura.
Graiul ingerilor e un articol ce porneste de la doua anecdote ale vietii culturale romanesti actuale pentru a divaga savant prin ideea de lingua adamica si aproximarile eventualelor alfabete si limbi „originare“.

- O ordine exemplara in lumea confuza a legendelor, miturilor, ceremoniilor si ritualurilor
In fine, Antropologia locuirii traditionale „atace“ etnografia in ce are ea mai tipic si material – locuinta, arhitectura peizana, pe coordonate doar aparent accesibile sau conventionale. In realitate si esenta, articolul reliefeaza topografia (autorul o numeste u-topografie) magico-rituala a cercualitatii si circumambulatiunii.
Toate studiile reunite in volumului lui Andrei Oisteanu sint congruente. Ele sint antologabile si totodata perfect actuale. Dat fiind ca numeroase studii, carti si tratate de etnologie aparute dupa 1989 le-au igonrat – preferind a performa sub standardele de referinte, bibliografie, metodologie, viziune, eruditie sau informatie –, rescrierea-reeditare si regruparea lor sub forma volumului Ordine si Haos... este necesara si eficace, binevenita. Fiindca Oisteanu face o ordine exemplara in lumea – altfel si aparent – confuza a legendelor, formulelor, miturilor, mitemelor, ceremoniilor si ritualurilor, reprezentarilor si expresiilor prin care cultura traditional-folclorica s-a perpetuat pina aproape de contemporaneitate. Cartea reprezinta o ordonare coerenta, clara, benefica a „haosului“ magico-mitic romanesc. In ultima instanta, Andrei Oisteanu exemplifica si pasul atit de rar al trecerii de la etnografia, folcloristica si etnologia de ton pozitivist la umanismul liber, propriu-zis.

––––––––––––––
1. Aceasta beneficiaza acum de o editie secunda, revazuta, adaugita si ilustrata, Editura Humanitas, 2004. Nucleul acestei carti fusese publicat de Andrei Oisteanu in Mythos&Logos (Editura Nemira, 1997 si editia a doua, 1998), impreuna cu alte studii si eseuri de antropologie culturala: Frumoasa si bestia. Relatii magico-erotice, Rohmani-Brahmani, Dincolo si dincoace de oglinda, Demonofobia, Stinga vs Dreapta, Dispute teologice publice, Gagauzii – istorie si etnogeneza, Istoria bibliocidului etc.
2. Cluj, Editura Dacia, Colectia Discobolul, 1980, 216 p.
3. Colectia „Universitas“, 336 p.
4. Vezi Mircea Eliade, Europa, Asia, America. Corespondenta, vol. 2, ingrijit de Mircea Handoca, Bucuresti, Editura Humanitas, 2004, p. 422.