OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De ce sînt rele Codurile?

Pentru că sînt organisme străine corpului social românesc. Ministrul Justiţiei a pus în malaxorul din bucătărie ingrediente necunoscute poporului român. Vrea să facă o pîine originală dar nu-i iese nimic. E un bucătar neîndemînatic.

Dar cu ce păcătuieşte?

Nu a făcut studii de impact, nici tezele prealabile nu există, aşa cum prevede Legea 24, nu s-a consultat cu societatea, a elaborat nişte norme străine spiritului românesc.

Ce a făcut?

Ce-i reproşaţi?

Că nu s-a inspirat din nevoile societăţii româneşti. Că a pornit de la o definiţie falsă a infracţiunii, că a micşorat pedepsele, că urmăreşte protejarea corupţilor şi amnistierea faptelor lor.

Ce s-ar întîmpla dacă ar fi promovate Codurile lui Predoiu?

După cum ştiţi, acestea ar intra în vigoare din 2011. Ar fi timp necesar dezbaterilor şi eliminării derapajelor acum, înaintea adoptării. Dacă s-ar promova în această formulă, ar fi un dezastru. Corupţii ar scăpa pe capete şi, practic, România ar ajunge un paradis al infractorilor.

Cum adică?

Şi ce trebuie făcut?

Am cerut reprezentanţilor puterii să returneze legile către Guvern spre a fi dezbătute amplu de către societate.

Credeţi că mătuşa din Crăcăieni ştie de ce Coduri are nevoie?

Nu desconsideraţi principiul fundamental al unei democraţii, acela al consultărilor, şi mătuşa are dreptul de a-şi exprima opinii. Aşa prevede Constituţia. Nu i se poate cere să respecte legea dacă nu o cunoaşte. Pe ea chiar nimeni nu o întreabă?

Ce?

E de acord, spre exemplu, cu reducerea pedepselor pentru mită?

Ştie ea ce e incestul?

Ce prevăd Codurile?

O sumedenie de inadvertenţe şi construcţii arbitrare. Nu e vorba numai de prevederi, ci şi de proceduri vicioase care nu ajută magistraţii, ci dimpotrivă.

Cum ar fi…

Excluderea probelor obţinute nelegal, drepturi sporite acordate procurorilor în procesul de urmărire penală, expertiza din domeniul penal rămîne monopol de stat, se acordă privilegii creditorilor, limitări ale drepturilor de informare, jurnaliştii devenind doar exponometre ale realităţii, fără drepturi.

Susţineţi că fundamentele legale sînt viciate. La ce vă referiţi?

Ce aţi propus?

O definiţie mai clară: „Vinovăţia este o trăsătură esenţială a infracţiunii“.

Libertatea de informare este îngrădită?

Nu numai. Dar prevederile legilor nu oferă garanţii clare privind libertatea presei. După Codurile lui Predoiu ne putem trezi că jurnaliştii nu mai au dreptul de a face investigaţii, pentru că cel vizat poate bloca apariţia materialelor, în numele unui drept asupra vieţii private. Mai mult, persoanele care au încălcat legea nu pot fi ţinta unor subiecte de presă nici după moarte. Nu e în acord cu nevoia societăţii româneşti de a avea o justiţie corectă.

Ce cereţi reprezentanţilor puterii?

Ce aţi fi făcut dacă eraţi ministrul Justiţiei?

Aş fi început cu un studiu de impact, cu o cercetare a nevoilor sociale, aş fi întrebat poporul român cum ar fi vrut să arate Codurile, cum să fie pedepsite anumite infracţiuni, aş fi realizat – conform legii – studiile de impact şi tezele prealabile, m-aş fi consultat cu factorii interesaţi şi, nu în ultimul rînd, le-aş fi simplificat, le-aş fi tradus în limbaj public, astfel încît să poată fi înţelese şi respectate de către majoritatea. Nu poţi face legi extraterestre pentru populaţii pămîntene. Codurile sînt reguli fundamentale care organizează relaţiile sociale ale unei comunităţi. Nu-ţi poţi bate joc de nimeni în numele unei iluzorii şi suspecte grabe, impuse de interese politicianiste.

România poate funcţiona fără Codurile lui Predoiu?

Absolut. Orice ministru al Justiţiei postdecembriste a visat să fie un Cuza şi nu a ajuns decît o filă ştearsă dintr-un calendar al neputinţei la români.