OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O fi oare o exagerare, sau Generatia X-Men exista? Pentru aceia – probabil destul de putini – care nu stiu ce e X-Men, vom spune, in doua vorbe, ca e titlul unei serii de benzi desenate, creata sub sigla prestigioasa Marvel de catre Stan Lee si Jack Kirby in 1963. Conform modelului industriilor de astazi din lumea artelor video, BD-ul a devenit serial animat in anii ’90, dupa ce suferise o enorma expansiune multiculturala pe parcursul anterioarelor doua decenii decenii (cu personaje adaugate cam din toate rasele si din toate traditiile culturale). Pentru ca, in 2000, sa inceapa exploatarea sa de cinema, cu deja trei filme in serie, primele doua semnate de Bryan Singer, straniul regizor care reuseste sa combine teme si stilistici aproape genialoide (vezi Usual Suspects) cu serii de televiziune si blockbuster-e adolescentine, pigmentate cu grozavenii de simulari pe computer. […]

in mod cu totul neasteptat, chiar si pentru gasca ManInFest, calatoria noastra exploratorie in mentalul tinerei generatii nu incepe de acasa, din birou sau din sufragerie. Am ales si o directie: Orient-Occident Express; sau, altfel spus, influentele-confluentele dintre mentalitatile, reprezentarile si modalitatile de expresie orientale si cele europoforme. Sigur, expresul nostru nu circula de azi de ieri, ci, in pas din ce in ce mai sprintar, de mai bine de 300 de ani. Ne referim aici nu la O mie si una de nopti, ci la Extremul Orient (Japonia, China, Coreea etc.), a carui presiune – culturala si tehnologica – a sapat deja, in ultima jumatate de veac, santuri adinci in insesi practicile existentiale ale omului contemporan. Numai ca, de la revolutia Nintendo si apoi de la cea PC&nternet incoace, inevitabil, insasi forma mentis e subiectul unei insidioase transformari; cel putin din punctul nostru de vedere, o transformare nevazuta, greu de masurat in consecintele sale pe termen mediu si lung.
Fiindca, de fapt, cine sint copiii si adolescentii de azi, cine si cum sint tinerii de aici, de dincolo de granita, de dincolo de bariera plasmatica a monitorului care afiseaza pagina de Internet? […] Ne concentram, deci, in acest numar, pe zona obscura a unei „ciocniri a civilizatiilor“ care nu mai pare sa produca frisoane nimanui. Si asta, sa recunoastem, nici nu e rau. Dar nici nu scuteste pe nimeni de obligatia reflectiei. Fiindca, fara reflectie, Generatia X-Men&omen ar putea lua locul lasat gol de retragerea „celuilalt“, a alteritatii dusmanoase, a bau-baului din vecini. Ceea ce – nu-i asa? – nu ne dorim deloc. (Redactia)