OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Revista, revistuta, care-i cel mai frumos interviu, oare?
De pe coperta celui mai recent numar al revistei Orizont ne zimbeste satisfacut Ioan T. Morar, dintr-o fotografie cam neclara, dar suficient de limpede cit sa se asorteze cu titlul mare scos pe coperta: „M-am nascut cu ideea fixa sa fiu scriitor!“. Faptul nu e intimplator, pentru ca poetului, jurnalistului de la Academia Catavencu si de la Cotidianul si – mai recent – prozatorului Ioan T. Morar i se acorda o atentie speciala in acest numar: un amplu interviu de doua pagini, plus doua cronici elogioase facute romanului Lindenfeld, recent aparut la Editura Polirom.

Nu comentam tonul exaltat al cronicilor, desi o mostra de impatimire juvenila s-ar cuveni citata: „Intr-o macheta de existenta falsa, cinica, sardonica pina la lacrimi, scriitorul descompune pina si sufletul in particule esentiale, dovedindu-se nu numai un romantic incurabil, dar si unul din putinii capabili sa surprinda miracolul in cuvint, redindu-l protagonistilor, macar teoretic“. Mai departe, interviul intregeste impresia de „celebrare“ a autorului, de altfel simpatic si foarte talentat. Intrebarile sint comune, usor reverentioase si nu spun prea multe despre proaspatul prozator, care nu pare – si pe buna dreptate! – provocat in nici un fel de intervievatorul Cristian Patrasconiu.
„De la cine ati invatat sa scrieti proza?“, il intreaba la un moment dat tinarul pe mai virstnicul jurnalist, si raspunsul: „Desi risc sa par lipsit de modestie, daca am invatat de la cineva, atunci am facut-o de la «cei mari»“. Si inca una: „Citi oameni sint in dumneavoastra? Va intreb pentru ca poezia pe care o scrieti e solemna si profunda. Nu e nici o ironie in ea si, as indrazni sa spun, nici macar un zimbet. Solemnitate, adincime, sobrietate...“. Va lasam sa cautati revista si sa cititi raspunsul. Numarul e, de altfel, unul bogat in interviuri: unul, seducator, cu Mihai Sora, realizat de Adriana Babeti, unul cu Paul Daian, un altul cu Deliu Petroiu si un fragment dintr-un interviu realizat de Mihaela Sitariu cu Silvia Ivan in ianuarie-mai 2001.

Dialogul cu Paul Daian e vioi si spontan, mai ales pentru ca cel intervievat are calitatile respective. La observatia lui Eugen Bunaru ca ar avea o biografie de scriitor american, Paul Daian ii da o replica in care hazul se amesteca cu pretiozitatea jucata: „Iti multumesc pentru alaturarea americana a bietei mele fiinte romanesti si iti marturisesc ca, desi, nefiind dincolo nici de bine, nici de rau, trebuie sa dau seama pentru faptele mele pe care aproape in intregime nu le regret, desi vreo citeva m-ar aneantiza. Insa, am totusi o singura parere de rau: nu am avut mai mult humor pe vremea impuscatului…“.
Iar la intrebarea despre povestea de iubire cu Angela Marinescu, raspunsul e in sine un „moment poetic“: „Am ramas iubitul Angelei Marinescu si ea a ramas iubita mea. Pentru mine iubirea este ca un tatuaj. Avind iubirea in singe, imi pot permite sa nu mai iubesc in mod constient si imi ramine timp sa ma joc, dar si timp sa mor in dreptate, credinta si adevar. Angela Marinescu este una din cele mai mari poete ale lumii, iar eu sint cel mai mare poet al ei…“. (F.P.)

- Adrian Otoiu, traficant literar de frontiera cu Ziua
Putine lucruri s-au mai auzit despre Adrian Otoiu, scriitorul-critic-conferentiar universitar de la Baia-Mare, autorul unuia dintre primele romane post-revolutionare care a lasat urme in istoria literara – Coaja lucrurilor sau Dansind cu Jupuita (Cartea Romaneasca, 1996, Paralela 45, 2000, premiul de debut al Uniunii Scriitorilor si premiul ASPRO obtinute in 1996) –, dar si al unei excelente carti de critica despre literatura romana, Trafic de frontiera: Strategii transgresive in proza Generatiei 80 (Paralela 45, 2000). In interviul acordat Iolandei Malamen in Ziua din 12 iulie, interesante sint parerile scriitorului despre generatia ’80: „acest proiect s-a nascut nu din dragoste si din admiratie fata de fenomenul optzecism, asa cum v-ati astepta, ci din exasperare. Mi s-a parut ca, desi se vorbea enorm despre literatura generatiei ’80, atit optzecistii insisi cit si exegetii lor devenisera captivi unui jargon stereotip care mai mult oculta si mistifica fenomenul decit il ilumina. In plus, mai erau o serie de contradictii care fracturau aparent coerenta proiectului optzecist.

Coabitarea dintre estetica unui nou autenticism si ingineria textualista este doar una dintre acestea. [...] Acum as spune doar ca apropierea de postmodernism a fost o treaba mai mult intuitiva, consumata la nivelul imitativ al „trucurilor“ narative, la nivel de tactici asadar. [...] Si totusi, o «halca» importanta a ideologiei postmoderne a ramas din pacate neconsumata – si anume apropierea de literatura maselor, mimarea ironica a consumismului, redescoperirea naratiunii si implicit redobindirea placerii lecturii, care fusese sacrificata de modernismul tirziu.
Reluate astazi, majoritatea cartilor optzeciste se dovedesc interesante, provocatoare, insa nu sint nicidecum apetisante la lectura“. Dintre aceste exceptii, Otoiu le numeste pe cele ale trio-ului Nedelciu-Babeti-Mihaies cu Femeia in rosu, „povestirile lui Cartarescu si parodiile lui Grosan“. Pe de alta parte, Otoiu marturiseste ca Dansind cu Jupuita „a ambitionat multe lucruri (sigur, pe linia romanului total al modernistilor)...“.

- In memoriam Nicolae Radescu. In Memoria
Memoriei generalului Radescu ii sint dedicate pagini din numarul 1 pe 2005 al revistei Memoria (editata sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania). Alexandru Serbanescu semneaza articolul Nicolae Radescu – 6 martie 1945, urmat de o cuvintare a generalului de la 11 februarie 1945. Citam din ea un fragment elocvent pentru rezervele sale fata de ceea ce avea sa devina curind dictatura proletariatului: „Muncitorimea se socoteste doar democrata, vorbeste numai in numele democratiei in orice imprejurare. Si tocmai ea sa suprime atributul cel mai de seama al democratiei: libertatea? Cum ramine cu dictatura si cu nazismul? Care este deosebirea intre ce se facea sub regimul lui Antonescu, cind nu se scria decit la ordin, si ce fac unii muncitori acum?“. Revista tipareste, de asemenea, si testamentul politic al generalului. Alte titluri interesante din sumar: Nomenclatura comunista si sistemul sanitar din Romania (autorul, Eugen Denize, face o ancheta asupra sistemului de ingrijiri medicale de care beneficia conducerea Partidului Muncitoresc Roman la inceputul anilor 1950); Mircea Carp semneaza In memoriam Adrian Marino – text insotit de fotografii ale marelui carturar. La pagina 60 gasim Harta Gulagului romanesc. Neculai Ionescu-Ghinea comemoreaza Douazeci de ani de la demolarea bisericilor din Bucuresti, iar Nicu Ionita arunca o privire catre Barometrul „demascarilor“. Catalogul celor ucisi in temnitele comuniste ajunge la litera B. Uram revistei, cu ocazia numarului jubiliar, o viata indelungata intru pastrarea vie a memoriei „gindirii arestate“.

- Intre generozitate si patriotism
A aparut numarul 3/iunie 2005 al Caietelor INMER, adica ale Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, numar dedicat, de asemenea, generalului Nicolae Radescu. Multe personalitati culturale fac parte din „consiliul de garantie morala“ si din „colegiul stiintific“ al revistei: Sorin Alexandrescu, Emil Hurezeanu, Vladimir Tismaneanu, William Totok, Gabriel Andreescu, Adrian Cioroianu, Florin Manolescu, Solomon Marcus. Din cuprinsul acestui numar: Nicolae Radescu, o cariera militara, Nicolae Radescu, prim-ministru pentru trei luni, Nicolae Radescu de la domiciliu fortat la exilul in SUA – documente, dezbaterea Un sfert de veac de urmarire: documente din dosarele secrete ale generalului Nicolae Radescu (titlul unui volum publicat in 2004 la Editura Enciclopedica) la care au luat cuvintul multi istorici romani, Documente ale Comitetului National Roman de la New York – „principala organizatie politica a emigrantilor romani“, al carei presedinte era, in 1948, generalul Radescu, ca si Testamentele generalului Radescu – intre generozitate si patriotism (3 milioane de lei sint lasati Academiei sau Primariei „cu obligatiunea de a se crea: burse pentru studii; premii pentru lucrari stiintifice; premii de inzestrare pentru fete“).

Penultima pagina a revistei este dedicata unei prezentari a INMER, institutie care functioneaza din 2003, aflata in subordinea Guvernului si a Ministerului Culturii si Cultelor.
- Psihologia femeii la 30 de ani si a carturarului fara batrinete
Psihologia azi, nr. 9/iunie 2005, este o revista tip people, editata in conditiile grafice excelente ale majoritatii publicatiilor de consum – importate sau nu – de pe piata romaneasca. Inspirata in mod sigur si din formatul si structura revistei franceze Psychologie, Psihologia azi propune cititorului nu atit texte stiintifice, cit o familiarizare cu ceea ce inseamna psihologia, azi, si – inevitabil – „retete de viata“, atit pentru suflet, cit si pentru corp. La rubrica „Destainuiri“, un interviu cu academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici. Intrebarile se constituie intr-un soi de „interviu preliminar“. De pilda: „Ce program zilnic aveti?“. Sau cuplul interogativ: „De ce ati ales neuropsihologia?“; „Ati avut pe cineva in familie interesat de neuropsihologie?“ in care a doua intrebare este raspunsul la prima.

La intrebarea „Nu credeti ca interpretarea visurilor este utila?“, raspunsul carturarului vine dezarmant: „Nu, ca dovada ca noi avem un mecanism de aparare care le sterge pe aproape toate. Parerea mea este ca sint niste evenimente pe care, daca le memorezi, nu-ti servesc la nimic“. Pe parintele Staniloae si pe parintele Galeriu, „intr-o oarecare masura“, ii considera „exceptionali din punctul de vedere al spiritualitatii“, iar pe monseniorul Vladimir Ghica si pe Papa Ioan Paul al II-lea, niste „sfinti pe pamint“. Carmen Musat-Coman scrie, la rubrica „Viata cotidiana“, despre Emanciparea post-cratita. Dosarul este consacrat Starilor modificate de constiinta. Din interviul cu Augustin Cambosie, presedintele Federatiei Romane de Psihoterapie, aflam ca s-au inminat primele 500 de certificate nationale de atestare in domeniu, dovada atingerii standardelor de formare ale UE de catre psihoterapeutii romani. O alta adresa care i-ar putea interesa pe unii este www. psihoterapie.ro, acolo unde se poate gasi o lista a tuturor psihoterapeutilor acreditati din Romania. In sfirsit, pour la bonne bouche: despre femeia la 30 de ani cititi in Confesiunile Cameliei, ea insasi (naratorul, adica) femeie la 30 de ani, plictisita, aparent trendy, dar atit de pilcty, amatoare de carti trendy, dar uneori si plicty („Liiceanu, Plesu, P. Bruckner, Fromm, Piaget, J. Salomé“...). Intre moft si stiinta, putem spune ca Psihologia azi este o publicatie de divertisment, daca ne gindim ca termenul a primit de la Pascal vesnice scrisori de noblete. (A.M.)

- De la Academie la Catavencu

In numarul 27 al revistei fondate cindva de Mircea Dinescu, la pagina de arte frumoase, franctirorii de la cel mai bun saptaminal de ancheta si divertisment din tara, de a caror ironie taioasa nu ar trebui sa scape nimeni, insereaza o notita abraziva la un articol publicat in revista noastra de Bodgan Suceava. Dar articolul este doar pretextul. Pe I.M. il deranjeaza ca Bogdan Suceava a semnat protestul universitarilor romani din Statele Unite impotriva unor politeturi aruncate de Mircea Mihaies in directia lor, publicat tot in Observator cultural. Si nu numai. Dupa cum se stie, atunci cind nu esti de acord cu cineva, asa cum i se intimpla lui I.M., recurgi cu constiinta impacata la: atac la persoana, recursul la pete biografice (familia impricinatului, in speta tatal tortionar al lui Bogdan Suceava pe care fiul l-ar fi mostenit) si relatari, nici nu mai conteaza cit de adevarate, ale reactiilor invinuitului in imprejurari care i-au adus pe cei doi preopinenti impreuna. Felicitari pentru vivacitatea spiritului critic si pentru taria de caracter a simpaticului si talentatului poet si romancier I.M., aparator de nadejde al trustului de presa unde lucreaza. Si nici macar nu stim cine e tatal lui...