OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Libertatea presei este – cu siguranta – una dintre certitudinile statului de drept de dupa decembrie 1989. Eliberati de servitutile ideologice si de datoria de a reflecta (de fapt, a inventa) „maretele realizari“ ale regimului totalitar comunist, jurnalistii romani au prins din zbor ideea ca intr-un stat de drept presa este a patra putere. Consecinta imediata – multi oameni din presa au confundat, de-a lungul acestor ani, libertatea de expresie cu libertatea de a insulta si de a calomnia pe oricine, cel mai adesea la adapostul pamfletului. S-a instaurat si s-a perpetuat astfel o „solidaritate de breasla“, de cele mai multe ori prost inteleasa, care nesocoteste un principiu constitutional esential – „Nimeni nu este mai presus de lege“ –, altfel invocat cu aplomb ori de cite ori cel aflat in vizorul legii nu este jurnalist.

Asadar, pina unde poate merge, in conditiile unei societati democratice, libertatea de expresie? Este aceasta pusa in primejdie de deciziile unor instante judecatoresti care-i obliga la plata unor importante sume de bani pe autorii unor articole calomnioase? Si – mai ales – granita dintre pamflet si calomnie, dintre pamflet si insulta este una inefabila, subiectiva sau distinctiile sint ferm reglementate in texte juridice, ignorate de cei mai multi dintre noi?
Au raspuns invitatiei noastre de a participa la o dezbatere pe aceasta tema scriitori si jurnalisti, critici si teoreticieni literari, ca si Florentin Tuca, avocat in Baroul Bucuresti, care abordeaza problema raporturilor dintre pamflet, insulta si calomnie din perspectiva juridica.